PNEUMONILE sI IMPLICAŢIILE ĪN SĂNĂTATEA PUBLICĂ
REZUMAT
Pneumoniile acute infectioase de diferite etiologii reprezinta o problema importanta de sanatate publica, īn special pentru persoanele cu vārste extreme, cu un grad de imunodepresie generat de patologia asociata, complicatiile lor sunt multiple si severe, iar diagnosticul etiologic este dificil de stabilit īn absenta unor metode specifice.
Cuvinte cheie: parenchim pulmonar, infiltrat inflamator, imunodeficienta, suprainfectie.
INTRODUCERE
Pneumoniile acute infectioase sunt boli acute inflamatorii ale parenchimului si/sau mezenchimului pulmonar de origine infectioasa, manifestate histologic prin alveolita exudativa si posibil infiltrat inflamator interstitial, iar clinic si radiologic prin sindrom infectios si sindrom de condensare pulmonara.
OBIECTIVE
1. Gruparea pacientilor dupa grupa de vārsta, sex, mediul de provenienta, sezonalitate
2. Clasificarea pneumoniilor acute infectioase dupa etiologie si aspectul clinico-paraclinic
3. Evidentierea complicatiilor si bolilor asociate
MATERIAL sI METODE
Am utilizat documentele medicale ale pacientilor externati cu diagnosticul de pneumonie din perioada anilor 2005-2006 gasite īn arhiva Spitalului Clinic de Boli Infectioase Oradea.
S-au grupat bolnavii īn grupa de vārsta 0-16 ani, 16-65 ani si peste 65 de ani, gasindu-se diferentele legate de severitatea īmbolnavirii, etiologie, complicatii la fiecare grupa.
S-au studiat provenienta īmbolnavirilor (mediul urban sau rural) si sezonalitatea lor.
Pneumoniile identificate au fost grupate īn pneumonii interstitiale virale (clinic si paraclinic cu afectare respiratorie si imagine radiologica caracteristica, fara sindrom inflamator mezenchimal prezent), pneumonii interstitiale cu germeni atipici (aspect radiologic, serologie pozitiva), pneumonii bacteriene lobare sau segmentare si bronhopneumonii.
Au fost evidentiate principalele complicatii ale pneumoniilor si terenul asociat.
REZULTATE sI DISCUŢII
Īn cursul anilor 2005-2006 au fost studiate 505 cazuri de pneumonii acute infectioase, avānd etiologii multiple.
Majoritatea pneumoniilor a fost reprezentata de pneumonii interstitiale virale, 254 bolnavi (50,3%), restul īmbolnavirilor, 251 bolnavi (49,7%) au prezentat pneumonii bacteriene. Patologia studiata nu respecta īntocmai incidenta generala a patologiei īn populatia judetului Bihor, deoarece un numar mare de pneumonii acute bacteriene se interneaza si īn alte spitale.
Pneumoniile bacteriene au fost clasificate īn: pneumonii atipice (cu micoplasme) - 27 cazuri (11%), bronhopneumonii - 7 cazuri (2,8%) si pneumonii lobare sau segmentare - 217 cazuri (87,2%).
Fig.1 Clasificarea pneumoniilor acute infectioase
Īn functie de sex nu s-au constat diferente semnificative, un numar de 257 de barbati (50,1%) īmbolnavindu-se de pneumonii acute si un numar de 248 de femei (49,9%).
Din mediul rural au provenit 254 de persoane (50,3%), iar din mediul urban 251 de persoane (49,7%), deci nu se constata diferente semnificative.
Īn cadrul pneumoniilor bacteriene se observa susceptibilitatea mai crescuta a sexului masculin, un numar de 146 de barbati (58,1%) au prezentat aceasta afectiune,si doar 105 femei (41,9%). Este posibil ca sexul masculin la care frecventa patologiei cronice pulmonare este mai mare, de asemenea unele tare ca alcoolismul si tabagismul sa influenteze negativ susceptibilitatea la pneumonii bacteriene. Expunerea profesionala, prin practicarea de meserii care se desfasoara īn aer liber si intemperii poate predispune la aparitia pneumoniilor bacteriene.
