O piramida speciala din Franta
În acest an ne-am petrecut vacanta de vara înca o data în Menton. Urmaream între altele sa-1 gasim pe Antoine Bovis sau sa dam de urmasii lui.
Menton este un loc ideal. înconjurat de munti, aproape de Monte Carlo si de granita italiana. Iubitorii de plaja si soare gasesc aici exact ceea ce cauta, iubitorii de munte se pomenesc, dupa o jumatate de ora de mers cu masina, la o înaltime de 600 de metri, de unde pot face plimbari splendide si linistite, departe de orice zgomot. Dai rareori peste cineva în astfel de locuri. Dupa o alta jumatate de ora de urcat cu masina se ajunge la La Vallee des Merveilles, la 1400 de metri. De aici se poate face o excursie de trei ore pâna la unul din cele mai frumoase lacuri din zona. Uneori ne sculam la sase dimineata si plecam devreme spre a face asemenea excursii. Se manifesta si aici caracterul zodiei gemenilor care vor sa traiasca concomitent doua tipuri de vacanta. Pe de-o parte, sa leneveasca pe plaja plina de lume si sa înoate în mare, pe de alta, sa se catare pe munte, în linistea binecuvântata di 10210y2413k n mijlocul naturii.
si familia care îsi petrece vacanta în fiecare an, în iulie, într-un apartament de lânga noi, este caracterizata de acesta dualitate. Tatal iubeste muntele, mama si cele doua fete sunt atrase de plaja.
Asa s-a întâmplat ca tatal a venit de mai multe ori cu noi la munte, sau noi am mers cu el, si am ajuns sa ne cunoastem mai bine. Jaques Corman, având în zodia lui Soarele în capricorn, este o calauza de nadejde, care se catara neobosit pe munti; are însa regulat neplaceri la genunchi. Un adevarat capricorn, cum scrie la carte. în ultima zi a sederii noastre acolo, mi-a aratat un volum pe care îl gasise în biblioteca locala. Le livre des maîtres du monde (Cartea maestrilor lumii) a lui Robert Charroux. Aproape incredibil, dar în aceasta carte este descrisa o piramida ciudata care se afla în Falicon, la 3 kilometri departare de Nisa, adica la 30 de minute cu masina de Menton. Alta coincidenta, asemenea celor de care am pomenit. Existau cam 10.000 de carti în biblioteca din Menton, si Jacques Corman a ales-o tocmai pe aceasta, si anume dintr-un cu totul alt motiv decât acela de a citi despre piramida. Sau altfel spus: dintre cei 1.000.000 de oameni din Menton, tocmai acest om a împrumutat din 10.000 de carti anume aceasta carte. sansa este de uhu la un milion.
M-am referit mai înainte la acest fel de întâmplari legate de piramida, asa încât nu voi mai insista acum asupra lor.
Am început sa citesc cu nerabdare cartea si cele scrise acolo mi s-au parut atât de stranii încât ne-am hotarât sa cautam piramida. Era instalata undeva pe un povârnis. Spre a ajunge acolo trebuia sa obtinem o aprobare speciala , deoarece drumul trecea peste o proprietate privata. O proprietate privata într-o tara atât de mare ca Franta înseamna si asta ceva. Deoarece era sfârsit de saptamâna, întreprinderea noastra se anunta dificila, dar trebuia sa aiba loc "acum". Era ultima noastra zi.
Am considerat ca cel mai bine era sa-i telefonam primarului, deoarece autorul cartii cercetase piramida cu primarul de atunci al orasului. Spre uimirea mea, s-a dovedit ca era vorba de acelasi primar, Nicolas Andrea. Nu ma putea din pacate însoti .în acea dupa-amiaza, dar m-a asigurat ca avea sa-mi faca rost de aprobarea de traversare a proprietatii private. M-a sfatuit sa-mi iau si încaltaminte solida, întrucât locul nu era prea accesibil.
Am pornit cu Lotje, sotia mea, cu Jan, fiul meu mai mic, si cu Jacques Corman.
Ajunsi în Falicon, ne-am gândit ca ar fi bine sa încercam sa aflam mai multe despre situatia piramidei. Prima persoana cu care am vorbit, parea sa fie nepotul primarului, era bine informata. Conducea lucrarile de instalare a unor cabluri pe muntele pe care se afla piramida.
Ne-a explicat exact cum sa ajungem acolo si ne-a dat pe loc aprobarea de a traversa zona si de a intra în piramida. îmi luasem binocul cu mine, asa încât am putut-o vedea din sat, printre frunzis si stânci. Dupa o adevarata ascensiune ne-am trezit în fata unei constructii stranii de aprox. 10 metri înaltime. Vârful îi disparuse si piramida avea unul din ziduri iesit în afara, ca un balcon. Era construita din pietrele care se gaseau în acele locuri, iar suprafata îi era destul de neted slefuita. Parea sa fie masiva, dar s-a dovedit ca pe una din laturi avea o intrare mare. Era calea de acces catre una din încaperile mari de dedesubt. Sala subterana a fost descoperita de Rosetti în anul 1803. Ea masoara aprox. 20 de metri în diametru. în partea de est a salii se afla un altar cu sapte trepte. La capatul salii erau doua gauri în pamânt. Una nu era adânca, cealalta era mai mult un coridor lung, vertical, care ducea într-o încapere înalta de 20 de metri, situata mai adânc si unde se afla o alta piramida, înalta cam de 10 metri. Aceste încaperi subterane erau accesibile doar cu echipament special, asa încât ne-am propus sa ne reîntoarcem la anul si, împreuna cu speologi, sa le cercetam temeinic. Ceea ce ma interesa era pozitia altarului între vârful piramidei subterane si baza piramidei de sus.
