Preventia raspandirii infectiei HIV/SIDA

Preventia raspândirii infectiei HIV/SIDA

Exista doua niveluri distincte de preventie în infectia HIV/SIDA: primara si secundara.

1. Preventia primara, considerata "adevarata preventie", pune accentul pe stoparea transmiterii infectiei HIV. Acest lucru se realizeaza în principal prin programe de informare si educare corecta a comunitatii despre HIV/SIDA, despre cum se transmite, dar mai ales, cum nu se transmite virusul. Un mod eficient de atingere a acestui scop îl reprezinta initierea unor campanii în presa (articole, materiale inform 14114e41o ative, emisiuni radio, T.V.), promovarea unor campanii derulate în scoli generale si licee unde se urmareste informarea corecta a tinerilor despre HIV/SIDA, eliminarea prejudecatilor în legatura cu persoanele seropozitive, adoptarea unui comportament sexual care sa nu puna în pericol propria sanatate si a celorlalti.

În cadrul acestui tip de preventie un rol important îl are consilierea. Consilierea reprezinta un dialog dinamic si continuu între pacient (client) si consilier, având ca scop prevenirea transmiterii infectiei cu HIV si acordarea de sprijin psiho-social persoanei infectate. Testarea HIV si consilierea persoanelor testate sunt de o importanta deosebita în reducerea transmiterii infectiei cu HIV/SIDA.

Consilierea la rândul sau poate fi de doua feluri: pre test

post test

Consilierea pre si post-testare HIV reprezinta o etapa importanta si necesara ca interventie psihosociala ajutând persoana care se testeaza la clarificarea problemelor si luarea unor decizii de viitor. Prin consilierea pre si post-testare se face pregatirea psihica pentru ceea ce va urma, respectiv ceea ce înseamna efectuarea testului HIV si rezultatul testului ce poate genera   efecte în plan social, emotional si comportamental.

Serviciul de consiliere se acorda în spatii corespunzatoare, care confera un anumit grad de intimitate si confort psihic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de exprimare a emotiilor celor consiliati precum si pentru a le câstiga încrederea referitor la confidentialitatea informatiilor transmise. În unele spitale exista cabinete de consiliere în care îsi desfasoara activitatea psihologi, asistenti sociali sau asistenti medicali consilieri.

Consilierii Fundatiei "Alaturi de Voi" din toate cele 3 centre (asistenti sociali si psihologi) îsi desfasoara activitatea în cadrul unor cabinete special amenjate în clinicile de boli infectioase, acolo unde persoanele seropozitive HIV se adreseaza pentru tratament si investigatii medicale de specialitate. Tot în cadrul acestor clinici sunt îndrumate persoanele ce doresc sa-si efectueze un test HIV sau persoanele care deja au fost testate si sunt în asteptarea unui rezultat. În astfel de situatii, atât pentru consilierea pre testare HIV, cât si pentru comunicarea diagnosticului, medicii îndruma pacientii la consilierii Fundatiei "Alaturi de Voi" pentru sedintele de consiliere.

Din punct de vedere legal, orice persoana care solicita efectuarea unui test HIV trebuie sa fie în prelabil consiliata si sa-i fie date toate informatiile necesare privind infectia cu HIV. De asemenea,   personalul medical nu poate recolta probe de sânge în vederea efectuarii testului HIV daca, în prelabil persoana nu a fost informata si consiliata în vederea acestui lucru. Nimeni nu poate fi obligat sa se testeze pentru HIV!

• Testul trebuie sa se faca în cunostinta de cauza
• Este necesar consimtamântul în scris al persoanei respective;
• Clientul trebuie sa fie în conditii de integritate psihica sau, în sens contrar, clientul trebuie sa fie însotit de tutore;
• Pentru copii este necesar consimtamântul parintelui sau tutorelui;
• Recoltarea probei de sânge se face dupa citirea fisei de consiliere pre-testare.
• Exista doua posibilitati de testare: anonima, în cadrul careia nu se cere numele si nici un fel de document al clientului; se folosesc doar coduri, parole. Acest tip de testare este mai rar întâlnita. O a doua posibilitate ar fi testarea confidentiala ce presupune înregistrarea datelor de identitate, cu respectarea secretului profesional. La aceste date au acces doar persoanele care, prin natura profesiei, au în observatie sau îngrijire persoanele testate;

În situatia minorilor sau a persoanelor cu afectiuni psihice consilierea trebuie facuta si tutorelui;

• Aceste rezultate sunt anuntate doar în cadrul întâlnirii pentru consilierea post-testare si sunt anuntate strict persoanei în cauza (parintilor sau îngrijitorilor legali în cazul copiilor), nu prin telefon, nu prin posta, nu prin intermediari, fie acestia si membri ai familiei.

