ORA DE CONSULTATIE
ASTMUL BRONSIC (I)
A venit sezonul rece - cu ger, ceata, vant, cu frecvente schimbari de fronturi atmosferice, cu numeroase viroze respiratorii si gripa, cu o alimentatie monotona, slab vitaminizata - toate acestea facilitand boala astmatica. Astmul este urmarea incarcarii cu secretie abundenta a tuburilor bronsice (preponderent a celor mai mici), atunci cand excesul de toxine acumulate in organism nu mai pot fi eliminate si neutralizate, asa cum se intampla in mod curent, prin ficat, rinichi etc., functia de epurare fiind preluata de mucoasa bronhiala. Extrem de iritante, aceste toxine provoaca insa inflamarea mucoasei, alterand structura ei extrem de delicata, astfel ca terminatiile nervoase neprotejate, venind in contact nemijlocit cu particulele ce polueaza aerul, declanseaza secretia abundenta, edemul si spasmul - elementele care ingusteaza bronhiile si impiedica eliminarea aerului din plamani, provocand criza de astm bronsic. Pentru un tratament eficient, trebuie retinut ca in aceasta maladie factorul declansator il reprezinta inflamatia branhiala, in vreme ce numeroasele pulberi si alergeni sunt doar "picatura ce umple paharul". In prezent, medicina se afla in fata unei remanieri a conceptiilor (inclusiv terapeutice) privind aceasta boala, cu dovezi rezultate din anali 15515u2017p za secretiilor bronsice si a biopsiei obtinute prin endoscopie, care atesta ca punctul de pornire al bolii este lezarea inflamatorie a micilor bronhii. Cert este ca aceasta dezordine inflamatorie trebuie combatuta cu tratamente aplicate cat mai din timp, inca din stadiul reversibil, prin terapii suficient de indelungate.
Care este cauza bolii?
Saturarea corpului cu toxine! Boala este rezultatul unui proces de lunga durata, care incepe devreme, chiar din copilarie, printr-o acumulare continua de toxine, generata de o proasta alimentatie si de un mod defectuos de a trai. O afirmatie competenta sustine ca acumularea toxinelor incepe cu prima lingurita de mancare gatita data sugarului.
Manifestarile bolii astmatice
Acestea difera dupa severitatea si formele de evolutie. Astfel, in forma usoara, simptomele sunt de scurta durata, manifestandu-se de 1-2 ori pe saptamana. Forma medie presupune si simptome nocturne, prezente de cateva ori pe luna; iar cea severa apare cu semne mai frecvente in special noaptea, activitatea fizica fiind astfel limitata si necesitand dese spitalizari. Senzatia de lipsa de aer, de greutate in respiratie (dispnee), mai ales dificila eliminare a aerului din plamani sunt semnele astmului bronsic, care nu trebuie confundat cu astmul cardiac, datorat unei boli de inima si care presupune un tratament total diferit. (Se manifesta prin respiratie zgomotoasa, suieratoare, insotita de o tuse chinuitoare, persistenta, productiva, cu multa expectoratie.) Febra, cand este si ea prezenta, indica asocierea unei infectii (bacteriene, micotice, virusale) - o situatie frecventa la un astmatic. Boala poate fi insotita si agravata si de o alergie care intensifica reflexul de tuse. Astmul se manifesta mai accentuat noaptea, pentru ca atunci creste secretia de mucus ce produce obstructia cailor respiratorii, in vreme ce crizele cardiace apar cu predilectie dimineata. Din aceste motive, medicamentele se dau seara celor cu astm bronsic, pentru a pregati noaptea, iar la cardiaci se administreaza dis-de-dimineata. Daca iau medicamente seara, cardiacii pot face noaptea hipertensiune, care este foarte periculoasa. De altfel, si bioritmul este diferit la cele doua categorii de bolnavi.
Diagnosticul bolii
Se stabileste in functie de simptomele prezentate, prin investigatii bronhoscopice si, nu in ultimul rand, prin luarea in considerare a antecedentelor alergice sau respiratorii personale sau prezente in familie.
Ce-i face rau bolnavului de astm bronsic?
Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, reamintesc ca inflamatia duce la descuamarea bronhiolelor, lasand terminatiile nervoase complet descoperite, extrem de vulnerabile la contactul cu iritantii si alergenii potentiali, ajungandu-se astfel la criza de astm. Exista doua categorii de factori daunatori: agentii alergeni sau prezenta unei inflamatii persistente (in afara alergiei). Ambele imprejurari trebuie evitate sau neutralizate pe cat mai mult cu putinta. Fumul de tutun (pe care specialistii in boli respiratorii il considera drept un "criminal perfect", deoarece contine intr-un milimetru cub aproximativ 5 miliarde de particule), creeaza o atmosfera mai poluata decat cele mai mari concentratii de poluanti urbani, care ii agreseaza direct pe nefumatorii aflati in preajma. Aspirina produce deseori astm, rinita, urticarie si angioedeme prin mecanisme foarte complexe, rezultand substante ce au efecte de constrictie bronsica si, in consecinta, de astm. Aspirina si derivatii sai produc si o proasta functionare a rinosinusurilor. Intoleranta la sulfiti (substante care impreuna cu metabisulfitii sunt frecvent folosite in industria alimentara si farmaceutica) este si ea producatoare de astm. Aceste substante pot produce accidente grave, prin efectul bronhospastic sever si prelungit (o stare numita rau astmatic, in care criza dispneica continua cu tot tratamentul aplicat). Noxele chimice, prezente in aerul foarte poluat din centrele urbane, determina de asemenea stari de criza prin iritarea mucoasei bronsice.
Alte conditii implicate in astm: boala poate fi declansata ori agravata de medicamente (Timolol - picaturi, recomandate celor cu glaucom, antibiotice, care dupa un timp favorizeaza dezvoltarea micozelor, cortizonicele, atunci cand trebuie reduse dozele), unele substante ce se gasesc chiar in medicamentele antiastmatice, dezinfectante nazale, anumite componente din pastele de dinti si din apa de gura, preparatele ce contin polen ori miere, alimentele preparate din carnea animalelor hranite cu adaos de antibiotice. Un ceai de tei indulcit cu miere si o aspirina luata pentru un simplu guturai pot declansa un puseu grav de astm, care cedeaza abia la 24-48 de ore, in urma unui tratament sustinut. Astmul mai poate fi declansat de aerul poluat (incarcat cu ioni pozitivi), de frig si umiditate, de painea cu adaugiri chimice ori cu urme de mucegai, de intepaturile de insecte, de prezenta mucegaiului in locuinte, de cojile de portocala, de bradul de Craciun, de preparatele lactate fermentate, de particulele prezente in blanuri si pene, de unele componente din protezele dentare, de excesul de sare, de mucegaiul din capatul bananelor etc. La toate acestea, mai mentionam prezenta otitei, a sinuzitei si herpesului, deviatia de sept, operatia de scoatere a amigdalelor, hernia diafragmatica sau cea hiatala, refluxul de continut gastric in esofag si faringe, constipatia sau diareea infectioasa ori alergica, care pot favoriza astmul. O mentiune aparte merita astmul pre sau menstrual, urmare a scaderii bruste a hormonului progesteronic inaintea sangerarii menstruale. Multitudinea de factori agravanti, precum si tratamentele actuale care nu dau satisfactie in toate cazurile de astm explica explozia deceselor provocate de aceasta boala, din ultimele doua decenii.
(Despre prevenirea bolii si tratamente, in numarul viitor al revistei)
TERAPIA CU OXIGEN
Publicarea in paginile revistei noastre a Terapiei cu oxigen are un rol de avertisment: bolile grave, de care ne temem si cu care ne confruntam, au la baza - in afara altor agenti patogeni - reducerea oxigenului din celule. Cauzele au fost deja enuntate: poluarea atmosferica si vicierea continutului natural al produselor alimentare. Pe scurt: factorii bolii se afla in aer si in farfurii. Din pacate, in Romania terapia cu oxigen este practic necunoscuta, mai ales din motive financiare. Tratamentul presupune o aparatura costisitoare, de mare precizie, si medici specializati. Explozia din ultima vreme a medicinii alternative ne face totusi sa speram ca se vor gasi si la noi oameni dornici sa-i ajute pe cei bolnavi in lupta lor disperata cu boala. Dupa cum rezulta si din textul de fata, terapia cu oxigen are o aplicabilitate extinsa, fiind considerata un sprijin obligatoriu al celor ce depasesc limita varstei de 40 de ani.
