OPTIMIZAREA ACTIVITATII MEDICINA MUNCII
Intreaga activitate la locul de munca, trebuie organizata astfel incat
exigentele profesionale determinate de natura si caracteristicile sarcinilor de
serviciu, specificul mediului acestuia (inclusiv mediul psiho-social),
interactiunea operator-echipament tehnic si relatiile interumane sa corespunda
capacitatilor fizice, fiziologice si psihologice ale angajatilor asigurandu-se
astfel solicitari profesionale in limite normale, confort fizic si psihic,
conditii de securitate si sanatate in munca.
Timpul de munca si de odihna; munca in schimburi
Timpul de munca, regimul pauzelor, munca in schimburi, precum si intensitatea
acesteia, sunt reglementate prin acte normative (Contractul cadru),luand in
considerare particularitatile activitatilor profesionale, existenta unor
factori de risc in mediul de munca si capacitatea de adaptare a personalului
angajat.
Stabilirea acestor elemente se face cu sprijinul serviciilor medicale de
intreprindere si a specialistilor in medicina muncii.
Salariatii ce isi desfasoara activitatea in tura de 21521p1521v noapte, a caror activitate
se desfasoara in conditii speciale/ deosebite sau care implica eforturi fizice
ori mentale deosebite, nu trebuie sa lucreze noaptea mai mult de 8 ore pe
parcursul unei perioade de 24 de ore.
Ei trebuie sa beneficieze de asigurarea conditiilor de
securitate si sanatate in munca, corespunzator naturii activitatii desfasurate.
O atentie speciala trebuie acordata pauzelor pe parcursul zilei de lucru.
Munca fizica
Activitatile profesionale implica o participare neuromusculara (definita
generic munca fizica) si o participare neuropsihica (denumita generic munca
intelectuala).
Munca fizica - reprezinta un proces complex al
organismului, in care mobilizarea sistemului musculo-osteo-articular fiind
primordiala.
Principalele proprietati mecanice ale muschiului,
elasticitatea si contractilitatea determina activitatea musculara.
Muschiul este constituit din proteine, o cantitate de
lipide, saruri minerale si doua substante chimice cu rol important in
contractia musculara, creati-fosfat (CF) si adrenozintrifosfat (ATF).
Contractia musculara este datorata in principal unor
fenomene chimice complexe.
ATF este substanta care, prin ruperea legaturilor sale
fosforate, degaja energia necesara contractiei miofibrelor, CF fiind respunzatoare
de refacerea ATF-ului.
Refacerea legaturilor fosforate, este dependenta de
prezenta glucidelor.Degradarea glucozei, in acest proces poate avea loc in
absenta oxigenului (anaeroba) sau in prezenta acestuia (aeroba).
Desi degradarea anaeroba a glucozei pana la formarea de acid lactic poate forma
suficienta energie incat contractia musculara sa se produca, necesita ulterior,
interventia oxigenului.Pentru transportul oxigenului, este implicat intreg
aparatul cardio-vascular si cel respirator,
Travaliul muscular
Se desfasoara in trei faze: debut, stare si restabilire
- Perioada de debut - se desfasoara in conditiile de "datorie de oxigen",
aparatele cardiovascular si respirator, neputandu-se adapta foarte repede la
efort incat sa asigure necesarul de oxigen.
- Perioada de stare - se realizeaza o irigare sanguina corecta, necesara
muschiului in activitate. In aceasta faza, daca aportul de O2 este corespunzatoare consumului nu se acumuleaza suplimentar
cataboliti, realizandu-se un echilibru dinamic intre producerea si arderea
catabolitilor.
In eforturile fizice mari, nevoia de oxigen, depasind plafonul existent,efortul
se realizeaza partial in anaeribioza, acumularea de cataboliti in muschi
accentuandu-se.
- Perioada de restabilire, incepe o data cu incetarea contractiei musculare. In
aceasta perioade, aparatele cardiovascular si respirator, continua activitatea
crescuta pentru "plata datoriilor" de oxigen, ramasa restanta celor doua faze de efort.
Revenirea la functionarea normala a organismului se
face dupa asigurarea integrala a necesarului de oxigen.
La travaliul muscular trebuie mentionate si unele unele caracteristici
fiziologice in raport cu tipul de contractie.
