Patologia mortii tisulare
Moartea unei portiuni dintr-un tesut sau organ fara ca acest proces sa genereze obligatoriu moartea întregului organism
Necroza tisulara
Modificari de adaptare morfologica si functionala
Leziuni care apar pe fondul modificarii conditiilor de mediu intern si extern
ATROFIA si HIPOTREPSIA
HIPERTROFIA
HIPERPLAZIA
METAPLAZIA
ATROFIA: reducerea volumului unui tesut sau organ dupa ce acesta a atins maximum de dezvoltare corespunzator speciei, vârstei, rasei, sexului.
Se poate confunda cu alte leziuni în care se constata volum mai mic decât normal:
HIPOPLAZIE (HIPOGENEZIE): formare insuficienta a unui organ în timpul vietii intrauterine
ATROFIA: reducerea volumului unui tesut sau organ dupa ce acesta a atins maximum de dezvoltare corespunzator speciei, vârstei, rasei, sexului
Clasificare dupa criteriul etiologic:
Clasificare dupa criteriul morfologic:
Atrofia de compresiune: produsa de formatiuni patologice care apasa un timp îndelungat organele învecinate (calculi, concremente, chisturi, tumori, lichide acumulate excesiv)
Atrofie de compresiune localizata în rinichi consecutiv hidronefrozei. Bazinetul este mult extins, volumul rinichiului atrofiat este mult diminuat comparativ cu cel normal.
Atrofie de compresiune renala produsa consecutiv compresinii calculilor renali (se observa reducerea considerabila a corticalei). Din punct de vedere morfologic, atrofia de compresiune se exprima ca atrofie fibroasa (culoare alb-sidefie a zonelor atrofiate).
Atrofia cerebrala de compresiune: este produsa de acumulare excesiva de lichid cefalorahidian.
Atrofia de inactivitate si atrofia neurogena: afecteaza frecvent musculatura scheletica.
Fibrele musculare alterneaza cu striuri albe, reprezentate de tesut conjunctiv (morfologic, atrofia de inactivitate si atrofia neurogena se exprima morfologic ca atrofie fibroasa).
Atrofia marasmatica (cahexia): specifica animalelor adulte datorita înfometarii (malnutritie) sau în urma unor boli cronice exprimate ca maldigestie si malabsorbtie
Atrofia marasmatica se manifesta ca o atrofie generalizata: este mai puternic exprimata morfologic la muschii scheletici (reducerea maselor musculare, cu evidentierea proeminentelor osoase), tesutul adipos (maniamente), organele implicate în protectia imunitara a organismului.
Atrofia seroasa: specifica tesutului adipos
Atrofia seroasa este asociata atrofiei marasmatice. Lipidele de rezerva stocate în tesutul adipos sunt folosite ca furnizor de suport energetic pentru metabolism. Epuizarea acestora va transforma tesutul adipos într-o masa cu aspect seros, gelatinoasa, translucida, de culoare galbuie. Datorita aspectului gelatinos, acest tip de atrofie mai este denumit si edem de foame (datorita înfometarii).
Maduva grasa de la nivelul canalelor medulare ale oaselor contine în principal tesut adipos care poate suferi atrofie seroasa în conditii de inanitie (înfometare).
Atrofia bruna: frecvent observata macroscopic în tesutul muscular
Atrofia bruna se caracterizeaza prin asocierea procesului de micsorare a volumului unui organ cu acumularea unui pigment de uzura - lipofuscina (lipofuscinoza) . Organele afectate (cordul) va prezenta un volum mai mic decât normal asociat cu pigmentatia bruna a musculaturii cardiace. Acest tip de atrofie este repezentativ pentru animalele batrâne (atrofia senila).
HIPERTROFIA: marirea volumului unui organ pe baza maririi volumului celululor constituente (numarul acestora ramâne constant).
Hipertrofia compensatorie (vicarianta) este evidenta în cazul organelor pereche. Daca în unul dintre cele doua organe au intervenit leziuni ce au dus în final la diminuarea sau oprirea functiei , congenerul va prelua functia organului afectat, suferind în timp o marire de volum.
