PSIHOTERAPII DE ORIENTARE COMPORTAMENTALĂ
Orientarea comportamentala a aparut ca o reactie fata de psihoterapiile bazate pe "insight" (iluminare) care puneau un accent deosebit pe fortele ascunse, de natura inconstienta ale psihicului uman.
Baza teoretica a terapiilor comportamentale îsi are originea în teoriile învatarii, care considerau ca personalitatea umana se structureaza si functioneaza în raport de stimulii exteriori, de situatiile, rolurile si interactiunile so 353p1519d ciale si nu de fortele psihice interne, abisale, fn formele sale extreme, orientarea comportamentala neaga total existenta factorilor psihologici de natura interioara. Terapeutii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observabil si de conditiile de mediu care îl modeleaza, psihoterapia fiind înteleasa ca un proces de învatare. Conform acestei orientari nevroza este considerata ca un fenomen învatat si prin aceasta îsi pierde caracterul misterios.
Reactiile, emotiile si deprinderile dezadaptative au fost achizitionate în cursul vietii individului si ele s-au fixat deoarece au permis cândva subiectului sa evite anumite experiente traumatizante. Ele tind sa fie repetate nu numai în prezenta stimulilor aversivi care le-au generat ci si într-o serie de situatii cu caracter similar. Aceste reactii nedorite fac obiectul psiho-terapiei care îsi propune sa le elimine. Deci, în conceptia comportamentalistilor psihoterapia
nu mai vizeaza o restructurare si reconstructie a personalitatii, ci doar reducerea si eliminarea simptomelor.
Astfel, R e y n a (cit. L a z a r u s, 1987) arata ca psihoterapia este considerata ca un set de procedee menite sa elimine o multitudine de reactii emotionale cu caracter dezadaptativ, de comportamente nedorite si sa elaboreze modele de comportament mai eficiente, care sa permita individului sa faca fata sarcinilor cotidiene, sa interactioneze adecvat cu alte persoane si situatii.
Conceptele de baza ale psihoterapiei comportamentale sunt cele de întarire sociala si de control al comportamentului. Principiul întaririi se refera la utilizarea si manipularea stimulilor ambiantei astfel încât anumite categorii de comportamente sa fie recompensate si în felul acesta sa creasca probabilitatea lor de manifestare. Psihoterapia devine astfel un proces logic de control al comportamentului bazat pe cunoasterea conditiilor care permit modificarea acestuia.
Deconditionarea ca principiu terapeutic nu reprezinta o noutate în terapie, fnca înainte ca teoriile învatarii sa capete în psihologie o amploare atât de mare, a fost utilizata asa-numita tehnica a "practicii negative" (Du ni ap, 1917; 1932) în tratamentul logonevrozelor si nevrozelor motorii (mai ales în terapia ticurilor). A-ceasta tehnica solicita pacientul sa practice în mod deliberat deprinderea gresita astfel încât aceasta sa se supuna controlului vointei. Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea de de-conditionare, desensibilizare sau reeducare. Dupa anul 1950 aceste practici psihotera-peutice au luat amploare, astfel încât la ora actuala orientarea comportamentalista a
devenit una din directiile prioritare în psihoterapia contemporana.
Terapeutii de orientare comportamentalista citeaza adesea unul din celebrele experimente ale lui Watson si Rayner (1920) în cursul carora un copil de 11 luni a fost conditionat sa dezvolte o reactie de frica în prezenta unui sobolan alb, prin asocierea prezentarii animalului cu un zgomot foarte puternic. Treptat teama s-a generalizat, ea aparând si la alte animale sau obiecte fabricate din blana sau plus.
Watson si Rayner au anticipat principiile psihoterapiei comportamentale afirmând ca daca stimulul generator de teama ar fi asociat cu un stimul agreabil, teama ar putea fi eliminata.
Astfel, daca pacientul este instruit sa-si imagineze o experienta anxiogena într-o situatie terapeutica relaxanta si securizanta el va constata curând ca experienta respectiva nu este urmata de consecintele negative asteptate, reactia de evitare având un caracter nevrotic. Prin intermediul unor procedee de acest tip pacientul învata sa discrimineze între pericolele reale si fricile sale irationale. Aceasta interpretarea pune accentul pe întelegerea semnificatiei stimulilor de catre pacient ea depasind limitele stricte ale conceptului de conditionare. Din acest motiv multi psihoterapeuti contemporani tind sa interpreteze în felul acesta conditionarea, ei generând orientare denumita "psihoterapie cognitiv-comportamentala" (G o I d-fried si Goldfried, 1975;Meichenbaum, 1974).
Aceasta abordare reduce discrepanta dintre psihoterapiile dinamice si cele comportamen-
tale. Diferenta esentiala între cele doua orientari terapeutice mentionate consta în modalitatea lor diferita de abordare a simptomelor. Orientarea dinamica este de parere ca simptomul nu este important prin el însusi, el fiind un simbol al unui proces nevrotic cu caracter mai profund. Acest proces psihopatologic trebuie,scos la lumina si numai în felul acesta pacientul va deveni mai adaptat la existenta. Pentru terapeutii comportamentalisti aceasta orientare este un non-sens. Simptomul nu simbolizeaza nici o problema mai profunda, ci reprezinta el însusi o problema care trebuie eliminata fara pretentia de a modifica altceva din structura personalitatii pacientului. Daca simptomul a fost achizitionat prin învatare, efortul terapeutic trebuie orientat în directia inversarii procesului de învatare.
In conceptia terapeutilor de orientare dinamica înlaturarea simptomului nu este considerata vindecare. Mai mult, aceasta eliminare fara atacarea procesului nevrotic de baza este considerata periculoasa pentru ca simptomul este doar expresia superficiala a unui proces psihopatologic profund, care poate genera noi simptome adesea mai severe decât cel abordat.
Terapeutii comportamentalisti nu-si pun astfel de probleme, scopul psihoterapiei constând în deconditionarea subiectului de comportamente nedorite si în înlocuirea lor cu comportamente dezirabile.
fn perspectiva behaviorista persoana de-zadaptata este diferita de cea normala prin aceea ca a esuat în dobândirea unor abilitati de a face fata evenimentelor cotidiene si în acelasi timp a achizitionat modele de comportament gresite.
|
