Notiuni generale privind distrugerea fizica sl chimica a microorganismelor -dezinfectantele, antisepticele sl sterilizantele

NOTIUNI GENERALE PRIVIND DISTRUGEREA FIZICA Sl CHIMICA A MICROORGANISMELOR DEZINFECTANTELE, ANTISEPTICELE Sl STERILIZANTELE

Antisepticele si dezinfectantele sunt substante antimicrobiene cu actiune toxica nespecifica si neselectiva asupra tuturor microorga­nismelor (bacterii, fungi, forme vegetative ale acestora si spori). Se produc alterari ireversibile ale componentelor celulare, atat ale celulelor microbiene cat si ale organismului-gazda. De aceea, ele se folosesc pentru sterilizarea sau dezinfectarea mediului, instrumentarului medical, a suprafetelor si mobilierului sau in aplicatii externe pe tegumente si mucoase.

Distrugerea fizica si chimica a microorganismelor se poate face prin diferite procedee, cum ar fi:

antisepsia, care consta in aplicarea unui agent antiseptic pe un tesut viu in scopul prevenirii unei infectii;

decontaminarea, ce presupune distrugerea sau reducerea marcata a numarului sau activitatii unor microorganisme;

dezinfectia, care este un procedeu chimic sau fizic prin care se distrug majoritatea microbilor sau virusurilor, dar nu si sporii, de pe suprafete neinsufletite;

sterilizarea, care este un proces ce are drept scop uciderea sau indepartarea tuturor tipurilor de microorganisme, inclusiv spori si chiar virusuri, cu o foarte redusa probabilitate de supravietuire;

pasteurizarea, care este un proces ce omoara microorganisme nesporulate prin intermediul apei fierbinti sau a vaporilor, la temperaturi de 00°C.

Substantele dezinfectante sunt agenti chimici cu putere mare de inhibitie si chiar omorare a microorganismelor. Datorita toxicitatii mari, se utilizeaza doar in aplicatii pe suprafete neinsufletite (instrumentar, mobilier, podele etc.).

Antisepticele sunt niste dezinfectante mai slabe care, datorita toxicitatii relativ mici asupra celulelor organismului gazda, pot fi aplicate direct pe tegumente, mucoase sau plagi.

Sterilizantele omoara atat celulele bacteriene vegetative cat si sporii atunci cand sunt aplicate pe materialele ce urmeaza a fi decontaminate, pe perioade de timp si la temperaturi adecvate.

În ansamblu, toate metodele expuse anterior urmaresc prevenirea infectiilor prin reducerea numarului de organisme cu potential infectios. Aceste metode difera intre ele atat prin modalitatile de realizare sau prin substantele folosite, cat si prin intensitatea efectului antiinfectios (omorare, indepartare sau diluare a germenilor). Toate acestea pot fi practic reunite sub termenul generic de metode de dezinfectie.

În general, dezinfectia poate fi realizata prin aplicarea de agenti chimici sau utilizarea unor agenti fizici, cum ar fi radiatiile ionizante, caldura umeda sau uscata, aburul supraincalzit (autoclavare la 120°C) in scopul uciderii microorganismelor. Se utilizeaza frecvent o combinatie de mai multi agenti, cu adaugarea uneori chiar a detergentilor. Pre­venirea infectiei se poate face si prin spalare, care dilueaza potentialul infectios al microorganismelor sau prin folosirea unei asa-zise bariere mecanice (manusi, condom, masca de protectie), care previn intrarea agentului patogen in contact cu organismul gazda.

Spalarea mainilor cu apa si sapun sau chiar cu detergenti este cea mai importanta metoda de prevenire a transmiterii infectiilor de le o persoana la alta sau din regiuni cu o incarcatura microbiana mare (gura, nas, anus) la zone cu potential de infectare (plagi etc.). Aceasta metoda se foloseste si pentru dezinfectia preoperatorie a mainilor chirurgilor sau pentru zona tegumentara ce urmeaza a fi incizata.