2. Preventia secundara consta în oferirea de servicii medicale si sociale gratuite, atât pentru persoanele seropozitive cât si pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii si transmiterea acesteia cu buna stiinta.

CINE AR TREBUI SĂ SE TESTEZE PENTRU HIV?

1. Persoanele care au primit transfuzii de sânge si produse de sânge;
2. Hemofilicii, tratati substitutiv cu factori antihemolitici;
3. Utilizatorii de droguri administrate intravenos;
4. Barbatii care fac sex cu alti barbati;
5. Copiii si adolescentii nascuti în perioada 1987-1992;
6. Tinerii, în special cei care nu beneficiaza de scolarizare, educatie si acces la informatie privind infectia cu HIV;
7. Persoanele considerate defavorizate si vulnerabile: rromi, migranti, copiii strazii, prostituate, persoane cu relatii sexuale întâmplatoare si neprotejate;
8. Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care intra în contact cu sânge si/sau produse biologice care pot contine HIV;
9. Persoane care au relatii sexuale cu categoriile mai sus mentionate;
10. Detinuti, persoane cu TBC, BTS-uri, soferi de cursa lunga, marinari, persoane care lucreaza în strainatate peste 6 luni sau care au lipsit din tara peste 6 luni.

I.          Prevenirea infectiei HIV/SIDA în rândul tineretului

Conform unui Studiu Narativ asupra Tineretului din România[1], a reiesit faptul ca tinerii români obtin informatii despre HIV/SIDA dintr-o varietate de surse, inclusiv de la televiziune, radio, din presa scrisa, din sectorul sanitar si de la scoala. Cercetarea s-a efectuat pe un esantion reprezentativ la nivel national, format din 1.533 de tineri între 15-24 ani, selectati în mod aleator. Datele arata ca televiziunea si presa scrisa sunt principalele surse de informare: 37% dintre femei si 30% dintre barbati au identificat televiziunea drept principala lor sursa, iar 31% dintre femei si 36% dintre barbati au indicat ziarele, revistele, cartile si brosurile ca principale surse.

Analiza situatiei a aratat ca tinerii cu vârsta între 15-24 ani sunt constienti de existenta HIV/SIDA, desi masura în care înteleg despre ce este vorba poate fi extrem de limitata sau chiar incorecta. 90% dintre persoanele chestionate cunosc faptul ca SIDA este o boala mortala, iar 84% dintre persoanele de sex masculin si 79% dintre persoanele de sex feminin stiu ca nu exista un leac pentru aceasta infectie. Aproximativ 98% cunosc faptul ca relatiile sexuale întâmplatoare sunt o sursa potentiala de transmitere a HIV. Cu toate acestea, 23% dintre persoanele de sex feminin si 17% dintre persoanele de sex masculin nu cunosc faptul ca HIV se poate transmite la primul contact sexual.

Majoritatea tinerilor (75% dintre persoanele de sex feminin si 69% dintre persoanele de sex masculin) cred ca propriul risc de a contacta HIV este sub nivelul mediu. Defalcarea dupa numarul de parteneri sexuali avuti de-a lungul vietii arata ca perceptia propriului risc nu este direct proportionala cu comportamentul sexual. De exemplu, doar 10% dintre persoanele de sex feminin care au avut patru sau mai multi parteneri cred ca riscul de a se infecta este peste medie, comparativ cu 7% în cazul virginelor. În cazul persoanelor de sex masculin, aceasta diferenta se mentine.

