Programe de kinetoprofilaxie in pregatirea tardiva a sarcinii si in post partum

Programe de kinetoprofilaxie in pregătirea tardivă a sarcinii si in post partum

2.4.1. Kinetoprofilaxia in trimestrul III de sarcină

Intre a sasea si a noua luna de sarcina, fatul are o crestere semnificativa, fapt ce impune solicitare mai mare cardiorespiratorie a organismului gravidei, ce trebuie sa faca fata necesarului crescut de oxigen pentru tesuturile fetale.

Gravida suporta mai greu efortul fizic, iar greutatea crescuta si laxitatea articulara o pot predispune la accidente.

In aceasta perioada este necesara o individualizare atenta a programului kinetic, o scadere a efortului fizic spre luna a noua, pregatirea viitoarei mame pentru actul nasterii.

Obiectivele programului kinetic sunt:

- exercitii de asuplizare musculoarticulara

- mentinerea tonusului postural si prevenirea aplatizarii boltii plantare

- aplicarea masurilor de îndepartare a tulburarilor circulatorii

- instruirea gravidei asupra posturii corecte în practicarea gesturilor uzuale si profesionale ("scoala spatelui")

- învatarea reflexului de distensie si cel de expulzie îmbinate cu actul respirator si a pozitiilor facilitatorii cu coborârea fatului.

- prezentarea metodelor de nastere naturala si pregatirea
gravidei pentru actul nasterii. Acest obiectiv este realizat de echipa de specialisti medici, psiholog, kinetoterapeut si tatal care face parte din echipa de sprijin.

Mijloacele folosite sunt:

exercitii libere

exercitii de tip streching

exercitii cu obiecte

exercitii la aparate

plimbari în aer liber

masaj pentru îndepartarea tulburarilor circulatorii

- masaj relaxant practicat în perioada de nastere între
contractii pe regiunea lombosacrala, dorsal superioara, a gâtului si a fruntii

- folosirea încaltamintei confortabile si a talonetelor pentru prevenirea aplatizarii boltii plantare.

Indicatii metodice:

Intensitatea, volumul de lucru si durata efortului fizic se reduc treptat spre luna a noua când se mentin numai miscarile de respiratie necesare în timpul travaliului, exercitiile usoare ale membrelor si miscarile în aer liber.

Pentru faza dilatarii se învata respiratia toracica superficiala, gâfâita pe gura în timpul contractiilor prin care se evita coborârea diafragmului.

Invatarea reflexelor necesare nasterii, descrise de Mahony:

- reflexul de împingere: se aspira bombând abdomenul, concomitent cu împingerea de sus în jos, urmata de distensia perineala, iar în final contractia voluntara a abdomenului accentueaza împingerea si orientarea presiunii spre distensie

- reflexul de expulzie (Valsolva): inspiratie diafragmatica 444i87e cu bombarea abdomenului, urmata de contractia abdomenului, apoi contractie perineala, efectuata odata cu ridicarea capului si ducerea barbiei în piept, gravida fiind în sprijin pe coate. Blocajul respirator se învata prin exersari pâna la un minut.

Aceste reflexe se pot educa din diferite pozitii:

Obstetricala; pe genunchi cu trunchiul înclinat înainte, antebratele sprijinite pe un suport, având membrele inferioare departate, iar sezutul coborât spre calcâie; stând departat cu trunchiul înclinat înainte, antebratele sprijinite pe un suport; decubit lateral cu membrul inferior de deasupra abdus si sprijinit pe un suport.

Mijloacele kinetice specifice

Exercitiul fizic

Miscarea - sub forma exercitiilor fizice trebuie bine dozata si adaptata particularitatilor sexului feminin.

Exercitiul fizic, care consta în repetarea sistematica a unor cicluri de miscari, fara producerea unor modificari morfologice vizibile se va adapta: vârstei gravidei; vârstei gestationale; evolutiei sarcinii; gradul de antrenament al femeii

Se vor alege pozitii comode, relaxante, cu baza mare de sustinere, iar pe masura cresterii vârstei gestationale centrul principal de greutate se va apropia de baza de sustinere.

