POLIOMIELITA
Poliomielita este o boala infectioasa acuta si transmisibila, determinate de virusul poliomielitic, care realizeaza tablouri clinice foarte diverse. In majoritatea cazurilor, infectia poliomielitica evolueaza subclinic ( la 300-500 de inbolnaviri, se inregistreaza 1 caz de boala cu paralizie).
Virusul poliomielitic este un virus mic, patogen 636j92g pentru om si maimuta. In 1949, Enders a reusit cultivarea virusului pe celule vii, descoperire care a permis realizarea vaccinului antipoliomielitic.
Virusul rezista la eter, alcool, cloroform, rezista timp indelungat in apa ; este putin rezistent la temperaturi de peste 60 de grade, agenti oxidanti, raze ultraviolete, etc.
Boala este endemoepidemica, aparand in puseuri sezoniere si afectand, in special, copilul si adultul tanar. Transmiterea se face pe cale digestiva si pe cale rinofaringiana. De la omul infectat, fie ca este bolnav, fie este purtator sanatos, virusul poliomielitic este eliminat prin scaun, timp de mai multe saptamani.
Dupa orice forma de poliomielita acuta apare o imunitate durabila ; sugarul pana la varsta de 6 luni poseda anticorpi de la mama, transmisi pe cale transplacentara. Leziunile anatomice sunt situate, in special, in coarnele anterioare ale maduvii spinarii, ale trunchiului cerebral, in talamus, in hipotalamus, in unele zone ale cortexului cerebral.
Tablou clinic. Forma spinala este paralizia infantila clasica. Incubatia este variablia, de la cateva zile pana la 14-16 zile. Nu rareori, in aceasta perioada, apare un croset febril, care regreseaza repede; concomitant, se inregistreaza tulburari digestive si angina. Instalarea paraliziilor este precedata de febra (38-39), faringita eritemetoasa, diaree si transpiratii. In aceasta etapa, durerile sunt spontane, vii si difuze, interesand ; ceafa, regiunea lombosacrata, muschii membrelor ; semnele d eiritatie meningeana ( redoarea de ceafa ) sunt prezente ; constipatia si varsaturile sunt relativ frevcente.
Punctia lombara pune in evidenta un L.C.R. clar hipertensiv, cu albuminorahia moderat crescuta si glicorahia normala.
Daca apar paraliziile, instalarea lor se face dupa 2-3 zile de febra si cand ating maximum de extindere, febra scade.Persistenta febrei in afara acestor limite, presupune afectari neuronale.
Paraliziile sunt de tip periferic, cu urmatoarele caractere clinice :hipotonie musculara, abolirea reflexelor osteotendinoase in teritoriile afectate, concomitent cu importante tulburari vasomotorii si trofice ( sudori, piele rece, cianozata). Se vor supraveghea, in contextul clinic, muschii abdominali si respiratori. Paraliziile au tendinta sa regreseze dupa a 10-a zi, regresie care continua lent timp de saptamani si luni.
Recuperarea , in ansamblu, este greu de prevazut.
Forma respiratorie,relativ frecventa, se poate inregistra din faza acuta a bolii. Paralizia musculaturii toracobronsice se traduce clinic prin deprimare respiratorie, cu sudori, cianoza, imobilitate toraco-abdominala. Evolutia este de obicei favorabila ; alteori poate ramane cu scaderea capacitatii vitale, pana la o respiratie asistata.
In cazul in care sunt afectati centrii respiratori bulbari, apar si tulburari importante neurovegetative (respiratie neregulata, hipoventilatie, variatii de tensiune, tehicardie si uneori hemoragii digestive). Se inregistreaza, uneori, afectari de nervi cranieni ( in special nervul facial).
Formele encefalitice realizeaza un tablou clinic de o mare diversitate : tulburari de constienta, crize convulsive, sindrom parkinsonian, nistagmus. Vindecarea este completa, in decurs de cateva saptamani.
Formele neparalitice sunt reprezentate, in special de afectari ale meningelui :meningita acuta seroasa. Lichidul cefalorahidian are o valoare relativa : dupa o crestere mare a limfocitelor, concomitent cu o albuminirahie moderat crescuta, reactia celulara scade dupa a 10-a zi si albumina creste. Evolutia clinica a formelor meningiene este inconstant favorabila. Alteori, boala se poate reduce la un episod febril, de aspect gripal, care se remite repede si care este dominat de mialgii si cefalee.
Formele inaparente sunt deosebit de numeroase dar si deosebit de periculoase, deoarece bolnavul elimina mari cantitati de virus prin scaun.
Diagnosticul, inainte de aparitia paraliziilor, ca si al formelor neparalitice, este foarte greu, deoarece se poate face diagnosticul diferentiat cu orice afectiune acuta febrila sau cu meningitele acute seroase, cu meningitele bacteriene la inceput.