METODA GERMANA
Manfred Backhaus
Intarirea capacitatii de aparare si lupta a organismului prin terapia cu oxigen
Terapia cu oxigen este de fapt un tratament potrivit pentru fiecare dintre noi si ar fi bine ca toate persoanele trecute de 40 de ani sa o practice - sub forma de cura - cel putin o data pe an. Marele ei avantaj este lipsa efectelor secundare, faptul ca se efectueaza usor si ca poate fi folosita atat pentru tratarea unor boli deja existente, cat si pentru mentinerea sanatatii, adica preventiv.
Tratamentul este simplu. Mai intai i se da pacientului un cocktail de vitamine si substante minerale importante, care ajuta celulele sa asimileze mai mult oxigen decat in mod obisnuit. Al doilea pas consta in inhalarea de catre bolnav (cu ajutorul unui furtun si al unei masti) a unei cantitati bine stabilite de oxigen pe minut. Aceasta cantitate poate sa creasca considerabil daca in timpul inhalarii se efectueaza si un "antrenament" activ sau pasiv pentru circulatia sangelui. Antrenament activ inseamna ca, in timp ce inhaleaza oxigenul, pacientul pedaleaza pe o bicicleta ergometrica. In cazul antrenamentului pasiv, in paralel cu inhalatia, pacientul face o baie de picioare care accelereaza de patru ori circulatia sangelui si a limfei. Al treilea pas al terapiei cu oxigen este de fapt antrenamentul permanent, adica "un mod activ de viata" (alimentatie, miscare si respiratie) care sa permita pomparea sangelui oxigenat din inima in tot corpul, el ajungand astfel pana in cele mai indepartate celule.
Efectul acestui tratament este complex. El nu contribuie doar la imbunatatirea performantelor fizice si psihice, ci reduce urmarile stresului prelungit si daunator, previne infarctul sau atacul cerebral, intareste vederea si auzul, diminueaza intensitatea si frecventa migrenelor si a durerilor de cap si alina durerile articulatiilor atinse de reumatism. Dar, in acelasi timp, el incetineste procesul de imbatranire, actionand ca un adevarat "izvor de tinerete vesnica".
Terapia cu oxigen este foarte eficienta in combaterea bolilor respiratorii. Oxigenul inspirat ajunge direct la mucoasele afectate, sporindu-le rezistenta si intensificand irigarea lor cu sange, astfel incat inflamatiile (congestiile) existente sa se poata vindeca rapid.
Terapia cu oxigen poate fi ameliorata substantial prin introducerea in tratament a unui extract proaspat de timus. Acesta serveste atat la intarirea sistemului imunitar, cat si la mentinerea vitalitatii. Pentru ca in timp ce oxigenul asigura oxigenarea tuturor organelor si regenerarea celulelor, extractul de timus stimuleaza producerea unei cantitati suficiente de "limfocite-T", "aparatorii" de nadejde ai organismului nostru. Cu plinul de oxigen facut, acestia se arunca in valtoarea luptei, atacand si distrugand toti intrusii, adica bacteriile, virusurile si asa mai departe.
Efectul acestei terapii combinate este atat de puternic, incat ea poate vindeca pana si congestiile cronice cum ar fi: bronsita, sinuzita, otita, dereglarile de metabolism sau predispozitia generala la infectii. Eficienta combinatiei a fost confirmata in mod stralucit chiar si in cazul unor boli grave, precum reumatismul sau cancerul. Surprinzator este faptul ca ea poate fi folosita cu succes si in tratarea unor maladii care nu au legatura directa cu imunitatea proprie. Printre acestea, se numara bolile de inima, de circulatie, miocarditele, dar si simptomele de uzura a coloanei vertebrale, a articulatiilor etc. Cu cat se practica mai devreme, cu atat mai eficienta este terapia.
(In cazul in care cititorii revistei au cunostinta de existenta unor cabinete medicale unde se practica terapia cu oxigen, ii rugam sa ni le semnaleze prin e-mail sau scrisori.)
|