Utilizarea antisepticelor, dezinfectantelor si sterilizantelor prezinta si unele reactii adverse, legate de toxicitatea lor pe termen scurt sau lung, prin acumulare. Ele se pot contamina cu microorganisme rezistente (spori, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens) si pot astfel transmite infectii. Majoritatea antisepticelor topice interfera in grade diferite cu procesul de vindecare a ranilor. Simpla spalare cu apa si sapun este mai putin daunatoare plagilor decat antisepticele. Anti­bioticele topice cu spectru ingust de activitate si toxicitate redusa (ex. bacitracina, mupirocina, neomicina) pot fi utilizate pentru controlul tem­porar al cresterii bacteriene si sunt in general preferabile antisepticelor.

În continuare sunt prezentate principalele clase chimice de antiseptice, dezinfectante si sterilizante.

Alcoolii utilizati frecvent pentru antisepsie si dezinfectie sunt etanolul (alcoolul etilic), izopropilalcoolul si cloroformul. Actioneaza rapid si omoara bacterii in stare vegetanta, Mycobacterium tuberculosis, fungi si inactiveaza virusuri lipofile. Concentratia bactericida optima este de in solutie apoasa. Actioneaza probabil prin denaturarea proteinelor. Alcoolii nu se pot utiliza ca substante sterilizante deoarece nu omoara sporii infectiosi, nu sunt activi pe virusurile hidrofile si nu au actiune reziduala lunga, deoarece se evapora complet in timp scurt. Alcoolii pot fi utili in situatiile in care nu este posibila spalarea su­prafetelor tegumentare cu apa si sapun. Utilizarea servetelelor impreg­nate cu alcool sau a lotiunilor alcoolice, eventual imbogatite cu agenti emolienti pentru a reduce efectul de uscare cutanata, poate reduce transmisia bacteriilor patogene nosocomiale, fiind o metoda foarte buna de decontaminare a mainilor. Totusi, aceste solutii alcoolice nu sunt eficiente pe sporii de Clostridium difficile, utilizarea apei si a sapunului fiind obligatorie in acest caz. Solutiile alcoolice, fiind usor inflamabile, trebuie lasate sa se evapore inainte de efectuarea unor terapii electrice (electrocauterizare, electrochirurgie sau laser).

Clorhexidina este o bisguanida cationica foarte greu solubila in apa. Se utilizeaza ca antiseptic sub forma de clorhexidina digluconat (betasept) in solutie apoasa Este activa pe bacterii in stan; vegetativa, pe micobacterii, pe coci grampozitiv si mai putin pe bacili sl inhiba germinarea sporilor. Este moderat activa pe fungi si virusuri. Se fixeaza pe membranele bacteriene, determinand practic scurgerea moleculelor mici si precipitarea proteinelor citoplasmatice. Este activa intr-un pH acid Fata de alcooli, actioneaza mai lent, dar cu o persistenta mai mare, avand o actiune bactericida echivalenta acestora. Se utilizeaza in concentratii de sau in solutii alcoolice Ca reactii adverse, clorhexidina are o slaba actiune sensibilizanta sau iritanta la nivel cutanat. Toxicitatea orala este slaba deoarece se absoarbe putin din tractul intestinal. Prezinta toxicitate pe sistemul nervos, motiv pentru care nu se utilizeaza in neurochirurgie sau in ORL.

Halogenii sunt o alta clasa importanta de antiseptice utilizate pe scara larga in practica medicala. Tinctura de iod contine iod si iodura de sodiu in alcool. Este cel mai activ antiseptic pentru pielea intacta. Nu se utilizeaza foarte frecvent deoarece produce deseori reactii de hipersensibilizare locala si pateaza lenjeria, lodoforii contin iod in complex cu un agent surfactant ca polivinil pirolidona-povidon-iodina (PVP).