Se disting doua tipuri de contractie musculara; dinamica si
statica.
In contractia musculara dinamica, se realizeaza o alternanta
intre alungirea si scurtarea muschiului, finalizand in acest fel travaliu
mecanic.
Acest tip de contractie musculara se defineste ca izotonica
(fara modificarea tonusului interior, dar insotit de miscare).
Succesiunea periodica a incordarii si destinderii muschiului in travaliu
dinamic, face ca muschiul sa actioneze ca o pompa,
ducand la o crestere a irigatiei sanguine in muschi.
Contractia musculara statica este caracterizata de cresterea tensiunii interne
a muschiului,ce se mentine o perioada mai luga de
timp.
Contractia statica este izometrica (nu este insotita
de miscare dar cu o crestere a tonusului interior) si face ca vasele sanguine
sa se comprime datorita presiunii musculare reducand irigarea pana la anularea
ei.
In Normele Generale de Protectie a Muncii, (1996) activitatile profesionale se
clasifica in functie de metabolismul energetic (nivelul degajarii de caldura),
astfel:
- Activitati cu caracter static (in sens de repaus) pana la 120 kcal/h
- Activitati cu efort fizic mic - 121-175 kcal/h
- Activitati cu efort fizic mediu -176-300 kcal/h
- Activitati cu efort fizic mare - peste 300 kcal/h
Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie
evitate:
- Pozitiile de munca vicioase si/sau fixe
- Miscarile extreme
- Miscarile bruste
- Miscarile repetitive
In acest sens, angajatorul trebuie sa asigure:
- Evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor
- Respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de munca si
a activitatii
- Instruirea si formarea adecvata a angajatilor privind modul de desfasurare a
activitatii profesionale.
In activitatile profesionale cu efort fizic mare,
repartizarea angajatilor cu virsta peste 45 ani, trebuie facuta numai cu avizul
medicului de medicina muncii.
Un regim expres prevazut de lege in ceea ce priveste
munca fizica au femeile si tinerii.
Psihologia muncii industriale
Pornind de la conceptia tayloriana de organizare a muncii ("the right man in
the right place"), conceptie nesusceptibila evolutiei, procesul psihologiei
industriale a evoluat in sensul abordarii unor aspecte de domeniul adaptarii si
personalitatii.
Psihologia industriala, vizeaza relatiile in cadrul
intreprinderilor. Se acorda in acest sens mai multa importanta formarii
si perfectionarii personalului, instruirii permanente a
acestuia. Un rol important in acest domeniu il au
psihologii specializati in problematica muncii.
Conceptia ergonomica devine un sistem de lucru in
intreprinderi iar abordarea acordului dintre om si munca lui a capatat valente
suplimentare.
Tendinta actuala a abordarii medicinii muncii, trece de la activitatea de tip
curativ la cea de tip preventiv, cunoscuta fiind axioma ca este mai usor sa
previi decat sa vindeci.
Numeroasele metode de lucru in psihologia industriala,
interferentele lor cu investigatiile fiziologice, complementaritatea studiilor
medicale, psihologice, sociologice aduc importante beneficii in optimizarea
fenomenelor economice.
Metode si indicatori psihologici in teoria si practica Medicinii Muncii
Metodologia psihologica, suportul teoretic al acesteia, provine din insasi
definitia medicinii muncii, care include studiul
relatiei dintre munca si om, capacitatea acestuia la efort, prevenirea
tulburarilor de adaptare si aparitia unor boli profesionale.
Din ce in ce mai multe profesii isi modifica raportul
traditional "executant - sarcina", in sensul ca informatia devine obiect,
mijloc si "feedback" al activitatii.
In acest context,solicitarea neuropsihica si stresul
devin inerente si a fost necesara chiar o abordare legislativa a acestui
aspect.
In medicina muncii, se stipuleaza ca cei mai importanti indicatori de evaluare
in acest domeniu sunt: incarcarea mentala, input senzorial, stereotipiile
motorii, simptomatologia subiectiva, tulburarile psihopatologice.
Indicatorii psihologici
Descriptorii sau indicatorii psihologici sunt rezultatele cuantificabile ale
utilizarii unor metode si tehnici din domeniul psihologiei experimentale,
psihopatologiei si psihologiei muncii.
