PERIARTRITA SCAPULO-HUMERALĂ TRATAMENTUL RECUPERATOR, OBIECTIVE, MIJLOACE sI METODE
« Corpul omenesc - noul prototip de masina care urmeaza a fi inventat
Mihai Ursta
CUPRINS
Pag.
CAPITOLUL I - ARGUMENTAREA TEORETICĂ sI sTIINŢIFICĂ A CERCETĂRII............1
I.1. KINETOTERAPIA ROLUL sI EVOLUŢIA ..........................1
I.2. ROLUL sI IMPORTANŢA ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII ÎN PROCESUL RECUPERATOR.....1
I.3. PERIARTRITA SCAPULO-HUMERALA GENERALITĂŢI
I.4. DEFINIŢIA sI CONŢINUTUL PERIARTRITEI SCAPULO-HUMERALĂ..............2
I.5. ANATOMIA FIZIO-PATOLOGICĂ.............................4
CAPITOLUL II - IPOTEZĂ. SCOP. SARCINI. ............................5
II.1. MOTIVAŢIA REALIZĂRII TEMEI
II.2. IPOTEZA CERCETĂRII
II.3. SCOPUL sI SARCINILE (OBIECTIVELE) STUDIULUI
II.4. METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN STUDIU
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA CERCETĂRII
III.1. LOCUL DE DESFĂsURARE sI MATERIALELE NECESARE
III.2. LOTUL DE SUBIECŢI
III.3. ETAPELE STUDIULUI.......... ..... ...... .. 232m1224c .................... 232m1224c .................... 232m1224c ..................7
III.4. ALCĂTUIREA sI APLICAREA PROGRAMELOR DE KINETOTERAPIE..........8
III.5. PROGRAM GENERAL DE RECUPERARE A PERIARTRITEI SCAPULO-HUMERALĂ....9
CAPITOLUL IV - REZULTATELE CERCETĂRII.......................10
IV 1. PREZENTAREA REZULTATELOR DE
IV.2. ANALIZA REZULTATELOR FINALE.........................10
IV.3. PRELUCRAREA sI INTERPRETAREA REZULTATELOR..................12
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
ARGUMENTAREA TEORETICĂ sI sTIINŢIFICĂ A CERCETĂRII
I.1. KINETOTERAPIA ROLUL SI EVOLUŢIA
Kinetoterapia provine din greaca veche; kinetos - miscare, terapevein - totalitatea mijloacelor pentru prevenirea, tratarea si recuperarea medicala. Kinetoterapia reprezinta totalitatea masurilor si mijloacelor necesare pentru prevenirea, tratamentul si recuperarea medicala, utilizând ca mijloc fundamental exercitiul fizic, miscarea. Kinetoterapia ridica la rang de stiinta miscarea si exercitiul fizic, în scopul recuperarii si refacerii organismului uman.
Obiectivele kinetoterapiei în cadrul recuperarii functionale sunt realizate prin mijlocul sau de baza exercitiul fizic.
Exercitiul fizic în cadrul kinetoterapiei este practicat într-un cadru organizat, constituit din sectiile de recuperare, sali de kinetoterapie din policlinici si statiuni baneo-climaterice etc., tinând cont de parametrii generali si particulari precum si de principiile specifice.
I.2. ROLUL sI IMPORTANŢA ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII ÎN PROCESUL RECUPERATOR
În procesul complex al recuperarii sunt implicati multi specialisti de diverse domenii de activitate.
Contributia echipei interdisciplinare de recuperare va fi orientata spre îndepartarea sau ameliorarea cât mai posibil a starii de disfunctionalitate fizica, senzoriala si psihica a pacientului în vederea reintegrarii acestuia pe plan socio-profesional.
I.3. PERIARTRITA SCAPULO-HUMERALA GENERALITAŢI
Prima descriere a periartritei scapulo-humerale apartine lui Duplay care, în 1874, atribuia toate suferintele umarului bursitei subacromio-deltoidine; la o mai buna cunoastere a sindromului au contribuit Codman si de SeZe.
Periartrita scapulo-humerala este una dintre suferintele cele mai frecvente, pentru care bolnavul se adreseaza medicului. Este întâlnita la ambele sexe, la subiecti în vârsta activa, cu incidenta maxima la cei peste 40 de ani.