Astfel, daca în primele trei luni de sarcina se pot utiliza toate pozitiile fundamentale din gimnastica, în urmatoarele luni se va renunta la pozitia fundamentala atârnat, iar pozitia asezat se va utiliza mai ales în derivata asezat rezemat.

Justificarea renuntarii la aceasta pozitie fundamentala este urmatoarea:

In pozitia atârnat centrul principal de greutate este situat sub baza de sustinere, mentinerea solicita un efort mare, respiratia este blocata în inspir, circulatia se realizeaza cu dificulate, iar presiunea intraabdominala creste.

Pozitia asezat desi are baza mare de sustinere, fixeaza coloana lombara si bazinul, centrul principal de greutate este situat destul de jos si se proiecteaza spre partea posterioara a bazei de sustinere contrabalansând deplasarea lui anterioara datorita greutatii uterului gravid.

Pozitia fundamentala stând se poate utiliza pentru efectuarea de exercitii în primele luni de sarcina. Pe toata perioada sarcinii se va recurge la mersul pe jos, în ritm lent.

In concluzie pozitiile de lucru utilizate în programul de gimnastica în ultimele luni de sarcina sunt: decubit; pe genunchi; asezat rezemat

Dupa saptamâna a XX-a de sarcina decubitul dorsal va fi utilizat cu prudenta datorita compresiei uterului asupra venei cave inferioare.

Este de evitat dupa saptamâna XX de sarcina odihna în decubit dorsal. si tot în ultimul trimestru de sarcina trebuie evitate exercitiile fizice cu intensitate mare si moderata precum si schimbarea brusca a intensitatii efortului în programul de exercitii.

Programul de exercitii se executa de 3 ori pe saptamâna cu o durata de 45-60 de minute; este indicata si practicarea înotului cel putin o data pe saptamâna.

Se recomanda întreruperea programului de exercitii în urmatoarele situatii:

dureri localizate în diferite regiuni

disconfort dupa efectuarea unui program de exercitii

contractii uterine la un interval de 15 minute

sângerari vaginale

tulburari de auz sau de vedere

greturi sau varsaturi

Exercitiu de mers

Mersul în aer liber este recomandat pe toata perioada sarcinii. Durata mersului este de aproximativ 15-20 de minute, iar daca gravida are o capacitate crescuta la efort durata se poate prelungi la 30 de minute.

Pe parcursul sedintei de mers ritmul pasilor va fi diferit dupa cum urmeaza:

Lent spre moderat pentru o perioada de 5 minute; se va mentine ritmul moderat cam 15 minute; apoi, ritmul va fi scazut si timp de 5 minute gravida se va deplasa în ritm lent.

Indicatii: se va mentine o postura corporala corecta; se evita mersul pe suprafete neregulate; se vor balansa membrele superioare, se vor purta pantofi comozi, coatele fiind usor flectate, pentru ca gravida sa fie relaxata.

Avantajele exercitiului de mers sunt reprezentate de faptul ca ele pot fi practicate oricând; reprezinta un mod placut de petrecere a timpului si intensitatea efortului poate fi modificata în functie de evolutia sarcinii.

Gimnastica respiratorie

Antrenamentul diferitelor respiratii ocupa un loc important în pregatirea nasterii, se adopta diferite respiratii în functie de senzatiile resimtite de gravida în timpul contractiilor uterine. Dupa Pierre Cuminal acestea sunt:

Respiratie lenta si linistita este o respiratie intermediara între respiratie profunda si cea normala; consta în:

inspir pe nas 4-5 secunde

mentinerea aerului 3 secunde

- expir lent pe gura 7-10 secunde

In timpul unui antrenament se practica de 12 ori acest tip de respiratie. Se utilizeaza când contractiile uterine apar la interval de 5 minute si au o durata de 45 de secunde sau când travaliul se intesifica.

Respiratie "gâfâiata" (haletanta) superficiala sau mica respiratie

Este localizata la nivelul toracic pentru a permite relaxarea abdomenului si a colului uterin. Se învata de catre parturienta cu o mâna pe piept si alta pe abdomen.

Din punct de vedere respirator este o respiratie toracica înalta, decât o respiratie diafragmatica 444i87e . Ea se realizeaza din gât.