In perioada paralitica, diagnosticul este usor. In mod obisnuit, se face cu mielitele acute, care au semne de atingere piramidala, modificari senzitive si tulburari sfincteriene.
Diagnosticul virusologic. Virusul poliomielitic se gaseste in scaun, in primele 10 zile de boala, putand fi eliminat timp de mai multe saptamani. Izolarea lui se face prin culturi, pe culturi de tesuturi, efectul citopatic aparand dupa 24-48 h din momentul inocularii. Neutralizarea prin seruri imune antipoliomielitice asigura identificarea tipului de virus in cauza.
Tratament.Pentru prevenirea si limitarea leziunilor nervoase se impune un repaus muscular absolut, inca din faza acuta a bolii. Este important ca, pe langa repausul fizic, sa se instituie si repausul psihic, ca si evitarea oricariu traumatism fizic.
Tratamentul este variabil, dupa forma clinica de boala.
Formele neparalitice beneficiaza de urmatoarele masuri terapeutice : repaus fizic la pat, timp de 10-14 zile, concomiyent cu repausul psihic ; se vor evita orice fel de traumatisme, pe regiunile dureroase se aplica comprese calde. De asemenea, este bine ca fostul bolnav sa fie supravegheat ortopedic, in mod atent, inca 3-4 luni,in scopul de a depista unele pareze sau deficiente musculare, care se manifesta la reluarea activitatii.
Ca substante analgetice si antipiretice se pot folosi :acid acetilsalicilic, preaparate antialgice-antinevralgic, aminofenazona, fenilbutazona.
Formele paralitice, fara tulburari respiratorii, se trateaza simptomatic.Este extrem de imporatant pastrarea unui repaus absolut la pat, timp de 12-14 zile din momentul instalarii paraliziilor. Se permit la intervale de 4-5 ore, numai mobilizari pasive. Aceste masuri, atat de riguroase, sunt necesare pentru a impiedica afectarea in continuare a neuronilor catre virus, ca urmare a solicitarilor maselor musculare.
Se vor supraveghea cu atentie curatenia tegumentelor si uscarea lor permanenta, pentru evitarea producerii escarelor.
Se mentine o pozitie fiziologica a membrelor paralizate, in scopul prevenirii atitudinilor vicioase ulterioare. Contracturile dureroase se combat prin impachetari calde.
Se supravegheaza in mode permanent ;temperatura, tensiunea arteriala, numarul de respiratii si aspectul vocii, eficienta tusei, culoarea tegumentelor ( paloare, cianoza, congestie).
In aceasta perioada, medicatia urmareste sedarea durerii prin; antialgice, medicamente vasodilatatoare, sedative ale sistemului nervos central, din grupul barbituricelor sau al fenotiazinelor.
Dupa 14 zile de la debutul bolii, se trece la recuperarea paraliziilor. Reeducarea se face cu miscari pasive, apoi active, in scopul prevenirii retractiilor tendinoase ( care apar cu atat mai precoce, cu cat copilul este mai mic). In perioada de sechele, cand sunt deformari importante, se impune o corectare chirurgicala si ortopedica, pentru a evita, pe cat posibil, ca bolnavul sa ramana un infirm motor.
Afectarile paralitice respiratorii se trateaza numai in centre specializate. Paralizia deglutitiei poate fi ameliorata si printr-o pozitie decliva, care asigura un drenaj postural si suprimarea alimentatiei pe cale orala.
In paralizia spinala, cu tulburari respiratorii importante si atingeri bulbare, se aplica ventilatia endotraheala, dupa traheostomie ; se practica aspiratii traheobronsice repetate, in scopul evitarii complicatiilor pulmonare (pneumonii, bronhopneumonii, atelectazii pulmonare). Antibioticele se folosesc in afectiunile pulmonare.
Profilaxie.Poliomielita este o boala de declarare si de izolare obligatorie, timp de 6 saptamani. In caz de epidemie, se iau masuri colective pentru limitarea transmiterii directe sau indirecta a virusului. Scaunele bolnavului sunt dezinfectate, contactii sunt izolati, timp de 15 zile. Se face dezinfectia terminala, prin cutarenie radicala a camerei, si apoi formolizare.
Copii si gravidele, in caz de epidemie, vor evita aglomerarile. Gravidele sunt vaccinate cu vaccin viu atenuat, deoarece acesta nu afecteaza fatul. Rezistenta generala a organismului poate fi crescuta printr-o alimentatie corecta si completa ; se reduc eforturile si se evita orice fel de traumatisme.
Profilaxia specifica, se face prin imunizare activa cu vaccin antipoliomielitic. Exista 2 tipuri de vaccinuri :unul injectabil, cu virus inactivat si un vaccin cu virus viu atenuat, care se administreaza pe cale orala.
|
