Procesele mecanice din prestomace

În prestomace au loc procese mecanice intense, datorita motilitatii acestora, care au rolul de a omogeniza furajele cu continut lichid si de a le tritura, favorizând astfel actiunea enzimelor continute de microsimbionti în vederea realizarii proceselor chimice ale digestiei.

Motilitatea prestomacelor exista înca de la nastere desi în primele 2 luni de viata acestea au o dezvoltare nesemnificativa si nu sunt functionale. O data cu trecerea la consumul furajelor de volum se intensifica motilitatea celor 3 compartimente pregastrice, care este foarte complexa la animalul adult si se desfasoara coordonat încadrându-se în cele 929d37j 2 cicluri principale: reticulo-ruminal si rumino-ruminal.

Ciclul reticulo-ruminal

Se realizeaza între retea si rumen având drept scop retinerea în ochiurile retelei a furajelor suficient triturate si a lichidelor, urmând sa fie reîntoarse în rumen furajele grosiere insuficient prelucrate mecanic. La sfârsitul ciclului continutul bine prelucrat este trimis în foios.

Ciclul rumino-ruminal

Se realizeaza între cei doi saci ruminali (dorsal si ventral), care-si schimba alternativ continutul producând o framântare a furajelor ingerate urmata de triturarea lor si realizarea unui contact intim cu sucul ruminal.

La nou-nascutii rumegatoarelor si la pui în perioada adaptarii functionarea asa numitului jgheab esofagian care este un conduct cu lumen virtual închiderea acestuia fiind dependenta de reflexul suptului , are rolul de a conduce laptele direct în foios si cheag.

Experimental s-a demonstrat ca închiderea reflexa a jgheabului esofagian este determinata si de alti factori: temperatura laptelui (din glanda mamara, usor caldut). Acest reflex se poate obtine si prin administrarea laptelui la biberon: apa calduta sau solutie zahar CuSO4.

Alaptarea viteilor la galeata este nefiziologica, o buna parte din lapte cade în rumen si retea rezultând fermentarea lui care duce la indigestii grave, în special gazoase, de tipul meteorismului. S-a constatat ca o consumare rapida a unei cantitati mari de lapte din galeata nu declanseaza reflexul de închidere a jgheabului esofagian rezultând posibilitatea caderii în rumen si retea a laptelui.

În cursul alaptarii la galeata animalul consuma repede laptele care nu apuca sa se amestece cu saliva iar cel ajuns în cheag se coaguleaza în bloc ducând la colici.

Foiosul functioneaza ca o pompa aspiro-respingatoare deoarece retine între lamele lui furajele fibroase fin triturate si le respinge pe cele grosiere. Tot la nivelul foiosului are loc o reabsorbtie masiva a apei.

Pentru examinarea si investigarea motilitatii prestomacelor se pot utiliza metode clinice si experimentale bazate pe înregistrarea grafica.

Metode clinice: - metoda palpatiei;

- metoda ascultatiei.

Indiferent de metoda utilizata, rumenul, fiind cel mai voluminos compartiment, este usor de abordat, motiv pentru care în toate metodele se exploreaza acest compartiment. La explorarea retelei nu se obtin rezultate prea concludente, în clinica nu se prea examineaza. Foiosul este foarte greu de abordat iar rezultatele obtinute sunt inconstante.

Metoda palpatiei

Se aplica în special în cazul rumenului. Zona de palpatie este delimitata în mijlocul flancului stâng, unde se proiecteaza sacul ruminal dorsal.

Prin aceasta metoda se pot evidentia bombarile si nivelarile flancului stâng în cursul ciclului rumino-ruminal.

Bombarea flancului corespunde relaxarii sacului ruminal dorsal care primeste continutul de la sacul ventral contractat. Dupa bombare începe imediat nivelarea flancului care corespunde contractiei sacului ruminal dorsal, cu trimiterea continutului în sacul ventral relaxat.

Prin acest examen se poate aprecia pe un interval de 5 min., numarul bombarilor si amplitudinea lor, care vor corespunde numarului si amplitudinii contractiilor.