Termenul de periartrita, care subliniaza faptul ca sunt interesate structurile periarticulare este în unele cazuri, necorespunzator realitatii, nefiind vorba de un proces inflamator.
Clasificarea suferintelor care se încadreaza în notiunea vaga si imprecisa de PSH este diferita, în functie de scoala.
Reumatologii francezi deosebesc urmatoarele forme clinice :
umarul dureros simplu
umarul dureros acut (hiperalgic)
umarul mixt
umarul blocat
umarul pseudoparalitic.
I.4. DEFINITIA SI CONTINUTUL PERIARTRITEI SCAPULO-HUMERALA
Periartrita scapulo-humerala (PSH) este un sindrom clinic, caracterizat prin durere, redoare si impotenta functionala a umarului, asociate în diverse grade, determinate de procese patologice, care intereseaza tesuturile periarticulare (tendoane, burse) si în unele cazuri capsula articulara.
Bolile reumatismale formeaza un grup de afectiuni cu localizari în primul rând la aparatul locomotor si cardio-vascular, ca urmare a unor leziuni caracteristice mezenchinale.
Factorii etiologici în acest grup de boli sunt diferiti determinând tablouri clinice cu evolutie acuta, subacuta si cronica.
Clasificarea bolilor reumatismale sunt urmatoarele :
Reumatismul inflamator în care intra:
reumatismul Socolski Bouillaud
poliartrita reumatoida
spondilita anchilozanta
reumatismul secundar infectios
Reumatismul degenerativ în care intra:
artroza
poliartroza
spondiloza
Reumatismul articular în care intra:
tendinite
bursite
periartrite
nevralgii si nevrite.
În afara manifestarilor articulare ale reumatismului inflamator sau degenerativ, în practica zilnica întâlnim adesea bolnavi cu suferinte determinate de procese patologice articulare în cursul carora sunt afectate tendoane, teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze.
Cele mai frecvente si cele mai suparatoare uneori invalidante sunt : tendinitele si bursitele umarului (cunoscute generic sub numele de periartrita scapulo-humerala); mai rar sunt întâlnite sunt sindromul umar-mâna, retractia aponevrozei palmare (Boala Dupuytren), periartrita coxo-femurala.
La nivelul structurilor umarului si în primul rând la nivelul tendoanelor, are loc un proces de uzura a carei accelerare si agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme (în special cele de ordin profesional) expuneri la frig etc.
Un rol deosebit în accelerarea proceselor de uzura si în aparitia inflamatiei; un argument în acest sens îl constituie frecventa mare a acestui sindrom, atât in afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgia cervico-brahiala)
I.5. ANATOMIA FIZIO-PATOLOGICĂ
Umarul este alcatuit din trei articulatii si doua planuri de alunecare, care-i confera o mare mobilitate în dauna stabilitatii (de altfel, articulatia glenohumerala este articulatia care se luxeaza cel mai des, din tot corpul uman).
Cele doua suprafete de alunecare sunt reprezentate de suprafata scapulo-toracica si de catre spatiul subacromial.
Cele trei articulatii ale umarului sunt : articulatia greno-humerala, acromio-claviculara si sterno-claviculara.
La mentinerea unei oarecare stabilitati contribuie ligamentele, tendoanele si muschii. O mare importanta o au patru muschi, si anume : supraspinosul, subspinosul, micul rotind si subscapularul. Împreuna, ei formeaza « mansonul » rotatorilor, care participa la efectuarea rotatiei interne si externe ; totodata în timpul ridicarii umarului, el deprima capul humeral care constituie un punct de sprijin pentru deltoid în ridicarea bratului.
În functionalitatea umarului, un rol deosebit îl are bursa subacromio-deltoidiana, a carei portiune superioara desparte tendonul supraspinosului de arcul coracoidian, iar cea inferioara desparte deltoidul de capul humeral.
Bursa subacromio-deltoidiana constituie normal un spatiu închis ; la unii bolnavi cu boli reumatice inflamatorii, ea poate comunica cu articulatia greno-humerala. O alta bursa este cea a tendonului lungii portiuni a bicepsului. Captusite cu un strat de celule sinoviale, bursele se pot inflama, participând la realizarea unora dintre tulburarile clinice ale PSH.
