Prostata

Prostata este o glanda aflata la intersectia aparatului urinar cu cel genital si ea produce 25-30% din lichidul seminal. La 20 de ani, prostata are un volum de 15 cm cubi si seamana cu o castana ca volum si forma.

Cu trecerea anilor, scade testosteronul si are loc o inversare a productiei hormonale, astfel īncāt se mareste prostata ca volum si ea este mai dura, mai putin elastica, boala care poarta numele de adenom de prostata. Astfel ca prostata marita apasa pe uretra ce trece prin mijlocul ei, creānd dificultati īn urinare. Uneori atāt de strangulata este uretra, īncāt se ajunge la imposibilitatea de a urina, deci la retentia urinara, care trebuie deblocata la spital prin montarea unei sonde direct īn vezica. Cu cāt ramāne mai multa urina neevacuata la timp, cu atāt creste pericolul ca prostata sa se īmbolnaveasca din cauza bacteriilor si sa se formeze calculi renali. Adenomul de prostata se trateaza la īnceput fie cu produse din plante, fie cu medicamente.

Sunt doua forme clinice: prostatita acuta, caracterizata prin edem si infiltratie granulocitara interstitiala īnsotita de cele mai multe ori de colectii purulente, si prostatita cronica, caracterizata prin scleroza tesutului interstitial, atrofie a epiteliului, de cele mai multe ori cu proliferari papilifere.

Adenomul de prostata este o afectiune frecventa a sexului masculin, īntālnita īntr-un procent de 10 % la barbati īn jurul vārstei de 40 de ani si intre 70-76 % la peste 80 de ani.

Īn aceasta afectiune, diagnosticul si tratamentul pot fi stabilite doar de medicul specialist, plantele medicinale avānd rol de adjuvante ale tratamentului de baza. Pāna de curānd, chirurgia urologica reprezenta singura modalitate de abordare terapeutica realista a adenomului de prostata, īnsa īn cazurile usoare ale adenomului de prostata pot fi aplicate si tratamente naturiste alternative.

Ce este prostatita?
Prostatita este o infectie genito-urinara frecventa care afecteaza barbatii de toate varstele, cu o frecventa deosebita la adultii tineri. Inflamatia prostatei se poate croniciza, purtand numele de prostatita cronica. Statistica arata ca manifestarile acestei afectiuni apar la circa 9% din barbatii de peste 18 ani. Se apreciaza ca bolnavii de prostatita cronica au calitatea vietii alterata asemanator cu pacientii care au suferinte grave, cum ar fi infarctul de miocard.

Simptomele prostatitei
Pacientii se prezinta la medic pentru dureri perineale (intre anus, scrot si penis), oboseala, lipsa apetitului sexual, tulburari de urinat, uneori febra (37 C - 37,50 C). Unii pacienti pot fi asimptomatici si ajung la medic prea tarziu, pentru infertilitate, iar investigatiile arata existenta unei prostatite cronice.

Tratarea prostatitei cronice
Tratamentul este lung si implica atat antibiotice, administrate in doza mica, dar pe o perioada mai lunga, pentru a se concentra in zonele afectate din prostata, dar si medicamente antiinfla 15315q1620p matorii si alfa-blocante, pentru a usura urinatul si a stimula eliminarea secretiilor prostatice. Alegerea medicamentelor se face in urma investigatiilor care vor evidentia cauza inflamatiei prostatice. Analizele sunt: examenul sumar de urina, cultura dupa masaj prostatic, ecografia pelviana, prostatica si reziduul vezical postmictional. in functie de acestea se decide daca prostatita este de origine bacteriana sau nu, urmand a se specifica tratamentul specific.
Prostata imbatraneste structural incepand de la 35 de ani, dar simptomele secundare apar mai pregnant dupa 55-60 de ani. Astfel, treptat se constata ca forta jetului de urina scade, ca urinarea se face o data sau de mai multe ori noaptea, ca trebuie sa se astepte pana porneste jetul de urina sau ca urina este tulbure si uneori cu miros. Deoarece se considera ca hipertrofia benigna de prostata (adenomul de prostata) este o boala legata direct de varsta, este necesar diagnosticul precoce (la primele semne) si nu cel tardiv.

Preventia
- Primul pas este prezentarea la medicul de familie.
- Al doilea pas este dozarea antigelului specific prostatic (PSA), obligatorie pentru barbatii trecuti de 50 de ani, care trebuie facuta anual.
- Pasul al treilea consta in efectuarea unei ecografii care sa masoare volumul prostatei, sa aprecieze structura glandei si starea aparatului urinar.
- in al patrulea rand dozarea glicemiei, a creatininei sanguine si efectuarea examenului sumar de urina, eventual urocultura.
- Pasul ultim este consultul urologic, efectuat la un medic specialist care sa concluzioneze asupra problemei schitand conduita terapeutica necesara, dupa stabilirea cu certitudine a diagnosticului.