Pentru a limita subiectivismul inerent existent in toate aceste variabile, este necesara introducerea in analiza si a unor indicatori
"obiectivi" (limite si valori).
Trebuie subliniat, insa, ca in acest domeniu, subiectivismul capata valente de
valoare obiectiva deoarece, adevarata existenta a individului este cea a propriilor reprezentari, convingeri, trairi. Persoana reactioneaza in functie de acestea.
Pe langa aspectele teoretice, utilizarea tehnicilor si
indicatorilor psihologici implica si asimilarea unor concepte. unul dintre acestea fiind cel de solicitare.
El trebuie inteles ca disponibilitatea de a obtine o
anumita performanta in activitate in raportde gradul de dificultate a sarcinuu,
rigorile temporale si disponibilitatile psiho-fizice ale executantului.
Importanta este si abordarea psihologica pentru
evaluarea solicitarii neuropsihice si a stresului.
Stresul, mai corect spus, distresul, este un eveniment
discret, a carui masura este discrepanta dintre nivelul constrangerilor si cel
al posibilitatilor de raspuns.
Efectele expunerii la aceste situatii se reflecta in plan comportamental,
cognitiv,etc, adica in domeniu strict psihic.
Analiza factorilor si tipurilor de solicitare
Aceasta analiza face apel la o larga paleta de metode si tehnici din diverse specialitati.
Cele mai reprezentative pentru cunoasterea locului de munca
sunt observatia si experimentul psihologic.
Observatia trebuie sa se faca sistematic.utilizand diverse instrumente
(chestionare, teste, monitorizari),in sistem de
"check-list" astfel incat sa existe posibilitatea de a concluziona, intr-o
maniera cantitativa, adica interpretabila statistic, rezultatele observatiei.
Experimentul este o observatie dirijata ce are la
origine o ipoteza. De cele mai multe ori, ipoteza este
rezultatul observatiilor anterioare si are consecinte verificabile.
Ceea ce caracterizeaza aceasta metoda este utilizarea
a doua categorii de variabile - variabile independente: varsta, sexul, vechimea
in profesie, factorii de mediu si variabile dependente: indicatorii comportamentului
psihofiziologic, acuzele subiective, prezenta la testele psihologice de
randament etc.
Din analiza acestor doua grupe de variabile decurg consecinte deosebite pentru
organizarea ergonomica a locurilor de munca si pentru stabilirea masurilor profilactice.
Orientarea si selectia profesionala
Cea mai consistenta dezvoltare metodologica a indicatorilor si tehnicilor
psihologice este inregistrata in orientarea si
selectia aptitudinala.
Avand ca scop final realizarea unei compatibilitati intre exigentele profesiei
si capacitatea individului de a performa, psihologia muncii recurge la un mare numar de teste psihologice.
Aceste teste au rolul de a masura nivelul mental,
aptitudinile, comportamentul motricitatii, calitatile senzorial perceptuale in final
masoara diferentele dintre indivizi sau dintre reactiile de raspuns ale
acestora la diferite solicitari.
Acest obiectiv este realizat evaluari
standardizate.Standardizarea priveste atat continutul probelor, cat si tehnica
de administrare si, evident interpretarea rezultatelor.
Testele sunt utilizate in orientarea si selectia aptitudinala, dar si in alte
investigatii curente (evaluarea adaptarii, controale periodice, diagnosticarea
unor tulburari sau efecte psihopatologice ale expunerii la noxe, stres si alti
factori de risc
Selectia la angajare ramane totusi activitatea de cea mai mare importanta
pentru serviciile de sanatate in munca. De eficienta ei
depinde intreg lantul de prestatii psihomedicale.
Ca elemente de tehnica generala:
- probele se vor aplica tuturor subiectilor in prima parte a zilei, cand se
presupune ca nu intervine oboseala si dezactivarea fiziologica postprandiala
- ordinea de succesiune a probelor trebuie sa fie de la usor la greu
- se recomanda pauze scurte dupa fiecare proba
- se va cauta eliminarea tensiunii psihice si a stresului de examinare.
1) Teste pentru dezvoltarea intelectuala genera. Aceste teste
sunt cunoscute sub numele de teste de inteligent.De regula rezultatul lor este un scor IQ (indicator al nivelului general intelectual).
