Agentii etiologici ai inflamatiei
Inflamatia pulpei poate fi produsa de orice factor din mediu sau al organismului care actioneaza nociv asupra dintelui sau care intra în contact direct cu pulpaa dentara.
Agentii fizici
Cei mai importanti sunt agentii termici si traumatici.
Agentii termici actioneaza prin cresterea sau scaderea exagerata a temperaturii la nivel dentar. Dupa 21421g68v durata actiunii si variatiile temperaturii, agentii termici pot actiona:
Brutal, pe perioade scurte, cu variatii mari de temperatura. Exemple:contactul cu zapada carbonica sau freoni în cadrul testelor slefuirilor cu turbina fara o racire adecvata.
Cu intensitate mai mica, dar în mod repetat. Aceasta este eventualitatea comuna, produsa prin contactul dintilor cu alimentele prea calde sau prea reci. Agentii traumatici pot actiona brutal sau repetitiv în timp.
Traumatismele brutale si violente duc la fracturi coronare cu deschiderea camerei pulpare, fracturi radiculare, luxatii dentare.
Agenti traumatici cu actiune lenta si repetata apar în obturatiile înalte, coroane neadaptate axial, aparate ortodontice supraactivate.
Agentii chimici
Acestia sunt reprezentati de substantele cu potential toxic continute în unele medicamente si materiale utilizate în practica stomatologica. Cele mai importante sunt urmatoarele:
Medicamentele care contin fenoli si formol
Alcool concentrat
Perhidrolul
Acidul fosforic din cimenturile de silicat
Monomerul din acrilat
Acidul poliacril din materiale compozite
Agentii chimici produc la nivelul pulpei o serie de leziuni:
Depolimerizeaza substanta fundamentala si fibrele de colagen
Lezeaza tecile de mielina si cresc excitabilitatea fibrelor nervoase senzitive
Distrug celulele din pulpa dentara
Agentii biologici
În practica agentii biologici, mai ales bacterieni, sunt cei mai frecventi agenti etiologici ai inflamatiei pulpei dentare. Ei pot actiona:
Direct, când agentul patogen patrunde în camera pulpara.
Indirect, prin exotoxinele eliberate de germenii situati în canaliculele dentinare.
Particularitatile anatomo-functionale ale pulpei dentare si ale inflamatiei pulpare
Pulpa dentara este un tip de tesut conjunctiv care prezinta o serie de particularitati anatomice si fiziopatologice. Din acest motiv inflamatia la nivelul pulpei dentare are unele caractere specifice.
Dupa C. Andreescu cele mai importante particularitati ale pulpei dentare sunt legate de:
Situatia anatomica
Comunicarea cu organismul
Sistemul circulator
Inervatia pulpei dentare
Labilitatea structurala
pH-ul alcalin
Situatia anatomica
Pulpa dentara este asezata într-o cavitate inextensibila si nedeformabila, reprezentata de camera pulpara si de canale radiculare. Avantajul acestei localizari este ca smaltul si dentina protejeaza pulpa de traumatisme si de agentii patogeni. Dezavantajele sunt:
accesul în scop diagnostic si terapeutic este dificil.
În caz de inflamatie edemul în cavitatea inextensibila comprima toate elementele anatomice pulpare.
Comunicarea camerei pulpare cu organismul
Camera pulpara comunica cu organismul prin foramenul apical care este un inel rigid format din dentina si cement. Prin el trec vasele sanguine, limfaticele si fibrele nervoase. Cu vârsta orificiul apical scade prin depunere de dentina secundara si cement, ceea ce contribuie la scaderea troficitatii strucurii pulpare.
Dimensiunile mici ale foramenului apical fac ca în procesele inflamatorii dilatarea arteriolei sa comprime venulele, producând staza si hipoxie în camera pulpara.
Sistemul circulator pulpar
Irigatia arteriala este de tip terminal. Blocarea arteriolei produce necroza pulpara.
Venulele pulpare nu au perete muscular, astfel ca pot fi usor comprimate prin edemul interstitial.
Capilarele au peretii formati dintr-un strat de celule endoteliale si o adventice din mucopolizaharide. În inflamatii stratul mucopolizaharidic se depolimerizeaza, creste permeabilitatea peretelui capilar si se produc plasmexodia si diapedeza leucocitelor.
Inervatia pulpei dentare
Inervatia senzitiva este bogata si este asigurata de ramurile maxilara si mandibulara ale trigemenului. Fibrele nervoase mielinizate patrund prin orificiile apicale, se ramifica si în periferia pulpei formeaza un plex nervos. De aici unele fibre pierd teaca de mielina si ajung prin canaliculele dentinare pîna la limita dintre dentina si smalt.
