ORGANIZAREA FUNCTIONALA A SISTEMULUI MUSCULAR ORO-FACIAL

ORGANIZAREA FUNCTIONALA A SISTEMULUI MUSCULAR ORO-FACIAL

Organizarea musculaturii privind conformatia, dimensiunile, insertiile este astfel constituita ca sa realizeze o eficienta cat mai mare cu minimum de efort. Randamentul cel mai mare al muschiului se realizeaza cand forta generata de muschi se aplica perpendicular pe rezistenta de deplasat.

Sistemul muscular al aparatului oro-facial este organizat pe principiul grupelor musculare antagoniste, ceea ce ofera posibilitatea efectuarii unor miscari de amplitudini variate si asigurarea unui echilibru dinamic al elementului de deplasat.

Grupele musculare din regiunea oro-faciala se pot clasifica in:

muschii mobilizatori ai mandibulei;

muschii pielosi ai fetei;

muschii limbii;

muschii valului palatului, laringelui, faringelui;

muschii regiunilor invecinate.

1.1.1. Muschii mobilizatori ai mandibulei

Cuprind grupele musculare care asigura miscarile complexe a 515h74f le mandi­bulei, clasificate dupa functia lor si directia de miscare pe care o imprima mandibulei in:

muschii ridicatori ai mandibulei;

muschii coboratori ai mandibulei;

muschii propulsori;

muschii diductori.

1.1.1.1. Muschii ridicatori ai mandibulei sunt:

a.   muschii temporali: au insertii principale pe scuama oaselor temporale si pe apofizele coronoide. Din punct de vedere functional, muschiu temporal se imparte in trei fascicule:

fasciculul anterior, cu directie aproape verticala, deplaseaza mandibula in sus;

fasciculul mijlociu, are o inclinare oblica spre inapoi, realizeaza depla­
sarea mandibulei in sus si inapoi;

fasciculul posterior, are fibre cu pozitie orizontala, realizeaza retropulsia
mandibulei fiind astfel antagonist al pterigoidianului extern.

Muschiul temporal participa la:

deplasarea mandibulei in sus si posterior;

miscarile de lateralitate;

retropulsia mandibulei, avand rol in miscarile rapide cu contact ocluzal si in masticatia lejera.

b.   Muschii maseteri se insera pe arcada zigomatica si fata externa a unghiului goniac. Masa musculara a maseterului se diferentiaza in trei fascicule:

fasciculul superficial al maseterului orientat in jos si posterior;

fasciculul mijlociu al maseterului cu traiect vertical;

fasciculul profund al maseterului cu traiect vertical.

Acest aranjament al fibrelor face ca muschiul maseter sa aiba cel mai bun avantaj mecanic (eficienta mecanica) independent de gradul protruziei mandibulei. Muschiul maseter realizeaza miscari puternice de ridicare, propulsie si diductie a mandibulei.

c.   Muschiul pterigoidian intern are fibrele orientate oblic de sus in jos, dinspre inainte spre inapoi si dinauntru catre inafara, realizand miscari de ridicare, propulsie si diductie a mandibulei.

1.1.1.2. Muschii coboratori ai mandibulei asigura coborarea mandibulei si deschiderea gurii. Pot fi clasificati in:

a.   muschii coboratori propriu-zisi ai mandibulei ce cuprind:

muschiul milohioidian care impreuna cu cel din partea opusa realizeaza o adevarata diafragma ce formeaza planseul gurii, delimitand astfel un etaj supramilohioidian si unul submilohioidian;

muschiul geniohioidian se prezinta ca un muschi aplatizat de sus in jos;

muschiul digastric, pantecele anterior.