De altfel, din ancheta epidemiologica s-au identificat un numar de 43 de cazuri (17,1%) de pneumonii bacteriene la care initial a evoluat o infectie respiratorie virala, suprainfectata bacterian. Restul de 208 cazuri (82,9%) de pneumonii bacteriene au evoluat de la īnceput ca atare. Tratarea cu antibiotice a infectiilor respiratorii īn ambulatoriu īngreuneaza stabilirea diagnosticului etiologic dupa internare.
Fig. 2 Modalitati de producere a pneumoniilor
Categoriile de vārsta cele mai expuse la īmbolnavire prin pneumonie bacteriana au fost adultii, īn special peste 65 de ani, la aceasta grupa de vārsta identificānd 114 cazuri (45,5%), grupa de vārsta 16-65 de ani prezentānd un numar de 108 cazuri (43%), iar copiii au prezentat pneumonii bacteriene la un numar de 29 de cazuri (11,5%).
Fig. 3 Clasificarea pneumoniilor pe grupe de vārsta
Rezulta ca cea mai mare parte a īmbolnavirilor prin pneumonii acute infectioase au aparut la grupele de vārsta extreme, īn total de 143 cazuri (57%), populatia de vārsta adulta prezentānd īmbolnaviri prin pneumonii acute doar la 108 (43%).
Īn diferitele perioade ale anului s-a constatat incidenta diferita a īmbolnavirilor prin pneumonii, majoritatea producāndu-se īn lunile de toamna, iarna si primavara.
Fig.4 Sezonalitatea īmbolnavirilor prin pneumonie
S-au identificat 49 cazuri cu forme clinice usoare (19,5%), 171 cazuri (68,1%) cu forme medii si 31 cazuri (12,4%) au fost forme severe, cu sindrom infectios febril marcat, complicatii (insuficienta respiratorie, sepsis, afectare pleurala, afectare hepatica), dintre care 6 cazuri au fost diagnosticate ca si bronhopneumonii (2,4%).
Am gasit semnificativ un caz cu politraumatism prin accident de circulatie, la care, datorita fracturilor costale a aparut initial hemotorace, cu empiem pleural, urmat de bronhopneumonie stafilococica, sepsis, meningita purulenta, MSOF, care a fost transferat īn coma la Serviciul de Terapie Intensiva a Spitalului Judetean Oradea.
Etiologia pneumoniilor bacteriene a fost dificil de stabilit, datorita pretratarii cu antibiotice, absentei kiturilor pentru determinari serologice de antigene bacteriene si anticorpi, lipsa practicii curente de a efectua hemoculturi.
Agentii etiologici ai pneumoniei bacteriene au fost:
- Streptococcus pneumoniae 34 cazuri 13,5%
- Klebsiella pneumoniae 11 cazuri 4,4%
- Stafilococ aureu hemolitic 10 cazuri 3,9%
- Streptococ betahemolitic 8 cazuri 3,1%
- Escherichia coli 5 cazuri 2,0%
- Mycoplasma pneumoniae 3 cazuri 1,3%
- bacterii atipice suspectate 24 cazuri 9,7%
- etiologie neprecizata 156 cazuri 62,1%
Precizarea etiologiei pneumococice s-a facut prin efectuarea de culturi din sputa, pentru etiologia cu micoplasme s-au folosit teste serologice, ceilalti agenti etiologici bacterieni au fost identificati de asemenea prin culturi (sputa, hemocultura, aspirat bronsic), etiologia cu bacterii atipice a fost sugerata de aspectul clinic si epidemiologic, coroborat cu datele paraclinice si examinarile radiologice pulmonare.