Hipertrofia de hiperactivitate: este caracteristica tesutului muscular (scheletic, cardiac, neted). Apare atunci când este necesar un efort sustinut, mai mare decât cel obisnuit si de lunga durata.
Hipertrofia de hiperactivitate a tesutului muscular apare la animalele de sport si la cele din rasele combatante (pasari). Acest fenomen nu este generat numai prin efort sutinut, ci si prin selectie genetica.
Hipertrofia de hiperactivitate a cordului
Patologia inflamatiilor alterative si exsudative
INFLAMAŢII ALTERATIVE:
INFLAMAŢII EXSUDATIVE:
INFLAMAŢIA PARENCHIMATOASA
Specifica organelor
parenchimatoase, este caracterizata de prezenta asociata a
proceselor de tip distrofic (d. granulara, vacuolara) si a
fenomenelor circulatorii (hiperemie).
Inflamatia parenchimatoasa, leziunea este produsa de un numar mare de agenti etiologici (toxice, virusuri) fiind caracterizata de decolorarea ficatului (zone cenusii, uscate, friabile, corespunzatoare zonelor distrofice) asociata cu fenomenele vasculare caracteristice unui proces inflamator acut (hiperemie, staza).
Inflamatie parenchimatoasa a miocardului: musculatura cardiaca se prezinta ca o alternanta de benzi decolorate, cenusii cu cele rosii, normale. Leziunea este specifica febrei aftoase.
INFLAMAŢIA NECROTICĂ: are la baza necroza de coagulare si reactia inflamatorie care se constituie pentru îndepartarea tesutului mort (detritus) sau pentru delimitarea acestuia de tesutului viabil
Inflamatia necrotica se prezinta sub forma de inflamatie necrotica în focare miliare si inflamatie necrotica în focare mari (aceleasi caracteristici macroscopice descrise la necroza de coagulare).
Inflamatie necrotica în focare mari: zone delimitate, ovalare, cenusii-galbui, uscate pe sectiune localizate în medulara renala.
INFLAMAŢIA ULCERATIVĂ: are la baza formarea unui ulcer si procesul inflamator care se suprapune. Afecteaza mucoasele si pielea.
Inflamatie ulcerativa stomac: mucoasa aoperita de numeroase ulcere mucoasa neafectata este hiperemiata.
INFLAMAŢIA CATARALĂ: se afla la limita dintre inflamatiile alterative si exsudative. Este specifica mucoaselor de tip respirator, digestiv, genital etc. Materialul patologic care se formeaza se numeste catar (format din mucus, celulele mucoasei locale necrozate si descuamate si leucocite).
Porc, stomac, inflamatie catarala, se observa evidentierea pliurilor datorita edemului, hiperemie mucoasei gastrice si continutul filant (datorita secretiei mari de mucus), galbui datorat refluxului biliar.
INFLAMAŢIA CATARALĂ a mucoasei nazale:se observa scurgerea unui lichid vâscos, filant, usor tulbure (catar sero-mucos).
INFLAMAŢIA SEROASĂ: este specifica marilor cavitati (toracica, abdominala, pericardica, articulatii), pielea si tesutul conjunctiv subcutanat. Se caracterizeaza prin acumularea exudatului seros (lichid limpede sau cu usoara turbiditate, citrin, care coaguleaza în contact cu aerul).
Inflamatia seroasa a pericardului: se observa opacifierea sacului pericardic (îsi pierde consideabil din transparenta), la deschidere se constata cantitati variabile de lichid galbui, citrin, care coaguleaza în contact cu aerul.
INFLAMAŢIA SEROASĂ: localizare în tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea coapsei, zona este lucioasa, umeda, gelatinoasa, tumefiata si pastoasa la palpatie.
INFLAMAŢIA FIBRINOASĂ: se caracterizeaza prin formarea exsudatului fibrinos (provine din transformrea fibrinogenului din sânge, care odata ajuns în spatiul extravascular se transforma în fibrina). Se localizeaza în marile cavitati (toracica, abdominala, pericardica, articulatii).