Se utilizeaza când respiratia lenta si calma devine insuficienta. Acest moment corespunde unei dilatari de 5 cm, adica mijlocul travaliului.

La începutul contractiilor uterine se inspira profund - se expira complet si se inspira din nou apoi se expira putin aer si se începe respiratia haletanta superficiala ai carei timpi sunt scurti si egali. Se inspira usor, se expira usor pâna la sfârsitul contractiilor uterine, când se trece la respiratia profunda.

Asadar respiratia superficiala este caracteristica perioadei de contractie uterina.

Utilizarea ei supune diafragma unui efort minim urmat de scaderea presiunii pe uter, încât perceptia contractiei uterine este diminuata.

Respiratia suflanta este utilizata la sfârsitul dilatarii atunci când se face simtita nevoia de împingere a fatului.

Gravida nu are înca voie sa împinga pentru ca dilatarea este incompleta si se poate produce ruptura colului uterin.

Aceasta respiratie este denumita suflanta datorita preponderentei timpului de expiratie, care suprasolicita diafragmul si grilajul costal.

Se expira, inspirai fiind reflex, se expira din nou ca pentru a stinge o lumânare.

Respiratia blocata - se utilizeaza atunci când dilatatia colului este completa si femeia are voie sa se screama. Diafragmul este în pozitie joasa si permite gravidei sa-si localizeze eforturile.

Gravida contracta muschii peretelui abdominal, ia pozitia de nastere reducând volumul cavitatii abdominale. Toata activitatea muschilor desfasoara eforturi sinergice în vederea nasterii:

Expir profund-►inspir-►blocare cu închiderea glotei -► ridicarea capului-►screamat.

Gravida va realiza screamatul din muschii perineului si nu din gât.

Respiratie gâfâiata (haletanta) profunda permite o relaxare a chingii abdominale si usureaza degajarea lenta a copilului.

Astfel sunt limitate riscurile rupturilor perineale. Gravida nu se mai screme, se relaxeaza, lasa capul la nivelul mesei ginecologice si respira gâfâind profund.

Gimnastica respiratorie actioneaza dirijat si selectiv asupra duratei fiecarei faze a mecanicii respiratorii (inspiratie-respiratie) asupra raportului dintre aceste doua faze.

Se creeaza astfel "modele respiratorii" privind:

- modul de efectuare al mobilizarii toracice si diafragmatice

- frecventa pe minut a miscarii, dirijarea aerului

- lungimea fazelor respiratorii si a pauzelor

Gimnastica respiratorie dobândeste o serie de particularitati în timpul declansarii travaliului.

Orice program de exercitii fizice, executat în perioada sarcinii, trebuie sa contina si exercitii de respiratie din urmatoarele considerente:

daca în afara sarcinii miscarile toracelui sunt mai ample la baza decât la vârf, la gravida pe masura cresterii fatului, excursiile diafragmului se reduc.

De o mare importanta este învatarea respiratiei diafragmatice capabile sa rezolve atât problema ventilatiei bazelor pulmonare, cât si distributia intrapulmonara a aerului care se va gasi si în organismul fatului.

Deoarece diafragmul nu poate fi controlat voluntar, tehnica respiratiei diafragmatice consta în antrenarea respiratiei abdominale. Astfel, prin contractii si relaxari voluntare ale musculaturii peretelui abdominal se produc variatii de presiune intraabdominala, variatii care se rasfrâng si asupra diafragmului.

Relaxarea cu bombarea peretelui abdominal determina scaderea presiunii intraabdominale si faciliteaza coborârea diafragmului, deci inspiratia.

Contractia musculaturii peretelui abdominal este urmata de cresterea presiunii intraabdominale si împingerea diafragmului spre cavitatea toracica, realizând o respiratie activa.

Indicatiile gimnasticii respiratorii ar fi ca numarul de repetari ale exercitiilor fizice sa creasca treptat, sa se exerseze toate exercitiile dintr-o pozitie alegându-se ulterior o pozitie noua. Exercitiile se vor efectua pe fundal muzical.

Monitorizarea gravidei în perioada efectuarii exercitiilor fizice este foarte importanta. Astfel, temperatura corpului nu trebuie sa depaseasca 38°C, frecventa cardiaca are ca limite 60-75% din valoarea maxima raportata la vârsta.