Acesti muschi coboara mandibula dupa ce osul hioid a fost fixat de muschii infrahioidieni (subhioidieni).

b.   muschii coboratori indirecti ai mandibulei cuprind muschii care stabilizeaza osul hioid si astfel participa indirect la coborarea mandibulei. Ei sunt reprezentati de:

muschiul digastric, pantecele posterior;

muschiul stilohioidian, ridica osul hioid iar odata cu el si scheletul
laringelui, miscare deosebit de importanta pentru deglutitie;

muschii subhioidieni: m. sternohioidian (conecteaza sternul, cartilajul
tiroid si osul hioid), m. omohioidian (se insera posterior pe omoplat), m. sterno-
tiroidian, m. tirohioidian.

Contractia acestor muschi coboara si stabilizeaza osul hioid, favorizand actiunea de deschidere a gurii, a muschilor suprahioidieni.

Muschii hioidieni in raport cu actiunea lor se pot clasifica in:

muschii suprahioidieni: digastric, stilohioidian, milohioidian, geniohioi-
dian, care sunt ridicatori ai hioidului cand se contracta simultan si au o insertie
fixa pe mandibula. Contractia simultana a muschilor milohioidieni ridica plan-
seul bucal si secundar aplica limba pe bolta palatina, care apasa, ca un piston,
bolul alimentar spre faringe, deci acesti muschi participa direct la timpul bucal
al deglutitiei. in cazul cand osul hioid este fixat de ceilalti muschi hioidieni, con­
tractia simultana a muschilor suprahioidieni (exceptie m. stilohioidian) determina
coborarea mandibulei.

muschii subhioidieni: sternocleidohioidian, sternotiroidian, tirohioidian,
omohioidian. Toti muschii subhioidieni sunt coboratori ai osului hioid, cand se
contracta simultan si au insertie fixa pe stern si clavicula. M. tirohioidieni ridica
laringele, cand capatul hioidian este fixat pe m. suprahioidieni, avand astfel rol
in timpul faringian al deglutitiei. Prin intermediul muschilor suprahioidieni,
muschii subhioidieni pot deveni coboratori ai mandibulei daca punctul fix al
insertiilor lor il constituie sternul si clavicula. Contractia bilaterala si simultana
a muschilor omohioidieni deplaseaza hioidul inapoi.

Muschii propulsori ai mandibulei proiecteaza inainte osul
mandibular, realizand miscarea de propulsie. In aceasta categorie de muschi sunt
inclusi:

m. pterigoidian extern, constituit din doua fascicule: fasciculul superior
orientat usor oblic catre inafara, in jos, inapoi si fasciculul inferior cu directie
aproape orizontala. Acesta reprezinta principalul muschi propulsor;

m. maseter, prin fasciculul superficial;

m. pterigoidian intern, cu actiune propulsoare secundara.

reprezentati de m. temporali (prin fasci­
culul posterior), m. maseter (prin fasciculul superficial) si m. pterigoidian intern.

Grupele antagoniste ale muschilor mobilizatori ai mandibulei sunt:

m. ridicatori: maseter, pterigoidian intern, fasciculul anterior si
mijlociu al temporalului;

m. coboratori: geniohioidian, milohioidian, pantecele anterior al
digastricului, pterigoidian extern;

b. in sens sagital:

m. propulsori: pterigoidian extern, intern, fasciculul superficial al
maseterului;

m. retropulsori: fasciculul posterior al temporalului, fasciculul pro
fund al maseterului, geniohioidian, pantece posterior al digas-tricului;

c. in plan transversal:

m. pterigoidian extern, in contractie unilaterala,

1.1,2, Muschii pielosi ai fetei

Muschii pielosi ai fetei sunt muschi subtiri, aplatizati, au una sau ambele insertii mobile la nivelul tegumentului, prin contractia lor realizeaza expresivi­tatea fetei. Muschii pielosi ai fetei localizati in jurul orificiilor (muschii perio-rali, ai narinei, ai fantei palpebrale) actioneaza ca dilatatori sau constrictori ai acestor orificii.

Muschiul orbicularul buzelor are un rol deosebit in sugere (succtiune), in prehensiunea alimentelor, in masticatie, in pronuntia consoanelor Iabiale ('b', 'p'), in pronuntia vocalelor 'o', 'u', in scuipat, suflat, fluierat, sarutat, etc.