De asemenea, rezultatele cercetarii arata ca numarul de tineri care au viata sexuala este în crestere si ca exista decalaje între cunostintele despre HIV/SIDA si practicile comportamentale. Aproximativ 30% dintre tinerii cu viata sexuala nu folosesc nici o forma de contraceptie în relatiile lor sexuale si subestimeaza riscul personal la care se expun. Folosirea prezervativului la primul contact sexual este scazuta, iar atunci când se realizeaza are ca scop primordial contraceptia, si nu prevenirea HIV/SIDA si a bolilor transmise sexual. Faptul acesta este certificat în prezent de înregistrarea unui numar deosebit de mare a infectiilor cu sifilis. Doar 4% dintre persoanele de sex feminin si 19% dintre persoanele de sex masculin intervievate au afirmat ca au întotdeauna la ei un prezervativ.

În materie de negociere privind folosirea prezervativului, procente aproape egale de persoane de sex feminin si sex masculin au propus acest lucru partenerilor, respectiv partenerelor (52% si 53%). Cu toate acestea, 18% dintre persoanele de sex feminin si 14% dintre persoanele de sex masculin arata ca ar obiecta daca partenerul (partenera) ar propune folosirea prezervativului.

Serviciile existente nu sunt adaptate nevoilor tinerilor, iar majoritatea celor din zonele rurale nu au acces la asemenea servicii. Testarea HIV este disponibila doar în spitalele de boli infectioase si în sectorul privat. Atunci când tinerii doresc sa obtina informatii despre evitarea sarcinii sau prevenirea bolilor transmise sexual ei recurg adesea la sfaturile altor tineri, la cele ale fratilor sau ale unui cadru sanitar. Când tinerii banuiesc ca ar putea avea o boala venerica se adreseaza, de obicei, mai întâi unui cadru sanitar, apoi prietenilor, si la sfârsit partenerului/partenerei.

II.       Prevenirea HIV/SIDA în rândul populatiei vulnerabile

Majoritatea prostituatelor sunt expuse unui risc sporit fata de HIV/SIDA atât din cauza ocupatiei lor, cât si din cauza nivelului scazut de educatie, care le limiteaza accesul la informatii si la servicii de asistenta sanitara. Ele pot doar într-o mica masura sa evite riscul în relatiile sexuale, deoarece clientul este adesea cel care hotaraste daca sa foloseasca sau nu protectia. Multe prostituate provin din mediul rural, unde exista un nivel mai scazut de cunostinte privind HIV/SIDA.

Desi nu exista cifre precise privind numarul de prostituate din România, criza sociala si economica a dus la o crestere fara precedent a prostitutiei, concentrata în special în marile orase si de-a lungul principalelor cai de transport.

III.           Prevenirea infectiei HIV/SIDA în rândul populatiei defavorizate

Gradul sporit de saracie al unor grupuri si comunitati limiteaza în cele mai multe cazuri accesul la servicii si educatie, si îi poate determina pe membrii acestora sa se angajeze în activitati cu risc sporit. În rândul comunitatilor defavorizate se remarca comunitatile de rromi care, pe lânga situatia socio-economica precara, evolueaza într-un context cultural distinct.

Comunitatile dezavantajate au, în general, un nivel scazut de educatie. Adesea ei folosesc propria lor limba, chiar daca în copilarie sunt integrati în sistemul de învatamânt. Unii dintre acesti factori pot contribui la limitarea accesului la informatii si servicii. Cercetarile desfasurate printre comunitatile de rromi din Bucuresti si din zonele înconjuratoare arata ca întelegerea notiunilor de HIV/SIDA este deficitara. Din cei 57% de subiecti care terminasera scoala primara, doar 28% detineau informatii corecte despre HIV/SIDA. Aproximativ 29% dintre persoanele intervievate în cadrul studiului nu aveau idee ce este HIV/SIDA, iar alte 42% aveau doar o întelegere partiala a acestor notiuni. Doar 15% aveau informatii precise despre felul în care sa se protejeze. Relatiile sexuale multiple sunt o exceptie printre femeile rroma, dar sunt frecvente printre barbatii acestei etnii si sunt acceptabile din punct de vedere social. În aceste situatii trebuie facute eforturi pentru a asigura informatii si servicii grupurilor defavorizate.