Pentru aceasta se va folosi o formula: 220- vârsta

Adica, pentru o femeie de 30 de ani frecventa cardiaca va fi de 190 batai\ minut (220-3 0=190batai\minut)

Posturarea

Are ca scop relaxarea. Scopul profilactic consta în favorizarea circulatiei venoase si limfatice la nivelul membrelor inferioare.

In timpul repausului diurn si nocturn gravida va fi sfatuita ca din pozitia decubit dorsal sa-si mentina membrele inferioare ridicate la 30° fata de planul patului. Pentru aceasta va folosi perne sau suluri plasate în treimea inferioara a gambei.

Efectul relaxant se produce prin reducerea contracturii musculaturii paravertebrale lombare, secundara hiperlordozei functionale. Pentru aceasta gravida va adopta pozitia decubit lateral cu genunchii flectati, pozitie care determina retroversia bazinului si alungirea musculaturii contractate.

Masajul

Masajul clasic si reflexogen se aplica în scop profilactic, de relaxare, chiar si pentru tratarea diferitelor tulburari functionale care apar în sarcina.

Masajul clasic consta într-un ansamblu de procedee manuale si, sau instrumentale prin care se induc efecte asupra tuturor aparatelor si sistemelor organismului gravidei la nivelul sistemului circulator. Masajul favorizeaza circulatia de întoarcere venoasa si limfatica prevenind, la nivelul membrelor inferioare, aparitia sau agravarea varicelor si edemelor de staza.

Pentru aceasta se vor aplica neteziri simultane si alternative cu ritm si intensitate scazuta.

Aceleasi manevre alaturi de vibratii, rulat, cernut vor avea efect relaxant segmentar si general, efect explicabil prin interrelatiile metamerice.

La nivelul sistemului muscular - efectele masajului clasic sunt stimulante si relaxante. Efectele stimulante se induc prin manevre de framântat executate cu intesitate progresiv crescatoare, se recomanda modelarea musculaturii în forma lor detasând fiecare muschi sau grup muscular de planurile profunde prin insinuarea degetelor în interstitiul muscular si presarea simultana a maselor musculare cu fetele palmare ale mâinilor.

In acest fel staza venoasa si limfatica specifica în timpul graviditatii este diminuata.

Efectele relaxante se induc prin manevre lungi, blânde, si constau în scaderea excitabilitatii si a contracturii musculare.

La nivelul tegumentului - masajul creste calitatea structurilor colagene si elastice ale dermului intervenind astfel în prevenirea si tratarea vergiturilor. Se recomanda frictiuni executate cu vârful degetelor.

Masajul sânilor - se practica în ultimele luni de sarcina si are ca scop pregatirea lor pentru alaptat. Se aplica manevre blânde de netezire însotite de usoare tractiuni ale mameloanelor. Se pot utiliza creme emoliente bogate în vitaminele A si E.

Musculatura peretelui abdominal se destinde pe masura ce sarcina se dezvolta. De aceea, ideal este ca în momentul în care femeia se hotaraste sa pastreze sarcina, tonusul peretelui abdominal sa fie bun.

Pe perioada sarcinii aceasta proprietate a muschilor trebuie mentinuta pentru ca favorizeaza nasterea.

Gimnastica abdominala va fi practicata cvasinormal în prima luna de sarcina, dupa care în celelalte luni ale primului trimestru exercitiile se vor efectua cu multa prudenta pentru ca exista riscul aparitiei avortului spontan.

Incepând cu luna a VI-a se vor executa exercitii analitice, cu putine repetari si amplitudine redusa. Exercitiile vor consta mai ales din exercitii alternative ale membrelor inferioare pe trunchi executate cu genunchii flectati.

Exercitiile de trunchi pe membrele inferioare sunt contraindicate pentru ca determina contractie dinamica si puternica a musculaturii peretelui abdominal. Se mai contraindica si exercitii de cap pe trunchi deoarece musculatura abdominala se contracta puternic, dar static, pentru a fixa toracele.