In acceptiune clasica, aceste probe permit evaluarea retardarii mrntalr, iar in
practica curenta se folosesc pentru consultanta, evaluare, orientare, selectie.
Dintre cele mai cunoscute probe sunt:
- WAIS (Wechler Adult Inteligence Scale - test de evaluare a inteligentei
pentru adulti )
- RAVEN ( test international de evaluare nonverbala a inteligentei )
- MENSA ( test international de evaluare complexa a IQ )
- BURT ( Benton Visual Retention Test - test standardizat pentru evaluarea
deficitului intelectual )
- Testele I3, I4,I5 adaptate de prof Bontila pentru evaluarea nivelului de
inteligenta pentru trei categorii de pregatire scolara (studii elementare,
madii si superioare)
Ca regula generala, aceste teste propun spre rezolvare, sub constrangere
temporala, sarcini ce angajeaza diverse componente ale inteligentei
(intelegerea verbala, procesele analitico-sintetice, rationamentul abstract,
gandirea logica). Rezultatele lor permit clasificarea subiectilor dupa gradul
de inteligenta.
2) Teste pentru aptitudini multiple
In practica curenta s-a constatat insuficienta
posibilitate de discriminare a unui singur coeficient pentru abilitatea
mentala.De aceea, pentru a raspunde cai mai adecvat cerintelor postului de
munca au fost dezvoltate testele multifactoriale de aptitudini. Primele dintre acestea au vizat tocmai capacitatile mentale.
Exemple de astfel de teste sunt
- Thurstone ( test ce include urmatorii factori: fluenta verbala, colatiune,
cifre, intelegere verbala, memorie asociativa, viteza perceptuala si
rationament general,)
- F.A.C.T. (Flanagan Aptitude Test Battery)
- G.A.T.B. (GENERAL Aptitude Test Battery)
Pe langa aceste teste, exista si teste pentru aptitudini speciale: probe pentru
abilitati psihomotorii, pentru aptitudini artistice, pentru aptitudini
manageriale etc.
Acest grup de probe este cel mai bogat reprezentat in
practica uzuala. Rezultatele obtinute sunt valorificate pe urmatoarele planuri
a) prin validarea reusitei subiectului la un examen, concurs
b) prin evaluarea comportamentului in timpul testarii sau
simularii activitatii respective, se obtin informatii cu privire la capacitatea
de intelegere si respectare a consemnelor, la controlul emational, la asumarea
riscurilor.
Cu referire practica, in aceasta categorie de probe sunt incluse
- teste pentru masurarea atentiei: orientarea si mentinerea atentiei,
concentrarea (testul Burbon0, DISTRIBUTIA (TESTUL Praga si Kraepelin) si
sustinerea (testul Pieron)
- teste pentru memoria formelor, memoria auditiva, capacitatea de retinere mnemica,
capacitatea de reproducere
In domeniul abilitatilor manuale se utilizeaza o multitudine de probe la
diverse aparate.
Scopul lor este evaluarea dimensiunii integrativ
comportamentale cu ajutorul unorindicatori psihofiziologici (viteza de reactie,
coordonare manuala sau postura statica sau dinamica, disocierea micarilor). Dintre cele mai cunoscute tehnici putem da ca exemple simulatoarele
de trasaj, taeping, stabilometria, tremometria.
Importanta deosebita a acestui grup de indicatori
rezulta din constatarea ca in ultima instanta nu exista profesie care sa nu
necesite aptitudini senzoriale, senzorio-motorii sau inteligenta concreta. In
acelasi timp, reusita profesionala nu este posibila in
absenta acestor aptitudini operationale sau a trasaturilor de personalitate
corespunzatoare.
3) Teste si inventare de personalitate
Testele de personalitate sunt instrumente obiective pentru masurarea
dimensiunilor emotionale, motivationale, caracteriale, patologice.,daca e cazul -ale personalitatii umane, conceputa in
acceptiune factoriala si in termeni de stabilitate si echilibru.
Numarul foarte mare al acestor baterii necesita selectarea
lor.
Ca principiu de alcatuire,testele de personalitate sunt construite din itemi,
la care raspunsul autoraportat al subiectului poata fi obtinut prin alegere
fortata intre DA si NU, sau prin scalare, prin gradienti de intensitate si/sau
frecventa.
