PROTEZAREA AUDITIVA
Hipoacuziile bilaterale, care nu beneficiaza de un tratament adecvat, sau bolnavul prezinta o contraindicatie majora pentru o posibila interventie chirurgicala, curativa, sau bolnavul refuza interventia, pot beneficia de protezare auditiva.
Proteza este un aparat electronic portabil care amplifica sunetele utilizand calea aeriana, osoasa sau cartilaginoasa a transmiterii sunetelor din mediul inconjurator. Deci, proteza reprezinta un sprijin pentru organul deficient functional, asa cum sunt ochelarii pentru vedere.
Proteza auditiva cuprinde :
- sistemul de receptie - microfonul ;
- sistemul de amplificare ;
- sistemele reglatoare de volum, de tonalitate si de intensitate ;
- sistemul de emisie - vibratorul ;
- sistemul de alimentare.
Proteza auditiva este caracterizata prin posibilitatea de amplificare a sunetului captat si care se poate exprima matematic, pentru o frecventa data, dupa urmatoarea formula :
Cs = Ne - Ni (dB)
in care :
Cs = castigul egal in dB;
Ne = nivelul de iesire ;
Ni = nivelul de intrare.
Curba rezultata pentru toate frecventele nu este plata pentru ca amplificarea nu poate fi aceiasi pentru toate frecventele. Castigul este semnificativ, de 6 dB., la 100 Hz., pana la frecventa de 2000 Hz., apoi diminueaza, deci pentru sunetele acute beneficiul este mai ridicat decat pentru cele grave si astfel rezulta un spor de intelegere al cuvintelor.
Indicatia de protezare se face dupa un examen care cuprinde :
- antecedente heredocolaterale ;
- antecedente personale patologice ;
- examen ORL si explorarea urechii cu microscopul ;
- examen acumetric ;
- audiometrie liminara ;
- audiometrie supraliminara ;
- audiometrie obiectiva ;
- audiometrie vocala.
Biroul International de Audio Fonologie clasifica hipoacuziile in urmatoarele 6 categorii :
- auditie normala cu pragul inferior lui 20 dB - nu necesita protezarea ;
- hipoacuzie usoara, intre 20 - 40 dB - se indica protezarea auditiva;
- hipoacuzie mijlocie, intre 40 - 70 dB - se indica protezare auditiva ;
- hipoacuzie severa, intre 70 - 90 dB ;
- hipoacuzie profunda, pragul auditiv = 90 dB., sau peste ;
- cofoze.
In surditatea de transmisie in care numai intensitatea sunetelor este modificata, in contextul unei urechi interne intacte proteza auditiva compenseaza perfect gradul de surditate.
Deci, indicatia majora a protezarii auditive o constitue hipoacuziile mijlocii, bilaterale, fara distorsiuni mari, la bolnavii cu un psihic echilibrat.
In general se protezeaza urechea cea mai buna.
Protezele stereofonice amelioreaza localizarile sonore spatiale si trebuie sa respecte independenta functionala a fiecarei urechi, fiind prescrise bolnavilor cu hipoacuzie bilaterala egala sau asimetrica care insa nu depaseste 15 dB.
Proteza liniara, buna, amplifica toate frecventele, uniform si este indicata in hipoacuziile de transmisie. Proteza selectiva amplifica anumite frecvente in special pe cele acute si deci sunt folosite in hipoacuziile cu pierderi inegale de frecvente.
Protezele clasice erau purtate in buzunarul de la piept si printr-un cordon electric erau conectate de microfonul din conca. Protezele mai perfectionate sunt purtate retroauricular (contouri d'oreille), sunt montate in bratul ochelarilor sau patrund in totalitate in conca si conductul auditiv extern.
Contraindicatiile protezarii pe cale aeriana :
- atrezii congenitale de conduct auditiv extern ;
- imperforatia conductului ;
- stenoze de conduct - posttraumatice ;
- eczema conductului auditiv extern ;
- supuratii auriculare ;
- tumori ale conductului auditiv extern ;
- surditati unilaterale ;
- surditati evolutive ;
- acufene puternice ;
- prezenta distorsiunilor ;
- precaritatea capacitatii intelectuale.
Inconvenientele protezarii auditive. Proteza auditiva poate produce o serie intreaga de neajunsuri, mai ales la inceputul folosirii ei, insa si in timp, chiar adaptat, protezatul nu poate executa toate muncile si nu poate face sport. Inconvenientele cele mai des semnalate de pacienti sunt :
- rezonanta neplacuta a vocii proprii ;
- paraziti ;
- dificultati de orientare in spatiu ;
- prurit agasant in conduct ;
- esecul protezarii.
De retinut ca o proteza auditiva se schimba la 3 - 5 ani.
Implantul cohlear :
Se recomanda in surditatile de perceptie profunde, fiind vorba de un dispozitiv electronic care actioneaza direct la nivelul nervului auditiv. Actul chirurgical nu este destinat reabilitarii deficientei cohleare, vindecarii surditatii, ci implantarii si punerii in functiune a electrozilor.
Beneficiile implantelor cohleare, valabile pentru 50 - 60% din cazuri, sunt urmatoarele :
- accesul in mediul sonor inconjurator (sonerie, telefon .);
- accesibilitatea sporita la interactiunile sociale prin informatia furnizata de implant si completata de labiolectura ;
- efecte favorabile asupra pronuntiei, atat privind nivelul vocii cat si a articularii cuvintelor .
Limitele actuale ale implantului cohlear sunt :
- perceptia dificila in mediul zgomotos ;
- absenta localizarii ;
- dificultatea discriminarii sunetelor nazale de cele sonore ;
- dificultatile reeducarii.
Exista doua tipuri de implant cohlear : monocanal si multicanal. Electrozii implantati, prin intermediul promontoriului in cohlee (in numar de 1 pana la 22 ) sunt din platina - iridiu si sunt acoperiti cu un strat de teflon.
Implantul monocanal este extra cohlear, se aplica la nivelul ferestrei ovale si se adreseaza copiilor care mai prezinta resturi auditive.
Implantul multicanal, favorabil in special in surditatile adultului foloseste pentru fiecare electrod o anumita frecventa sonora. Alegerea sistemului cu 6, 15,16, 22 electrozi este conditionata de : nivelul hipoacuziei, existenta resturilor auditive, vechimea hipoacuziei, varsta pacientului, calitatile intelectuale si psihice ale pacientului.
Implantul cohlear descoperire exceptionala perfectibila va beneficia in viitorul apropiat de :
- miniaturizarea electrozilor ;
- definitivarea numarului optim de canale ;
- selectia riguroasa a pacientilor ;
- imbunatatirea sistemelor de reeducare ;
- costuri rezonabile.
|
