PRINCIPIILE PSIHOTERAPIEI PRIN PARADOX
(adaptat dupa W e e k s si L' A b a t e, 1981)
Modificarea sistemului de referinta din care este abordat simptomul, ac 858i87i esta fiind valorizat pozitiv în fata pacientului.
2. Abordarea sistematica a problemei de rezolvat. Simptomul nu este privit izolat ci este în mod necesar legat de sistemul familial în care este înglobat pacientul.
Producerea voluntara a simptomului. Realizarea intentionala a acestuia face ca subiectul sa devina responsabil de amplitudinea simptomului.
Prescrierea unei secvente de interventii paradoxale care sa se esaloneze în timp, pentru a împiedica reaparitia comportamentului simptomatic. Cel mai frecvent se utilizeaza urmatoarea secventa de interventii terapeutice:
- valorizarea pozitiva a simptomului;
- prescrierea simptomului;
- prevederea unor recaderi;
- prescrierea unor recaderi.
Implicarea activa a pacientului în demersul psihoterapeutic.
Frecvent se recurge la prescrierea ritualizata a simptomului (loc, timp, modalitate de desfasurare) sau la conditionarea tehnicii paradoxale de un alt eveniment care va avea loc în mod sigur (ex.: de câte ori apare persoana X, pacientul trebuie sa manifeste simptomul).
|