Muschii limbii

Muschii intrinseci si extrinseci ai limbii (vezi capitolul Limba din volumul I, pag, 113) sunt considerati impreuna cu muschii oro-faciali ca muschi auxiliari ai masticatiei, intervenind in mentinerea alimentelor pe suprafata ocluzala si deplasarea lor pe o arcada sau alta.

Muschii valului palatului, laringelui, faringelui

Muschii valului palatului cuprind cinci perechi de muschi care au rolul de a inchide nazofaringele in timpul deglutitiei si de a separa cavitatea bucala de bucofaringe si de laringe in timpul deglutitiei si al fonatiei. Prin con­ tractia si relaxarea coordonata a muschilor valului palatin se modifica istmurile dintre cavitatea bucala si cea faringiana contribuind efectiv la masticatie* deghititie, fonatie si respiratie,

Muschii laringelui pot fi grupati in doua grupe antagoniste: muschii constrictori ai glotei care sunt si adductori ai coardelor vocale,
muschi inervati de nervul recurent. Paralizia unilaterala a nervului recurent determina o voce bitonala; muschii dilatatori ai glotei care departeaza coardele vocale. In timpul vorbirii sau cantatuhri, muschii laringelui se contracta sau se relaxeaza coordonat asigurand inaltimea sunetelor, intensitatea vocii. in timpul inspirului se contracta muschii dilatatori ai glotei. in timpul expiratiei si al emiterii sunetelor inalte (acute), laringele este ridicat in sus si inainte.

Laringele este un organ cu mare mobilitate. Laringele este ridicat vertical si putin inainte la fiecare deglutitie, la expiratie fortata si in timpul emiterii sune­telor inalte. Laringele coboara in timpul inspiratiei si in emiterea sunetelor joase.

1.1.4,3. Muschii faringelui

Faringele este un conduct musculo-membranos cu directie verticala la om, situat la raspantia dintre cavitatea nazala, bucala, pe de o parte si laringele, gura esofagului, pe de alta parte. Bolul alimentar si coloana de aer, trec obligatoriu prin faringe incrucisandu-si drumurile. Faringele este si o cutie de rezonanta. Afectiunile faringiene se insotesc de tulburari de deglutitie, respiratie, fonatie.

Musculatura faringelui este reprezentata de cinci perechi de muschi dintre care trei sunt constrictori si doi ridicatori. Contractia succesiva si coordonata a muschilor constrictori determina unda peristaltica ce conduce bolul alimentar spre esofag.

Muschii ridicatori ai faringelui ridica faringele si cartilajul tiroid in timpul faringian al deglutitiei. Paralizia muschilor constrictori ai faringelui (difterie, leziuni bulbare) precum si contractiile spastice ttetanos, histerie, turbare) fac imposibila deglutitia, alimentele refuland spre fosele nazale sau spre laringe.

1.1.5. Muschii regiunilor invecinate

(muschii asociati aparatului dento-maxilar)

Muschii regiunilor invecinate cuprind o serie de grupe musculare, care, ii mod secundar si asociat, mobilizeaza mandibula sau participa la efectuare! functiilor principale ale aparatului dento-maxilar (masticatia, deglutitia, fonatia mimica). Din aceasta grupa de muschi asociati retinem:

m. pielosul gatului: ridica pielea gatului exprimand frica, groaza;

m. flexori ai capului, dintre care sternocleidomastoidianul imprima capului miscarea de flexie (prin contractie bilaterala), inclinarea laterala (prin contractie unilaterala) sau rotarea (contractie contralaterala). De asemenea, este un muschi inspirator accesoriu;

m. extensori ai capului prin tonicitatea lor mentin capul in pozitia de
echilibru pe coloana cervicala. Hipertonia muschilor extensori determina, c timpul, retrognatia mandibulara iar hipertonia muschilor flexori ai capuli determina prognatia mandibulara.

Tabelul 1. Principalii muschi ai aparatului dento-maxilar (dupa Boboc, 1996, modificat)