Metoda ascultatiei

Indiferent de compartimentul la care se practica, zgomotele percepute se împart în

1. zgomote date de continut care pot fi produse de

a) frecarea furajelor ntre ele ( zgomote de crepitatie )

b) circularea si spargerea bulelor de gaz zgomot de suieratura dat de bulele mari si zgomot de crepitatie dat de bulele mici

c) circularea lichidelor

2. zgomote date de motilitatea peretelui compartimentului respectiv care difera în functie de compartimentul investigat.

Ascultatia se poate face prin tehnica directa plasarea urechii operatorului direct pe zona de ascultatie, utilizând un tifon curat; sau prin tehnica indirecta cu ajutorul stetoscopului biauricular.

Ascultatia rumenului

Se face în zona mijlocie a flancului stâng si se recurge la metoda indirecta ( în general ).

Alaturi de zgomotele date de furaje ( de continut ) se percepe si zgomotul caracteristic de motilitate a rumenului, care se aseamana cu zgomotul produs de trecerea unei carute pe un pod de lemn sau de un tunet în departare.

Ascultatia se face pe un interval de 5 min., în care se determina numarul si intensitatea zgomotelor.

Zgomotul de motilitate propriu-zisa este precedat de bombare flancului stâng, dupa care, în timpul nivelarii ( contractia sacului ruminal dorsal ) se percepe acest zgomot venit din departare.

Frecventa normala a contractiilor ( zgomotelor ) ruminale este de 7-14, la rumegatoarele mari, si 6-16 la rumegatoarele mici.

În urma ascultatiei ( sau a aplicarii altor metode ) se interpreteaza datele obtinute si se încadreaza activitatea ruminala în una din urmatoarele categorii

1. normotonie ruminala - frecventa si amplitudinea contractiilor sunt normale

2. hipertonie ruminala - parametrii respectivi depasesc valorile normale

3. hipotonie ruminala - parametrii sunt sub valorile normale

4. atonie ruminala - lipsa contractiilor.

Ascultatia retelei

Se face tot pe partea stânga, sub orizontala umarului, în treimea inferioara a spatiului intercostal 6-8. Se percepe un zgomot caracteristic, de tâsnitura, care are caracter bifazic si se repeta la 40-60 sec.

Ascultatia foiosului

Se face pe partea dreapta, în treimea inferioara a spatiului intercostal 6-9 ( zgomot caracteristic de crepitatie).

Metode de înregistrare grafica a motilitatii prestomacelor

A.Metoda directa

Se bazeaza pe principiul pavlovian care consta în introducerea unui balonas într-un organ cavitar iar prin introducerea de aer acesta se destinde si se muleaza pe peretii organului, dupa care se pune în legatura cu un tambur Marey si se realizeaza înregistrarea. În acest scop se poate recurge la doua tehnici:

Tehnica sondajului buco/nazo-esofagian - care consta în introducerea unei sonde prevazute la capat cu un balonas lubrefiat, fie prin cavitatea bucala, în rumen, fie prin nas apoi esofag, în rumen. Metoda este destul de dificila si stresanta pt. animale care trebuiesc obisnuite în prealabil cu aparatura. Este foarte dificil de ajuns cu balonul în retea.

Tehnica fistulei ruminale cronice - consta în introducerea printr-o fistula ruminala cronica a tubului cu balonul în rumen sau retea, dupa care se pune în contact cu tamburul Marey si se trece la înregistrarea grafica.

Aceste metode se utilizeaza numai în scop experimental.

B.Metoda indirecta

Se practica numai în cazul rumenului ( ruminograma indirecta ).

P.L. : - prelucrarea motilitatii ruminale prin traversul peretelui abdominal si cu ajutorul unui ruminograf, înregistrarea ei.

Materiale : ruminograf (capsula Marey), animale pt. înregistrare (de preferinta ovine), tambur Marey, chimiograf cu suprafata de înscriere, cromograf Jaquet.

T.L. : se pregateste animalul pt. determinare, prin tunderea lânii în zona mijlocie a flancului stâng, pe o suprafata circulara de marimea capsulei Marey. Se fixeaza capsula Marey si se leaga peste abdomen cu doua fase de tifon. Se pune în legatura cu tamburul Marey si se face înregistrarea la o viteza redusa (3-5mm/sec.). O înregistrare completa se face pe un interval de 5 min. În final se poate înregistra si timpul, în secunde. Graficul se poate prelucra si fixa, dupa care se interpreteaza. La acesta se apreciaza numarul si amplitudinea contractiilor.