Unii autori recomanda începând cu luna a VIII-a întreruperea exercitiului de gimnastica abdominala, singurele exercitii care nu prezinta nici un risc pentru toate perioadele sarcinii sunt cele de tonifiere ale muschiului transvers, care intervine si în expulzia fatului.

Pozitia de lucru, respectiv patrupedia are centrul de greutate coborât si baza mare de sustinere, ceea ce determina ameliorarea lombalgiilor.

Streching-ul

Consta din contractarea, relaxarea si întinderea succesiva a unui muschi sau a unui grup muscular. întinderea se realizeaza lent ajungându-se treptat la întinderea completa.

Efectul este relaxant pe muschii agonisti si sinergici, iar la nivelul muschilor antagonisti stimuleaza contractia.

întinderea violenta, prea rapida sau peste limitele maxime posibile de alungire - este contraindicata deoarece poate determina aparitia unor reactii de aparare constând în contractura musculara.

Indicatii metodice

Contractura musculara se mentine 10-30 secunde; relaxarea dureaza 2-3 secunde; streching-ul se va aplica pe rând musculaturii agoniste si antagoniste si va fi precedat de practicarea unor exercitii fizice sau de aplicarea unor proceduri termice cu rol de încalzire a musculaturii; pozitia initiala va fii comoda, relaxanta; în timpul strechingu-lui se respira linistit; daca gravida acuza dureri lombare, contractiile si întinderile la nivelul membrelor inferioare se vor executa pe rând.

Avantaje

Nu necesita aparate sau instalatii speciale; are durata scurta; poate fi practicat de gravide antrenate cât si de cele neantrenate.

Efectele constau în dezvoltarea elasticitatii musculare si; cresterea mobilitatii articulare.

Exercitiul de streching se efectueaza zilnic sau la doua zile.

2.4.2. Kinetoprofilaxia post partum

Programul kinetic al lehuziei propriu-zise

Aceasta perioada se caracterizeaza prin mult discernamânt în alegerea mijloacelor terapeutice, deoarece exista o labilitate a starii de sanatate a femeii, amenintata si de o serie întreaga de complicatii.

Exercitiile de tensiune musculara ce intereseaza planseul pelvin favorizeaza involutia uterina si au actiune benefica asupra peristaltismului intestinal si al vezicii urinare. Acest program începe din a doua zi de nastere.

Obiectivele recuperarii sunt urmatoarele:

Profilaxia trombozei,

Reluarea respiratiei normale,

Refacerea musculaturii planseului pelviperineal,

Îmbunatatirea tonusului postural,

Asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligatiiilor materne

Mijloacele folosite:

Exercitii libere;

Contractii izometrice ale musculaturii gambei;

Masajul membrelor inferioare si în special al "lojei vasculare Lejars";

Exercitii voluntare de control perineal si vezical al mictiunii;

Exercitii de reeducare a respiratiei.

Indicatii metodice:

Programul kinetic este diferit pe zile în functie de scopul urmarit si de cresterea progresiva a efortului fizic ;

Fiecare sedinta se termina cu masajul membrelor inferioare si cu relaxare ;

Efortul fizic nu trebuie sa creeze disconfort sau durere, pentru ca orice durere înseamna o alterare tisulara ;

Se va evita excesul de activitate fizica dublat de neglijarea odihnei, care pot duce la hipogalactie sau agalactie ;

Se repeta si se verifica executarea exercitiilor fizice din sedintele precedente ;

Nu se fac exercitii cu îngreuiere ;

Primul contact al kinetoterapeutului cu pacienta cauta sa creeze o detenta psihomotorie de încredere în tratamentul kinetic, explicându-i pacientei scopul exercitiului fizic asupra refacerii organismului si modul cum trebuie sa participe la efectuarea lui pentru a fi eficient.

