ORGANIZAREA STRUCTURALA A MIOCARDULUI EMBRIONAR
Tesutul excitoconductor (cardionector sau nodal) e format din celule embrionare,
dispuse in masa miocardului adult sub forma de aglomerari distincte ce alcatuiesc:
a.) nodul sinusal (sino-atrial sau Keith Flack) situat in peretele atriului drept,
sub epicard, langa locul de varsare a venei cave superioare. De la el pleaca tracturi in miocardul atrial contractil, spre urmatorul nod
b.) (atrio-ventricular, Ashcoff-Tawara). Acesta este situat in peretele interatrial
sub fosa ovala, inaintea orificiului sinusului coronar. De la el pleaca fasciculul atrio-ventricular His.
c.) fasciculul His strabate scheletul fibros dintre micardul atrial si cel ventricular,
sub forma uni trunchi comun, care se bifurca apoi intr-un ram drept subtire (care se ramifica in miocardul drept) si un ram stang, care se subimparte in 2 ramuri (anterior si posterior) care se arborizeaza la randul lor, in miocardul ventriculului stang.
d.) reteaua Purkinje situata subendocardic la nivelul miocardului ventricular,
rezulta din arborizatiile extrem de abundente ale celor 2 ramuri (dreapta si stanga) provenite din faciculul His. Miocardiocitele conductoare, din reteaua Purkinje si din tracturile atriale, se afla in directa continuitate cu miocardiocitele contractile.
Toate aceste formatiuni sunt reunite in mod curent sub termenul generic de tesut
excitoconductor (cardionector). Acest sistem este constituit din 3 tipuri de celule nodale (cardionectoare): celulele P, celulele T si celulele Purkinje.
|