Totul semnala faptul ca aceasta sala fusese folosita ca templu, de initiere, împrejurare în care piramidele reprezentau sursele de energie astrala, destinate sa-i ajute pe initiati, asa cum se petreceau lucrurile în Egiptul antic.
Potrivit cartii lui Robert Charroux, deasupra intrarii ar fi atârnat pâna în 1921 o svastica, simbolul sacru al jainistilor. Acestia, crede autorul, ar fi cladit piramide peste tot în lume. Ciudat este ca satul mai vechi, din apropiere, se numeste astazi Gaina. Mai înainte s-ar fi scris Jaina, iar în timpuri si mai vechi, Jain.
În anul 1922 s-ar fi stabilit în preajma piramidei un fel de profet sau patriarh, pe nume Gothland. Pe baza unor calcule privind deplasarea polului nord, el a stabilit ca vechimea piramidei ar fi de 4333 de ani si, pornind tot de la ideea unui templu de initiere, a folosit piramida în acelasi scop. si templierii, în secolul al XH-lea, ar fi cunoscut intrarea în sala. Deoarece izbutisem de câteva ori sa aflu cu pendulul foarte precis vârsta altarului unor vase antice, am facut si acum o încercare. M-am sprijinit de unul din peretii laterali, când mi s-a impus deodata anul 1660 înainte de Cristos.
Ciudat este ca putin înainte de redactarea acestui capitol, am facut un experiment orb cu pendulul care mi-a confirmat aceasta vechime. Am scris în acest scop o serie de ani pe o foaie de hârtie si am asezat foaia cu partea scrisa în jos. Pendulul mi-a indicat exact anul 1660. Chiar fara sa ma bizui atât de mult pe arta mea de a mânui pendulul, trebuie sa spun ca o vechime de câteva mii de ani la o asemenea constructie nu este câtusi de putin exclusa. M-am catarat înca o data pe piramida, de unde se deschide o perspectiva splendida asupra Nisei si a Marii Mediterane. Pe vârf, sau mai bine zis în vârful piramidei, am constatat ca pendulul batea puternic. Pandantivele din lantul meu de aur, ankh, turmalin si acvamarina, au început sa joace, ajungând aproape la orizontala. Când n-am la mine pendulul îmi folosesc lantul de la gât si pandantivele prinse de el ca greutate. E ciudat ca acum câtiva ani mi-a adus cineva acest ankh, cineva despre care nu stiam ca se ocupa de piramide. Ankh-u\, semnul consacrarii în vechiul Egipt, bagheta prin care forta divina a vindecarii era transmisa de preoti bolnavilor, ankh-ul ca tamaduitor. Pe mine în schimb, ma captiveaza cel mai mult forta vindecatoare a piramidei. Ankh-u\ de la gâtul meu este simbolul a ceea ce traieste în sufletul meu. II aveam deja în momentul când sufletul meu a atras anhk-ul sau acesta a eliberat forta atipita a sufletului? De fapt, mediul înconjurator al oricarui om este oglinda sufletului sau. Fie eu sunt o parte din ankh, fie acesta este o materializare a unei parti din mine.
Pe când sateam acolo sus si priveam în jur, a sosit un copil, urmat la putina vreme de o femeie si de doi barbati. Unul dintre barbati si copilul mai fusesera aici, nevasta lui venea pentru prima oara. Locuiau la Nisa si un prieten de-al lor se ocupa intens de aceasta piramida si de alte monumente stranii. Celalalt barbat avea un par blond, lung si era foarte slab. Parea sa fie englez si spunea ca o data dormise în templul de piatra din Stonehenge. Vibratiile fusesera atât de puternice acolo încât aproape nu rezistase. Trebuie sa fi fost o natura foarte sensibila. Despre piramide nu stia multe lucruri si îl însotise doar pe prietenul sau francez la o partida de catarat. L-am rugat sa se suie lânga mine pe piramida si sa stea linistit ca sa poata sa capteze radiatia piramidei si a împrejurimilor.
Mai întâi s-a uitat de jur-împrejur, iar apoi am observat ca a început sa devina putin rigid. A închis ochii si a stat foarte linistit. Totul a durat câteva minute. Dupa ce a deschis ochii, a declarat plin de uimire ca în acest loc se fac simtite energii si vibratii enorme, comparabile cu cele de la Stonehenge. Vroia sa stie cum era posibil. I se parea o enigma.
Dupa explicatiile pe care i le-am dat despre energia piramidei, a dat din cap, spunând: "Straniu, daca as fi ajuns aici zece minute mai târziu, sau as fi venit în alta zi, nu ne-am fi întâlnit niciodata; si acum, iata, am învatat amândoi ceva si am facut experiente la care putem reflecta."
Parea un om ciudat, poate acelasi lucru o fi gândit si el despre mine.
|