Complicatiile pneumoniilor bacteriene au fost numeroase, putānd fi grupate astfel:
complicatii septice de vecinatate:
complicatii septice la distanta:
sepsis 11 cazuri 4,4%
meningite 12 cazuri 4,8%
reactii meningeale 13 cazuri 5,1%
hepatite 13 cazuri 0,5%
endocardite 2 cazuri 0,8%
alte diseminari (tromboflebita) 1 caz 0,4%
complicatii intrainfectioase:
insuficienta respiratorie 70 cazuri 27,8%
suprainfectii imunodepresie 35 cazuri 13,9%
sindrom anemic 28 cazuri 11,1%
hiperpirexie cu deshidratare 17 cazuri 6,7%
insuf. cardiaca sau renala 14 cazuri 5,6%
reactii cutanate 11 cazuri 4,4%
artrite 9 cazuri 3,6%
boli cardiace cronice 68 cazuri 27,1%
etilism cronic 45 cazuri 17,9%
boli pulmonare cronice 42 cazuri 16,7%
hepatite cronice 40 cazuri 15,9%
boli digestive cronice 36 cazuri 14,3%
diabet zaharat 24 cazuri 9,6%
parazitoze digestive 23 cazuri 9,2%
tumori 7 cazuri 2,8%
boli cerebrale cronice 5 cazuri 1,2%
colagenoze 3 cazuri 1,1%
A fost dificil de evaluat daca unele complicatii aparute īn cursul evolutiei pneumoniei nu au fost anticipate de boli asociate (anemiile, decompensarile cardiace, portaje bacteriene etc.). S-a observat o mare īncarcare cu teren tarat la persoanele care au dezvoltat pneumonii acute bacteriene, totusi complicatiile aparute au depasit factorii de risc, dovedind patogenicitatea si invazivitatea crescuta a germenilor implicati.
CONCLUZII
1. Din totalul de 505 bolnavi cu diagnosticul de pneumonie am identificat 254 bolnavi (50,3%) cu pneumonii virale si 251 bolnavi (49,7%) cu pneumonii bacteriene. Pneumoniile bacteriene au fost clasificate īn: pneumonii atipice (cu micoplasme) - 27 cazuri (11%), bronhopneumonii - 7 cazuri (2,8%) si pneumonii lobare sau segmentare - 217 cazuri (87,2%).
2. Categoriile de vārsta cele mai expuse la pneumonie bacteriana au fost adultii, cea mai mare parte a īmbolnavirilor prin pneumonii acute infectioase bacteriene au aparut la grupele de vārsta extreme, īn total de 143 cazuri (57%), sexul masculin fiind mai susceptibil.
3. S-au identificat un numar de 43 de cazuri (17,1%) de pneumonii bacteriene la care initial a evoluat o infectie respiratorie virala, suprainfectata bacterian. Restul de 208 cazuri (82,9%) de pneumonii bacteriene au evoluat de la īnceput ca atare. Īn diferitele perioade ale anului s-a constatat incidenta diferita a īmbolnavirilor prin pneumonii, majoritatea producāndu-se īn lunile de toamna, iarna.
4. Complicatiile pneumoniilor au fost numeroase, complicatii septice de vecinatate, complicatii la distanta, complicatii intrainfectioase.
5. Bolile asociate, respectiv terenul favorizant au fost: boli cardiace cronice (68 cazuri-27,1%), etilism cronic (45 cazuri-17,9%), boli pulmonare cronice (42 cazuri-16,7%), hepatite cronice (40 cazuri-15,9%), boli digestive cronice (36 cazuri-14,3%), diabet zaharat (24 cazuri-9,6%)
6. Pneumoniile acute reprezinta o importanta problema de sanatate publica, implicānd diagnosticul, tratamentul si prevenirea complicatiilor, īn special la persoanele de vārste extreme si pe teren imunocompromis.
BIBLIOGRAFIE
Cecil RL, Bennett JC, Goldman L, editors. Cecil textbook of medicine. San Francisco: W. B. Saunders Company; 2000; 1761-2.
Levett PN. - Clin Microbiol Rev 2001; 14:296-326.
Mandell GL, Douglas R, Bennett JE. Principles and Practice of Infectious Diseases. 5 th ed. New York. 2000: 2457-2501.
Nelson AM, Horsburgh CR Jr, eds. Pathology of Emerging Infections 2004.
Tappero JW, Ashford DA, Perkins BA. - Principles and practice of infectious diseases. Mandell GL, Bennett JE, Dolin R, editors. New York: Churchill Livingstone; 2004. p. 495-500.
Weyant RS, Bragg SL, Kaufmann AF. - Manual of Clinical Microbiology. 7 th ed. Washington, DC. 1999:739-745.
|