Patologic, PSH are drept substrat - în primul rând - leziunile degenerative ale tendoanelor, în special ale bicepsului, caracterizate prin necroze care duc la rupturi partiale si prin calcificari, aceste procese de uzura sunt frecvente la subiecti de peste 40-50 de ani, fiind multa vreme asimptomatice. În privinta anumitor factori, cum ar fi unele traumatisme, o suprasolicitare sau o expunere la frig, leziunilor degenerative li se adauga un proces inflamator, în primul rând al tendoanelor, care pune capat latentei clinice amintite mai sus, bolnavii acuzând dureri de intensitate medie si un grad variabil de impotenta functionala. În unele cazuri migrarea materialului calcic cu patrunderea lui în interiorul unei burse (în primul rând în bursa subacromiodeltoidiana) determina un proces inflamator deosebit de intens, responsabil de prezenta unor dureri extrem de apasatoare.
O forma particulara de PSH este cea determinata de inflamatia capsulei articulatiei greno-humerale, a carei evolutie catre fibroza este responsabila de diminuarea importanta a muscarilor la acest nivel (asa-zisul « umar blocat » sau « umar înghetat »).
În sfârsit, leziunile trofice ale tendoanelor mansetei rotatorilor pot duce, in urma unor solicitari mari (la tineri) sau relativ mici (la vârstnici), la rupturi întinse care sunt responsabile de umarul "pseudoparalitic ».
CAPITOLUL II - IPOTEZĂ. SCOP. SARCINI.
II.1. MOTIVAŢIA REALIZĂRII TEMEI
Eu sunt de parere ca PSH-ul este sindrom complex ce merita toata atentia, tinând cont ca se manifesta prin durere si ipotenta functionala.
Priveam uimit cât de complex este organismul uman si câta diversitate se gaseste între indivizi.
În aceasta lucrare am încercat gasirea unor modalitati de aplicare precoce si sistematica a mijloacelor si procedeelor kinetoterapice, prin care sa se restabileasca cât mai pe deplin capacitatile functionale diminuate sau pierdute.
II.2. IPOTEZA CERCETĂRII
În studiul practic al periartritei scapulo-humerala voi încerca sa clarific urmatoarele ipoteze:
importanta procesului kinetoterapeutic în evolutia bolii
daca tratamentul pe etape conduce la rezultate favorabile
II.3. SCOPUL sI SARCINILE (OBIECTIVELE) STUDIULUI
Obiectivele sunt recuperarea stabilitatii articulare, fortei musculare înlaturarea durerii si inflamatiei locale.
Scopul acestei lucrari a fost de a verifica ipotezele formulate pe baza rezultatelor obtinute, de a contribui la îmbunatatirea procesului recuperator, în sensul reducerii timpului de recuperare si cresterea eficientei sale si de ce nu de a descoperi noi procedee de recuperare.
II.4. METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN STUDIU
Pe parcursul desfasurarii cercetarii am folosit urmatoarele metode:
a) Metode de colectare a informatiilor:
documentarea;
studiul de caz;
observatia;
convorbirile directe;
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA CERCETĂRII
III.1. LOCUL DE DESFĂsURARE sI MATERIALELE NECESARE
În aceasta lucrare am
prezentat studiul periartritei scapulo-humerala care s-a efectuat
Salile de kinetoterapie sunt dotate cu aparate de gimnastica: spaliere, banci de gimnastica, scripeti, mingi medicinale, gantere, haltere, saci de nisip, oglinzi.
Pentru buna desfasurare a activati de kinetoterapie am urmarit si modul de respectare a regulilor de igiena.
III.2. LOTUL DE SUBIECŢI
Pentru cercetare am selectionat 12 cazuri care au efectuat tratament recuperator în cadrul Spitalului de Recuperare "Royal Hospital" din Londra (Anglia)
Lotul a fost structurat astfel :
Pacientul 1
Nume: Eric Bush
Sex: M
Vârsta: 32 ani
Profesie: web master
Diagnostic clinic Periartrita dureroasa simpla neanchilozata.
Diagnostic functional : Leziuni în tendonul supraspinosului, mobilitate redusa.
Data luarii în evidenta 1 Februarie 2005
Data iesirii din tratament: 20 Martie 2005
III.3. ETAPELE STUDIULUI
Etapa I - în aceasta etapa am studiat bibliografia existenta legata de tema propusa si modul de rezolvare a cazurilor.