Obiectivele masurate prin testele de personalitate sunt mai usor modificabile
in timp decit abilitatile evaluate prin testele de aptitudini si din aceasta
cauza multe asemenea teste sunt utilizate si ca interviuri clinice.
Raspunsul poate fi descris sau interpretat atat fenomenologic in termenii
propriilor caracteristici ale persoanei investigate, cat si in termenii unor
trasaturi caracteristici factoriale comune unor grupuri mari
de persoane.
Principiul teoretic al acestui proces rezida in capacitatea
personalitatii umane de a se proiecta in orice conduita si de a se identifica
situtional, cu continutul itemilor.
Cateva dintre aceste teste sunt
1) pentru evaluarea dimensiunilor si orientariigenerale a
personalitatii putem utiliza testele: Eysenck (intro-extraversiune),Jenkins si
Friedman (tipul comportamental A sau B), Cattel (trasaturi si factori).
2) pentru evaluarea tendintelor si
tulburarilor psihopatologice de personalitate:
-
- Ccalifornia Personality Inventory (C.P.I.)care
consta din 480 de itemi cu raspunsuri fortate, ce determina urmatoarele
trasaturi: dominanta interpersonala, valorificarea eului, autocontrolul
- Testul Psycholrater, care evalueaza tulburarile psihopatologice marginale, pe
criteriile normalitatii, fragilitatii sau patologiei. Printre aceste tulburari
se numara: hipermotivitatea,depresia, schizofrenia
Modificari fiziologice ale diferitelor aparate sisteme si functii ale
organismului in timpul muncii
1) Aparatul cardiovascular
Rolul foarte important al aparatului cardiovascular in orice activitate, este
de transport al O2-ului necesar si indepartarea anumitor cataboliti care se
formeaza in exces la nivelul muschilor solicitati de efortul profesional (acid
lactic).
Modificari adaptive
- cresterea debitului cardiac de la circa 5 l/minut in repaus la 26 l/minut in
efortul maximal (deci de circa 5 ori la tineri adulti neantrenati; la adulti
antrenati la efortul fizic profesional poate creste mai mult de 5 ori
- cresterea debitului sistolic de la 80-90 ml la 120-140 ml
- cresterea frecventei cardiace: la cei antrenati la efortul profesional,
frecventa cardiaca de repaus este mai mica si cresterea se face proportional cu
intensitatea efortului
- cresterea tensiunii arteriale sistolice (Mx), tensiunea diastolica (Mn)
creste mai putin sau nu se modifica si in consecinta creste tensiunea
diferentiala (cresterea tensiunii diferentiale indica o crestere a debitului
sistolic, element favorabil de adaptare )
- cresterea tensiunii arteriale pulmonare sistolice in repaus: 15-20 mmHg
tensiunea sistolica pulmonara, 5-8 mmHg tensiunea diastolica pulmonara
- cresterea capilarelor din muschi: prin marirea numarului lor (de la 300 la
3000/cm2 si prin marirea diametrului-vasodilatatie)
- redistribuirea debitului sanguin astfel: creste in muschi, miocard,
tegumente; scade in rinichi, teritoriu splahnic; sementine constant in
teritoriul cerebral
Mecanismele de adaptare
- intrisec (legea lui Starling)
- extrinsec - nervos: reflexe conditionate naturale si artificiale umoral
Importanta practica a cunoasterii modificarilor aparatului cardiovascular
- Urmarirea adaptarii la locul de munca a noilor incadrati sau reveniti dupa
concedii de boala
- Aprecierea intensitatii efortului fizic
- Aprecierea microclimatului profesional, prin probe functionale
cardio-vasculare: Teslenko, Crampton, Brouha
- Investigarea sistemului nervos vegetativ,prin probe functionale
cardio-vasculare
- Obiectivizarea starii de oboseala (scaderea tensiuniiarteriale sistolice la
sfarsitul schimbului
- Atentia asupra starii functionale renale si hepatice, in special la
muncitorii ce vor lucra in conditii de effort fizic intens si/sau de lunga
durata, cu expunere la microclimat cald (organe ce prezinta o irigatie mai mica
in aceste condotii)
2) Aparatul respirator
Se ocupa de transportul oxigenului necesar procesului muncii catre sistemul