Inflamatia fibrinoasa a pericardului: pericard îngrosat, lipsit de transparenta; la deschiderea cavitatii pericardice se observa prezenta unei pelicule de material uscat, friabil, de culoare albicioasa sau galbuie, aderente la suprafetele pe care le acopera. Pelicula de fibrina nu creaza aderenta între suprafata cordului si sacul pericardic.
Inflamatia fibirinoasa a cavitatii toracice: la deschiderea cavitatii, pleura costala si cea pulmonara sunt opace, rugoase, acoperite cu o pelicula de fibrina aderenta. Nu se formeaza aderente între cele doua suprafete.
Inflamatia fibrinoasa a cavitatii abdominale: la deschiderea cavitatii se observa prezenta unei pelicule de fibrina care acopera toate organele din cavitate. Intre organe apar firisoare de fibrina care se rup cu usurinta atunci când se face eviscerarea.
INFLAMAŢIA FIBRINO-NECROTICĂ: inflamatie exsudativa în care se combina procesul necrotic cu cel de formare al fibrinei. Este o inflamatie specifica mucoaselor (aspectele cele mai evidente se constata în czul mucoasei intestinale)
Inflamatia crupala: membranede fibrina care se desprind cu mare usurinta de pe mucoasa. Dupa desprindere mucoasa ramâne hiperemiata, usor erodata si hemoragica.
Inflamatia difteroida în focare: zone ovalare sau rotunde de mucoasa intestinala acoperite cu straturi de fibrina dispuse concentric, centrul focarelor este înfundat (butoni difteroizi). Desprindere depozitului de fibrina se face cu dificultate, dupa raclare mucoasa ramâne ulcerata si hemoragica.
Inflamatia difteroida difuza: mucoasa intestinala este acoperita difuz, pe zone mari cu o pelicula de fibrina galbui, care da suprafetei aspect de "mucoasa presarata cu tarâte". Desprinderea se face cu dificultate, dupa raclare mucoasa ramâne ulcerata.
INFLAMAŢIA HEMORAGICĂ: se caracterizeaza prin apartia unui exsudat bogat în hematii. Se are în vedere posibilitatea confundarii hemoragiilor în tesuturi cu inflamatia hemoragica.
Inflamatia hemoragica în focare: zone delimitate cu forme variabile, de culoare rosie care alterneaza c teritorii normale. Se poate confunda cu echimozele si petesiile
Inflamatia hemoragica în focare: limfonodul este marit în volum, pe sectiune se observa aspectul marmorat (zone de culoare rosie, uscate care alterneaza cu cele de culoare albicioasa, normale).
Inflamatie hemoragica difuza cord (miocard):se constata benzi de culoare rosie închisa, uscate.
Inflamatie hemoragica în intestin: se observa culoare rosie închisa sau rosie negricioasa a peretelui intestinal, la deschidere continutul are aceeasi culoare rosie închisa (datorata prezentei exsudatului hemoragic în lumen).
INFLAMAŢIA HEMORAGICO-NECROTICĂ: inflamatie hemoragica în care exsudatul hemoragic invadeaza zone de necroza.
Inflamatie hemoragico-necrotica exprimata ca forma localizata (focare proeminente, negricioase, umede, ramolite la sectionare) sau difuza (splenomegalie, aspect negricios, noroios, umed la sectionare).
Inflamatie hemoragico-necrotica pulmon: focare delimitate, usor proeminente, negricioase, umede la sectionare.
INFLAMAŢIA PURULENTĂ (SUPURATIVĂ): se caracterizeaza prin acumularea puroiului sau a exsudatului purulent. Acesta ia nastere în urma necrozei de colivatie a leucocitelor.
ABCESUL: una din formele de exprimare, se caracterizeaza printr-o colectie de puroi, delimitata de o capsula conjunctiva. Culoarea puroiului variaza în functie de agentul patogen.
Flegmonul: forma difuza de exprimare a inflamatiei purulente. Musculatura este dilacerata de exsudatul purulent, fara a exista o delimitare precisa a colectiei.
|