Fibrele vegetative au rol vasomotor. Cele simpatice provin din plexul carotidian, iar cele parasimpatice provin din ganglionii otic si sfenopalatin.
În procesele inflamatorii pulpare fibrele senzitive sunt intens stimulate, mai ales sub actiunea acidozei si bradikininei. Alterarile severe de metabolism local si acidoza duc la leziuni ale tecii de mielina, fragmentari transversale ale fibrelor si distrugerea lor.
Structura componentelor pulpei dentare se modifica în procesele inflamatorii.
Modificarile celulare: fibroblastii, macrofagele, celulele mezenchimale si odontoblastii se activeaza metabolic si migreaza spre centrul focarului inflamator. Dupa nevoi fibroblastii se pot transforma în macrofage, iar celulele mezenchimale se pot transforma în fibroblasti sau în odontoblasti.
Modificarile substantei fundamentale: mucopolizaharidele din substanta fundamentala se afla fiziologic polimerizate sub forma de gel. În inflamatii mucopolizaharidele intercelulare si pericarpelare se depolimerizeaza si substanta fundamentala trece în stare de sol, mai difuzibila pentru lichide. Efectele sunt: cresterea permeabilitatii capilare, plasmexodia, patrunderea rapida a germenilor în toata pulpa dentara, difuzarea procesului inflamator în toata pulpa.
Modificarile fibrelor conjunctive: fibrele de colagen se depolimerizeaza sub actiunea colagenazelor microbiene, a acidozei si a unor mediatori ai inflamatiei.
pH-ul alcalin
Pulpa dentara are normal un pH de 7,30-7,44. initial în inflamatie aciditatea este neutralizata de sistemele tampon locale, în principal fosfatii si carbonatii din zona predentinara. Apoi se instaleaza acidoza locala, care are o serie de efecte:
favorizeaza depolimerizarea colagenului si a substantei fundamentale
creste permeabilitatea capilara
celulelor pulpare sufera o inhibitie metabolica
efect dolorigen prin stimularea fibrelor nervoase senzitive
Exudatul inflamator în pulpa dentara
În pulpa dentara se formeaza un exudat inflamator celular în care predomina neutrofilele, adica purulent.
Initial exudatul purulent, se gaseste în abcese pulpare, bine delimitate de bariera imuno-fibrino-leucocitara. Puroiul este format din:
Leucocite (mai ales neutrofile) vii si moarte
Bacterii vii si moarte
Fragmente de celule
Plasma bogata în colesterol si acizi grasi liberi.
Tendinta infectiei pulpare în lipsa tratamentului este de extindere si distrugere a întregii cavitati a pulpei, coronara si radiculara, cu transformarea în gangrena pulpara(3).
Mentinerea constanta a temperaturii corpului este esentiala pentru desfasurarea în conditii optime a activitatii diferitelor enzime ce conditioneaza procesele metabolice necesare desfasurarii activitatii sistemelor functionale. În conditii normale temperatura corpului la mamifere este mentinuta între anumite limite (homeostazie termica) prin reactii biologice complexe, controlate de catre un sistem termoreglator, care prin interventia unor mecanisme complexe neuro-endocrine adapteaza în functie de necesitati mecanismele de termogeneza si termoliza.
Temperatura corpului uman este mentinuta constanta la o valoare de aproximativ 37șC (cu variatii între 36,2ș C si 37,4ș C).
Temperatura interna variaza în functie de activitate, temperatura mediului, fluctuatiile zilnice (sau ritmul circadian) etc. Diferite parti ale corpului nu au aceeasi temperatura.
De exemplu extremitatile sunt mai reci decât trunchiul; temperatura din interiorul corpului (masurata intrarectal) este în general cu 0,5ș C mai mare decât cea la suprafata (masurata oral). Temperatura la nivelul cavitatii bucale variaza într-o perioada de 24 de ore cu 0,2 - 0,5ș C indiferent de sex. Este mai mica dimineata si mai crescuta seara dar nivelul cel mai scazut este în timpul somnului si cel mai crescut în timpul desfasurarii activitatilor fizice. Temperatura corpului creste putin în timpul emotiilor si patologic în hipertiroidie (creste rata metabolica) pentru ca în hipotiroidie sa scada la valori sub cele normale. Femeile par a avea fluctuatii mai mari care urmaresc ciclul menstrual, cu o crestere a temperaturii înaintea ovulatiei (80).
|