muscular solicitat de efort si elimina bioxidul de carbon format in exces la
nivelul muschilor
Modificari ac\daptive
- cresterea debitului respirator de la 8-10 l/minut in repaus, la20-40
l/minut,la adulti antrenati la efortnl fizic profesional cresterea este
proportionala cu intensitatea efortului
- cresterea schimburilor respiratorii consumul maxim de oxigen poate fi de 4
l/minut de O2
Mecanisme de adaptare
- reflex neconditionatcresterea presiunii CO2 sanguin, cu actiune asupra
centrului respirator bulbar
- reflexe conditionate naturale si artificiale
Importanta practica a cunoasterii acestor modificari
- aprecierea intensitatii efortului fizic: debit respiretor de efort
l/min x0.20 =Kcal/min
- Inlaturarea pozitiilor vicioase ale corpului in timpul muncii care
ingreuneaza respiratia
- Favorizarea muncii ritmice care realizeaza o buna adaptare
- Aprecierea starii de oboseala: miscari respiratorii frecvente si superficiale
3) Sangele
Are rolul de transportor al oxigenului necesar sistemului muscular implicat in
effort, indeparteaza CO2 si alti cataboliti ce se formeaza in exces la effort,
transporta combustibilul necesar contractiei musculare (glucoza, glicogen)
Modificari adaptive
- Modificarea hemoleucogramei (creste numarul de eritrocite si valoarea
hemoglobinei si a hematocritului, cresc numarul de leucocite )
- Modificari ale glicemiei in functie de intensitatea efortului
- Modificari ale acidului lactic in functie de intensitatea efortului
- Modificari ale EAB-ului in functie de efort
4) Aparatul digestiv
Modificarile sunt in functie de intensitatea efortului si conditiile de
microclimat
- in eforturile de intensitate mica sau medie, functiile digestive sunt usor
crescute sau nu se modifica
- in eforturile de mare intensitate sau muncile in microclimat cald, functiile
digestive sunt inhibate
5) Aparatul renal
Modificarile sunt in functie de intensitatea efortului fizic si conditiile de
microclimat
- in eforturile de intensitate mica sau medie, diureza creste
- in eforturile de intensitate mare sau in muncile in microclimat cald diureza
scade
6) Sistemul endocrin
a) Hiperfunctia hipofizei pe linie de ACTH si hormon
somatotrop
b) Hiperfunctia suprarenalelor
Consecintele acestor modificari sunt: mobilizeaza acizii grasi liberi din
tesutul adipos pentru a fi utilizati de muschi; blocheaza utilizarea glucozei
de catre muschi pentru a fi utilizata de sistemul nervos central, blocand
fosforilarea glucozei
7) Sistemul nervos central
Coordoneaza, conduce si controleaza activitatea tuturor functiilor organismului
in timpul activitatii profesionale fizice,dar este si el influentat de
activitatea profesionala.
Modificarile sunt in functie de intensitatea si de caracterul muncii :
- muncile de intensitate mica si medie stimuleaza activitatea scoartei
cerebrale
- muncile de intensitate mare si/sau prelungite accentueaza procesele de
inhibitie din scoarta cerebrala, scade excitabilitatea scoartei, tulbura
activitatea reflex conditionata
- muncile de intensitate mica sau medie dar cu caracter de mare incordare a
atentieio\, cu necesitatea executarii precise a miscarilor si cu corelatii
precise si fine ale analizorilor : predominanta starii de inhibitie, tulbura
mobilitatea normala a scoartei corticale
Importanta practica a cunoasterii acestor modificari
- explicarea numarului crescut de accidente de munca si scaderii calitatii si
cantitatii productiei, rebuturi in muncile care determina o predominare a
proceselor de inhibitie
- necesitatea scaderii efortului la limite normale
8) Analizorii
Modificarile sunt in functie de intensitatea muncii:
- muncile de intensitate mica sau medie creste sensibilitatea vizuala, auditiva
- muncile de intensitate mare si/sau prelungita scade sensibilitatea vizuala,
auditiva, etc
Importanta practica
- explica numarul crescut de accidente de munca, scaderea calitatii si
cantitatii productiei, necesitatea reducerii intensitatii efortului la limite
normale.
|