Povidon-iodina omoara bacteriile vegetante, micribacteriile, fungii si virusurile lipofile, iar dupa expunere prelungita omoara si sporii. Se utilizeaza ca antiseptic sau dezinfectant, in acest din urma caz solutia continand mai multa iodina. Cantitatea de iodina libera este redusa, dar aceasta se elibereaza pe masura ce solutia se dilueaza conform indi­catiilor producatorului. Povidon-iodina este mai putin iritanta si produce mai putine sensibilizari decat tinctura de iod. Nu are insa o actiune la fel de persistenta ca si a clorhexidinei. Povidon-iodina se afla comercia­lizata (betadine) sub forma de ovule vaginale, unguent sapun chirurgical cu mg PVP iodina/ml, solutie pentru gargarisme, picaturi oftalmice etc.

Clorul este un agent oxidant puternic si un dezinfectant universal, ce se conditioneaza sub forma de solutie hipoclorit de sodiu, cu rol de albire a tesaturilor si dezinfectie a suprafetelor. Dilutii variate sunt necesare pentru omorarea diferitilor agenti patogeni. inainte de apli­carea solutiilor de clor pe suprafetele ce urmeaza sa fie dezinfectate, acestea se vor curata de urme de sange, ser, fecale sau materiale proteice, deoarece ele inactiveaza clorul. Alti compusi ce contin clor sunt dioxidul de clor si cloramina T sau B.

Agentii fenolici sunt utilizati in mixturi (o-fenil fenol, o-benzil-p-clorofenol, amilfenol). Unii sunt derivati din distilate de gudron de huila (cresoli, xilenoli). Produc frecvent iritatii cutanate si se pot absorbi la nivel cutanat. Actioneaza prin distrugerea peretilor celulari si a mem­branelor bacteriene, prin precipitarea proteinelor si inactivarea enzi melor. Sunt bactericide si fungicide si pot inactiva virusuri lipofile. Nu actioneaza pe spori. Dezinfectantii fenolici sunt utilizati pentru decontaminarea suprafetelor exterioare 'tari' in spitale si laboratoare (paturi, podele etc.). Nu se utilizeaza in sectiile de nou-nascuti si pediatrie. Hexaclorofenul (hexetidina), in aplicare cutanata ca dezin fectant, poate provoca edem cerebral si convulsii la prematuri. În solutii mai diluate se foloseste ca antiseptic al tegumentelor sau in stomatologie.

Compusii cuaternari de amoniu sunt detergenti cationici ten-sioactivi. Au efect bactericid prin inactivare enzimatica, denaturare proteica si ruperea membranelor celulare. Actioneaza si pe sporii bacteriilor si inactiveaza virusurile lipofile, nu si pe cele hidrofile. Sunt inactivati de detergenti anionici (sapunuri), de alti detergenti non-ionici, de ioni de calciu, magneziu, fier si aluminiu. Eficacitatea lor este mult scazuta de prezenta puroiului sau a altor detritusuri organice. Sunt utilizati pentru sanitizarea suprafetelor (podele, banci, mese etc.), care inseamna reducerea incarcaturii microbiene pe o anumita suprafata pana la un nivel acceptabil pentru mentinerea sanatatii publice.

Un exemplu de compus cuaternar de anomiu este clorura de benzalconiu ce se gaseste conditionata sub forma de ovule, comprimate, capsule moi sau crema vaginala, ultima in concentratie de

Aldehidele sunt reprezentate de formaldehida si glutaraldehida

si sunt utilizate pentru dezinfectia si sterilizarea instrumentarului (fibre optice pentru endoscopie, echipament pentru protezare respiratorie, hemodializoare, echipament stomatologic) care nu poate fi supus la temperaturi inalte in autoclave. Nu corodeaza metalul, plasticul sau cauciucul. Actioneaza prin alchilarea proteinelor si acizilor nucleici.