Etapa a II-a - în aceasta etapa am avut contact direct cu pacientii. Am selectat subiectii si mi-am alcatuit grupa de studiu propriu-zisa.
Etapa a III-a- este etapa practica propriu-zisa în care am aplicat programele de kinetoterapie pentru fiecare pacient în functie de restantul functional al fiecaruia.
Etapa a IV-a - pe durata etapelor anterioare au fost strânse informatii utile în redactarea lucrarii, care în final au fost sistematizate în tabele si grafice pentru o interpretare si o expunere cât mai buna.
III.4. ALCĂTUIREA sI APLICAREA PROGRAMELOR DE KINETOTERAPIE
Programul de kinetoterapie aplicat în decursul desfasurarii cercetarii a fost adaptat fiecarui pacient parte, specific afectiunii si cauzei care a determinat-o.
Terapia prin miscare a facut parte integranta din programul complex de recuperare functionala, care a cuprins si mijloacele :
tratament igienico-dietetic
evolutia starii psihice
medicatia antiinflamatori, antalgica
tratament chirurgical
terapia fizicala si de recuperare cu :
hidrotermoterapie
electroterapie
masaj
examinare CFM
Înainte de începerea programelor de kineoterapie s-a masurat amplitudinea miscarii (testarea initiala) , dar si la sfârsit pentru a vedea evolutia dupa fiecare etapa de tratament.
III.5. PROGRAM GENERAL DE RECUPERARE A PERIARTRITEI
SCAPULO-HUMERALA
Dupa masajul selectiv urmeaza Kinetoterapia, care se face la început prin miscari pasive, care sunt la umar:
antepulsie - unde tinem priza pe umar si contrapriza pe cot ducând mana bolnavului prin usoara vibratie în antepulsie, pana la un unghi pe care-l poate face bolnavul;
retropulsie - priza este tot pe umar si contrapriza pe plica cotului care se face tot prin usoara vibratie miscând mâna catre spatele bolnavului.
Miscarile de antepulsie si retropulsie sunt executate în jurul unui ax transversal pe plan sagital:
rotatie interna (în jurul unui ax vertical)
rotatie externa (în jurul unui ax vertical)
abductie si aductie executate în plan frontal în jurul unui ax sagital.
Pe lânga aceste miscari elementare umarul poate executa si miscari combinate ca:
mâna, umar opus
palma, regiunea cervicala
circumductie.
Dupa aceste miscari pasive urmeaza miscarile active pe care bolnavul le executa singur, iar dupa acestea se mai fac miscari active cu rezistenta în care maseurul tine rezistenta iar pacientul încearca sa execute miscarile.
Miscarile principale în articulatia scapulo-humerala:
flexie - extensie
abductie - aductie
rotatie interna - rotatie externa
circumductie
Flexie (antepulsie) - proiecteaza bratul înainte si se produce printr-un ax frontal care trece prin mijlocul capului humeral si care variaza între 80-180° (flexia cu omoplatul fixat = 90°; iar flexia cu omoplatul mobilizat =180°)
Muschii care executa flexia:
Partea anterioara a deltoidului (inervat de nervul circumflex)
Bicepsul (inervat de nervul musculo-cutanat)
Muschiul caraco-brahial (inervat de nervul musculo-cutanat)
Muschiul marele pectoral (inervat de plexul brahial)
Testarea muscarii de flexie:
pozitia de plecare a bolnavului este în decubit dorsal cu bratele de-a lungul corpului;
goniometrul se fixeaza pe partea laterala a bratului cu capul humeral;
bratul fix ramâne paralel cu planul central, iar bratul mobil urmareste miscarea de anteductie a umarului.
Extensia (retropulsia) - proiecteaza bratul posterior cu amplitudinea maxima de 50°.
Deltoidul (inervat de nervul circumflex)
Marele rotund (inervat de nervul circumflex)
Marele dorsal (inervat de plexul brahial).
Testarea miscarii de extensie:
bolnavul este în pozitie de plecare în decubit ventral cu bratele de-a lungul corpului;
goniometrul este fixat pe partea laterala a bratului cu centrul pe capul humeral;
bratul fix ramâne paralel cu planul mesei iar cel mobil urmareste extensia bratului.