Programul kinetic zilnic

În prima zi, în cazul unei nasteri normale, când medicul considera ca nu exista caontraindicatii pentru începerea tratamentului recuperator, kinetoterapeutul îsi începe programul prin discutii cu pacienta asupra starii fizice, face minimum de explorari functionale pentru a-si da seama de parametrii musculo-articulari si unul din testele specifice perineale a ,,reflexului de retinere'' la tuse. Acesta consta în plasarea pacientei în decubit dorsal având membrele inferioare flectate, talpile sprijinite pe sol, tinând în gura un tub de 70 mm lungime cu un diametru de 8-10 mm. Kinetoterapeutul va cere pecientei urmatoarea actiune : suflarea prelungita a aerului prin tub ca într-un acces de tuse, timp în care trebuie sa apara contractia abdomino-perineala însotita de o împingere de jos în sus. Daca se observa o actiune inversa, înseamna ca odata cu tusea se produce o dispersie a fortei perineale. Musculatura perineala poate fi intacta, dar nu are o functionalitate normala, ceea ce va duce în timp la o insuficienta perineala care va determina afectiuni patologice urogenitale (incontinenta, instabilitate vezicala, prolaps etc).

Tratamentul din prima zi se începe cu reeducarea respiratorie din pozitia decubit dorsal delordozanta, cu genunchii flectati, talpile pe sol, bratele în rotatie externa pe lânga corp, pozitie ce permite o mobilizare libera a cutiei toracice. Din aceasta pozitie se învata inspiratia toraco-abdominala controlata, începând cu inspiratia diafragmatica urmata de cea costala pe zone deci o actiune de jos în sus, dupa care se efectueaza contractia perineala, expirul fortat de sus în jos plecând de la zona costal superioara spre cea inferioara si suctiunea abdomenului prin contractia musculaturii abdominale. Pe toata perioada reeducarii respiratorii se tine bazinul în pozitie delorddozanta. Acest exercitiu se repeta zilnic ajungându-se la automatism.

În a doua zi se repeta programul din prima zi adaugându-se miscari ale bratelor, genunchilor, gleznelor, executate lent si alternativ.

În a treia zi se repeta programul precedent si se dau explicatii asupra musculaturii pelviperineale, explicând rolul sau în mictiune si în tuse. Pacienta învata controlul perineal si tehnica de proire a jetului urinar în timpul mictiunii. Se efectueaza masajul membrelor inferioare, însotit de mobilizari ale degetelor si urmat de contractii izometrice ale musculaturii gambelor prin împingeri în pat.

În a patra zi se introduc în program pe lânga masaj si celelalte exercitii învatate anterior : miscari din pozitia sezând, rasuciri de trunchi, miscari ale capului si gâtului cu autoînaltare, miscari ale bratelor.

În a cincea zi se intensifica exercitiile pentru musculatura perineala efectuate din decubit dorsal, lateral si sezând si se învata ,, reflexul de retinere '' perineala, la început din pozitia decubit dorsal genunchii fiind flectati cu talpile pe sol, dupa cum urmeaza:

A.   contractie perineala cu înaltarea planseului ;

B.   expiratie toracala ;

C.   expiratie diafragmatica ;

D.   inspiratie diafragmatic cu distensie perineala.

Aceasta coordonare A, B, C, D, permite mobilizarea masei viscerale de jos în sus. Ea asigura tusea, voma si alte actiuni în care apare reflexul de retinere perineala.

Dupa învatarea corecta a contractiei musculare perineale se reeduca retroversia bazinului cu contractia fesierilor si abdomenului din aceeasi pozitie descrisa anterior si se poate combina si cu contractia perineala.

În ziua a sasea, la programul anterior se adauga :

Exercitii pentru tonifierea muschilor abdominali efectuate din decubit dorsal cu genunchii flectati, talpile pe sol, însotite de miscari respiratorii, evitând astfel producerea efectului Valsalva si expirând zgomotos. Acestea vor fi :

Exercitii de aliniere a coloanei vertebrale:

Din decubit dorsal, bratele pe lânga corp, se aplatizeaza coloana cervicala si lombara, se roteaza extern membrele superioare, se aduc scapulele, mentinere apoi relaxare; se strang apoi pumnii, se flecteaza coapsele pe abdomen, se aduc scapulele, mentinere, relaxare.

În ziua a saptea se respecta exercitiile din programele anterioare si se insista pe autocontrolul tinutei corecte.