Formaldehida este disponibila sub forma de solutie apoasa (formol) sau sub forma de vapori, rezultati prin volatilizarea solutiei Glutaraldehida se gaseste sub forma de solutii care se alcalinizeaza la pH pentru activare. Sub forma activata este bactericida, sporicida, fungicida si virucida pentru virusuri hidrofile si lipofile. Solutiile activate au un timp de injumatatire de zile, dupa care activitatea scade. Formaldehida are un miros intepator caracteristic si este foarte iritanta pentru mucoasa respiratorie si ochi. Are si potential carcinogen, motiv pentru care expunerea profesionala trebuie controlata (utilizare de manusi, masti, ochelari de protectie, aerisire permanenta).

Orto-ftaldehida este un sterilizant chimic de tip fenol-dialdehida cu un spectru de activitate comparabil cu al glutaraldehidei, dar cu efecte mai favorabile (efect in minute, nu necesita activare, este mai putin iritanta si toxica). Este indicata tot pentru sterilizarea si dezinfectarea instrumentarului medical.

Agentii oxidanti. Prin electroliza sarii se obtine o mixtura de oxidanti (acid hipocloros si dorina - apa oxigenata) cu proprietati dezinfectante si sterilizante puternice - efect bactericid, fungicid, tuberculicid si sporicid. Este suficient un contact de minute cu instrumentarul medical pentru a obtine o dezinfectie de calitate. in plus, solutia nu este toxica si nici iritanta.

Compusii peroxigen. Peroxidul de hidrogen si acidul peracetic au o activitate antimicrobiana intensa si cu spectru larg pe bacterii, inclusiv anaerobe, virusuri si fungi. Sunt agenti oxidanti puternici utilizati in primul rand ca sterilizanti si dezinfectanti. Au avantajul ca au efect rapid, iar produsii de degradare sunt netoxici. Durata actiunii este scurta.

Peroxidul de hidrogen se poate utiliza pentru dezinfectia apei, a instrumentarului de plastic, a implantelor din rasini acrilice, a lentilelor de contact sau a recipientelor de carton pentru lapte si sucuri. Se utilizeaza sub forma de solutii in concentratii variate sau sub forma de vapori.

Acidul peracetic se prepara din peroxid de hidrogen acid acetic si acid sulfuric, ca si catalizator. Se utilizeaza in solutii diluate si este transportat in containere speciale. Este mai activ ca sporicid si bactericid decat peroxidul de hidrogen.

Metalele grele, utilizate din ce in ce mai rar ca dezinfectante, sunt mercurul si argintul. Mercurul este o substanta cu potential toxic ridicat, iar timerosalul produce frecvent sensibilizare. Acesta se foloseste in concentratii de ca agent conservant pentru vaccinuri si seruri. Boratul fenilmercuric (fenosept) se foloseste sub forma de comprimate pentru supt ca antiseptic pe mucoasa bucala, fiind activ pe bacterii, virusuri, ciuperci si protozoare.

Sarurile organice de argint sunt bactericide puternice. Nitratul de argint a fost utilizat pentru profilaxia oftalmiei gonococice la nou­nascuti, in prezent fiind inlocuit de unguente cu antibiotice. Sulfadiazina argentica elibereaza lent argintul din combinatia cu o sulfamida, fiind utila pentru prevenirea suprainfectiei plagilor post-arsura si a escarelor (preparatul comercial Dermazin crema cu sulfadiazina argentica).

Colorantii au un efect slab bacteriostatic. Mai des utilizati suni violetul de gentiana (sol. 2%) sau albastrul de metilen (sol. 1%), cu actiune antiseptica pe piele si mucoase. Hexetidina (hexoral) este activa pe bacterii grampozitiv si pe candida, fiind folosita sub forma de solutie si comprimate. Ambazona (faringosept) este un antibacterian eficient, utilizat sub forma de comprimate pentru supt.