Circumductia - este miscarea care descrie un trunchi de con cu vârful în centrul capului humeral si baza la nivelul extremitatii distale a membrelor superioare. Pozitia de repaus a articulatiei umarului este realizata când toti muschii sunt relaxati, asta se realizeaza când bratul este asezat în lungul corpului. Pozitia de functiune este pozitia în care o articulatie anchilozata permite o serie de miscari suplimentare ajutând pacientul sa se autoserveasca.
La nivelul articulatiei matului pozitia de functiune este:
a) abductie - aductie (amplitudine 60°)
b) antepulsie 10°
c) rotatie interna 30°
CAPITOLUL IV - REZULTATELE CERCETĂRII
IV 1.
PREZENTAREA REZULTATELOR DE
Rezultatele obtinute în urma aplicarii tratamentului kinetoterapeutic le-am prezentat în dinamica evolutiei lor, pornind de la valorile înregistrate la prima examinare pâna la iesirea din tratament a pacientilor.
Analiza cauzisticii aflata în tratament:
Pacientul Eric Bush, în vârsta de 32 ani, pensionar , s-a prezentat la data de 1 Februarie 2005 cu diagnosticul de Periartrita dureroasa simpla neanchilozata.
La începutul tratamentului de kinetoterapie, pacientul prezenta urmatoarele modificari locale :
dureri în articulatia umarului
mobilitate redusa.
IV.2. ANALIZA REZULTATELOR FINALE
Prin aplicarea procedeelor de mobilizare pasiva, pasivo-activa si activa s-au obtinut în final valorile normale ale mobilitatii articulare.
Odata cu înlaturarea durerii, scaderii impotentei functionale si dezvoltarea fortei musculare s-a ajuns la cresterea stabilitatii articulare si abilitatii miscarilor .
Reintegrarea pacientului în activitatea socio-profesionala s-a facut cu usurinta, deoarece deficitul functional a fost înlaturat. La sfârsitul etapei, pacientul a fost instruit asupra programului de întretinere si de prevenire a recidivelor. Din urmarirea în timp a pacientului putem spune ca nu s-au semnalat aspecte de recidiva a afectiunii, colaborarea fiind buna, participarea cu interes.
IV.3. PRELUCRAREA sI INTERPRETAREA REZULTATELOR
La examinare s-a constatat:
mobilitatea articulara s-a îmbunatatit
forta musculara s-a recuperat aproape în totalitate
durerile au disparut
Obiective
continuarea dezvoltarii fortei si rezistentei musculare ;
refacerea controlului muscular si abilitatilor miscarilor umarului;
reintegrarea pacientului în activitatea socio-profesionala si fixarea programului de întretinere la domiciliu si eventual la locul de munca.
Indicatii metodice
pacientul revine la control periodic pentru a se urmari efectele programului de întretinere;
Cresterea treptata a gradelor de dificultate a exercitiilor recuperatorii în functie de sfatul kinetoterapeutului
CONCLUZII
Instruirea subiectilor înca de la începutul programului de recuperare asupra obiectivelor urmarite si efectele exercitiilor fizice asupra organismului , formarea unor motivatii puternice au dus la optimizarea tratamentului prin participarea lor constienta si activa .
Programele de recuperare concepute au contribuit la:
refacerea compliantei tendinoase si valorilor articulare;
accelerarea resorbtiei proceselor inflamatorii;
refacerea fortei si rezistentei musculare;
refacerea controlului motor si a abilitatii umarului afectat;
readaptarea la efort a pacientilor si reintegrarea lor cât mai complexa.
Recomandari :
- sa se evite pozitiile vicioase care pot duce la blocarea articulatiilor .
- bolnavii sa se adreseze centrelor medicale de recuperare si balneo-fizioterapie, perseverând în executarea programului zilnic de gimnastica.
- tratamentul recuperator trebuie continuat si la domiciliul pacientului ; este indicata frecventarea statiunilor balneo-climaterice .
BIBLIOGRAFIE
Dan Mirela - " Educatie pentru sanatatea corporala " - Editura Universitatii
din Oradea, 2004
Ghita Andreea - "Kinetoterapie - Lucrari practice" - Editura Orizonturi
Universitare, 2003
Sbenghe Tudor - "Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului" - Editura
Medicala, Bucuresti 1996;
Scarlat Mihai Alin - "Ghid de terapie naturista" - Editura Romcartexim,
Bucuresti 1997
|