Pentru urmatoarele zile se mai introduc exercitii pentru musculatura spatelui si se învata regulile de igiena posturala :

cum se comporta copilul ;

pozitia corecta pentru alaptat (sezând cu spatele sprijinit, talpile sprijinite pe un suport) ;

alte posturi (ce au fost prezentate în capitolul ,,Kinetoterapia prenatala'') prin care se blocheaza regiunea lombo-abdominala pentru a proteja coloana în cadrul activitatilor suprasolicitante.

Kinetoterapia în perioada lehuziei tardive

Dupa prima perioada a lehuziei se continua gimnastica la sala de kinetoterapie si domiciliu parcurgând drumul catre reluarea treptata a tuturor activitatilor casnice si profesionale ale femeii.

Obiectivele programului kinetic sunt urmatoarele :

Restabilirea atitudinii posturale corecte si a greutatii normale.

Refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii erectoare a spatelui, adductorilor si a musculaturii plantare.

Reechilibrarea bazinului prin tonifierea cuplului corector abdominali-fesieri si întinderea cuplului deformant lombar-psoas iliac

Continuarea reeducarii sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în cadrul respiratiei.

Respectarea regulilor de igiena posturala.

Mijloace folosite:

Exercitii libere globale,

Exercitii cu îngreuieri progresive pentru dezvoltarea fortei musculare,

Exercitii izometrice,

Exercitii de autocontrol postural,

Exercitii la aparate fixe (spalier, bicicleta, aparat Kettler etc.),

Exercitii cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice, etc.),

Exercitii de tip stretching pentru musculatura scurtata,

Masaj si automasaj pentru tulburarile circulatorii însotit de gimnastica vasculara tip Burger, posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici,

Elemente din sporturile preferate executate în scop relaxant sau ca mijloc de reintegrare în activitatea sportiva.

Indicatii metodice:

Recuperarea armoniei fizice se obtine prin crearea unei detente psihice generale ce genereaza interesul pentru refacerea estetica. Pacienta învata cunoasterea schemei corporale, realizeaza perceptia pozitiilor corecte si modul de aplicare a lor în viata cotidiana.

Reeducarea musculaturii abdominale se face în paralel cu scaderea în greutate prin dieta alimentara pentru a evita pericolul de agravare a prolapsului.

Planul de recuperare tine seama de criteriile de individualizare: vârsta, starea psihofizica generala, afectiuni asociate, posibilitatile de reintegrare în activitatile casnice, profesionale sau sportive în functie de fondul motric existent.

Dintre metodele psihopedagogice s-a aplicat la lotul experimental exercitii de relaxare progresiva (Jacobson) :

"1. Simte-te cat mai confortabil

-inspira adanc, expira lent si cat mai relaxat posibil.

2.Ridica bratele si intinde-le in fata:

-prinde mainile una de cealalta, cat poti de stransi;

-observa tensiunea neplacuta a mainilor si degetelr;

-mentine tensiunea 5 secunde, slabeste-o apoi la jumatate si mai mentine-o apoi inca 5 secunde;

-observa descresterea tensiunii, dar fii in acelasi timp concentrata asupra tensiunii care este inca prezenta;

-apoi relaxeaza complet mainile;
-observa cum tensiunea si disconfortul se scurg din mainile tale si sunt înlocuite cu senzatii de confort si relaxare;

- fii atenta la contrastul dintre tensiunea pe care ai simtit-o si
relaxarea pe care tocmai o simti;

-concentreaza-te asupra relaxarii complete a mainilor timp de 10-15 secunde;

Incordeaza puternic bratele pentru 5 secunde;

fii atenta la senzatia contractiei;

redu apoi contractia la jumatate pentru înca 5 secunde;

- fii din nou atenta la tensiunea care este înca prezenta;

- relaxeaza bratele complet pentru înca 10-15 secunde si fii foarte atenta la relaxarea progresiva;

- lasa bratele sa se relaxeze moi pe lânga trunchi.

Flecteaza degetele de la picioare cât poti de tare;

- dupa 5 secunde relaxeaza-le la jumatate si pastreaza aceasta contractie înca 5 secunde;

- relaxeaza complet degetele si fii atenta la relaxarea care se instaleaza;

- continua sa le relaxezi înca 10-15 secunde.

Incordeaza picioarele si gambele:

- pastreaza tensiunea la maxim timp de 5 secunde , redu-o la jumatate înca 5 secunde;

- relaxeaza complet picioarele si gambele timp de 10-15 secunde.

6. Intinde picioarele si ridica-le la aproximativ 20 cm fata de sol si încordeaza-ti muschii coapselor;

- mentine contractia 5 secunde, apoi redu-o la jumatate 5 secunde, apoi relaxeaza complet;

- concentreaza-te asupra unei relaxari totale a picioarelor, coapselor si gambelor pentru inca 30 secunde.

7. Incordeaza fesele pentru 5 secunde, apoi slabeste contractia la jumatate inca 5 secunde;

- relaxeaza fesele si fii atenta la senzatia de greutate si relaxare;

- concentreaza-te si asupra relaxarii celorlalte grupe musculare cu care ai lucrat pana acum.

8. Incordeaza muschii abdominali timp de 5 secunde si fii atenta la contractie;

- slabeste tensiunea la jumatate, inainte de a relaxa muschii complet;

- fii atenta la relaxare pana la relaxarea completa a muschilor abdominali.

9. Lipeste palmele una de cealalta si apasa-le astfel incat sa incordezi muschii pieptului si ai umerilor;

- mentine contractia 5 minute, apoi slabeste-o la jumatate, pentru inca 5 secunde;

- relaxeaza complet muschii si concentreaza-te asupra relaxarii lor;

- de asemenea, concentreaza-te asupra grupelor musculare pe care le-ai relaxat mai devreme;

10. Impinge umerii inapoi cat poti de mult astfel incat sa incordezi muschii spatelui;

- dupa 5 secunde relaxeaza la jumatate, pastreaza aceasta stare inca 5 secunde si apoi concentreaza-te asupra ei inca 5 secunde;

- relaxeaza complet muschii spatelui si umerilor;

- concentreaza-te asupra raspandirii relaxarii in muschi, pana sunt complet relaxati.

In timp ce musculatura bustului, bratelor si picioarelor este relaxata, tensioneaza muschii gâtului aplecând capul inainte, pâna ce barbia atinge pieptul;

- mentine contractia 5 secunde, relaxeaza la jumatate înca 5 secunde, apoi relaxeaza complet gâtul;

- lasa capul sa atârne confortabil, în timp ce te concentrezi asupra raspândirii relaxarii în muschii gâtului.

Strânge din dinti si observa tensiunea din musculatura maxilarelor;

- dupa 5 secunde relaxeaza la jumatate, timp alte secunde, apoi relaxeaza total;

- lasa gura sa se relaxeze complet, cu buzele usor departate si concentreaza-te asupra relaxarii totale a acestor muschi, timp de 10-15 secunde.

Incordeaza limba, împingând-o în cerul gurii cat poti de tare;

- mentine-o 5 secunde, apoi realxeaza 5 secunde apoi relaxeaz-o complet;

- fii atenta la completa relaxare a muschilor gâtului, maxilarelor si limbii.

Cu ochii închisi, roteste globii oculari ca si cand ai privi în sus;

mentine tensiunea 5 secunde , apoi relaxeaza 5 secunde,
apoi relaxeaza complet ochii;

fii atent la raspândirea relaxarii în ochi, si de asemenea la
relaxarea celorlalti muschi ai fetei.

Increteste pielea capului si fruntii cât de mult poti

- mentine tensiunea 5 secunde, apoi relaxeaza la jumatate înca 5 secunde, apoi relaxeaza-ti fruntea si scalpul complet.

-fii atenta la senzatia de relaxare care se stapaneste in contrast cu tensiunea anterioara;

-concentreaza-te acum, timp de 1 minut la relaxarea muschilor intregului corp.

16. Controlul respiratiei este unul din cele mai importante elemente ale relaxarii. Se poate obtine starea de relaxare printr-o respiratie completa;

-inspira scurt, cate o inspiratie pe secunda pana ce plamanii ii simti plini cu aer.

-tine aerul 5 secunde, apoi expira 10 secunde, in timp ce te gandesti la cuvantul "relaxare" sau "calm";

-gandeste-te la acest cuvant in timp ce expiri;

-repeta de cel putin 5 ori, de fiecare data incercand sa adancesti starea de relaxare pe care o percepi.