Urologia si tratamentul cu plante
Urologia este o disciplina chirurgicala, dar, treptat datorita progresului medical in diagnosticul si tratamentul diferitelor afectiuni, urologii folosesc tehnici chirurgicale mai putin invazive (endoscopice, laparoscopice, criochirurgie, laser), precum si tratamente medicale cu diverse produse farmaceutice. in paralel cu aceste achizitii tehnice si farmaceutice, testate si dezvoltate stiintific ca fiind medical eficiente, exista si o invazie de produse bazate pe extracte de plante. Tratamentele cu "farmacia verde" sunt stravechi ca si viata, bazandu-se pe observatie directa, nemijlocita, cauza-efect, reprodusa de cateva ori in experienta personala a unui vindecator si apoi transmisa discipolilor. Infuzia, decoctul, unguentul, cataplasma, tinctura sunt cateva forme de manevrare a diferitelor plante utile. Au aparut carti, atlase, retetare, descriindu-se plantele si efectele lor favorabile asupra diferitelor boli.
Multi bolnavi folosesc pentru problemele lor urinare ceaiul de ghimpe, pufulita sau altele luate din piata, de la vindecatori sau diferite drogherii. Tendinta pacientului de a se trata cu preparate naturale pentru diferite afectiuni, ca o alternativa la medicina alopata, pe care o invata medicii in facultate este un fenomen raspandit pe tot globul. La tratamentele farmacologice propuse de urologi, pentru adenomul de prostata, exista o larga paleta de tratamente pe baza de plante autohtone cat si din diferite colturi ale lumii. Sunt ele eficiente? Cat dureaza tratamentul? in ce doze? Cine le indica?

Nu de putine ori se intampla ca pacientul pe langa farmaceuticele indicate de medic sa ia si plante (fitoterapie) din proprie initiativa sau ca urmare a sfatului altor persoane. in fitoterapia prostatei au fost studiate medical putine plante: parul african, Serenoa repens, samanta de dovleac, secara cornuta, polenul, frunza de plop, urzica si altele. Prin studiate se intelege ca s-au facut extracte standardizate, bine dozate sub control farmacodinamic, care au fost apoi administrate in paralel cu alte produse, spre a se vedea care este mai eficient si in ce directie. Aceasta s-a facut in diverse grupuri de studiu in tari ale Europei de vest, au fost facute analize medicale, statistici si s-au tras concluzii preliminare. Cele mai studiate sunt extractele de Serenoa repens si Pygeum africanum. Mecanismele de actiune ale plantelor sunt plurifactoriale si au fost stabilite partial pentru unele dintre ele.

Acest fenomen al fitoterapiei in tratamentul HBP (adenomului de prostata) nu poate fi ignorat. Exista statistici recente asupra consumului de pastile in unele tari din Europa centrala si de est (fara Romania), care arata ca aproape jumatate din piata este ocupata de alfablocante si finasterida, iar cealalta jumatate de produsele bazate pe plante. Serenoa repens in extract ajunge singur la 10-15% din total, iar in combinatie cu alte plante ajunge la 22-38%. Diferenta dintre farmaceutice si plante este ca cele din urma se pot elibera fara prescriptie medicala, deoarece multe dintre ele sunt considerate de catre autoritatile medicale de control al medicamentului, ca fiind suplimente alimentare sau nutritionale. Aceasta inseamna ca fitoterapia nu s-a impus ca tratament medical echivalent. Totusi aceasta nu inseamna ca fitoterapia nu a fost studiata. Serenoa repens, planta ce apartine familiei Aracaceae, creste in America deNord, zona Carolina- Florida si a fost descrisa de botanistul Sereno Watson. Fructele acestei plante sunt bogate in lipide si din ele se fac extracte ce contin acizi grasi (acidul lauric, miristic, oleic, palmitic), alcooli grasi si fitosteroli. Astfel extractia pe baza de bioxid de carbon este utilizata pentru fabricarea unui produs numit TALSO, iar extractia alcoolica este folosita in cazul PROSTAMOL UNO, prezent si pe piata noastra. Mecanismele de actiune ale acestei plante nu sunt in totalitate deslusite, dar in urma cercetarilor de laborator si ale studiilor clinice s-au identificat cateva: inhibarea factorilor de crestere prostatica E si F, inhibarea ciclooxigenazei si lipooxigenazei, inhibarea activitatii reductazei si altele.

Ca urmare, se apreciaza ca extractul din Serenoa repens intervine in cresterea prostatica prin dublu mecanism hormonal (androgenic si estrogenic), actioneaza pe receptorii alfaadrenergici si are actiune antiedematoasa si antiinflamatorie. Produsul german PROSTAMOL UNO este indicat in fazele incipiente ale HBP cu tulburari urinare minime. inainte de a lua orice preparat este nevoie de un examen de specialitate la un urolog, care va stabili situatia particulara a bolnavului si in functie de aceasta va indica ce este potrivit: regim dietetic, plante, alfablocante, finasterida sau operatie.

Tratament naturist
- Dieta cu sucuri de fructe si legume, timp de 1 luna.
- O clisma dimineata cu 2 l. infuzie calduta de musetel, timp de 7 zile.
- 50-100 gr. de seminte de dovleac zilnic.
- Suc de orz verde, 3x50 ml. zilnic, timp de 7 zile.
- Cura cu preparat de aloe.
- Cura cu boabe de ienupar.
- Cura cu polen si propolis.
- Rp. 1: 30 gr. strugurii ursului, 20 gr. tataneasa, 20 gr. trei frati patati, 20 gr. muguri de pin, 20 gr. urzica moarta, 20 gr. coada calului, 20 gr. galbenele, 10 gr. salvie, 30 gr. coada soricelului, 10 gr. frunze de vita de vie. Se ia 1 lingurita din amestecul de mai sus la 250 ml. apa clocotita, se infuzeaza 2 minute, se beau 3 cani pe zi, calde, indulcite cu miere si la care se adauga 1 lingurita de biter suedez.
- Rp. 2: ceai de rascoage cu flori mici, infuzie, 1 lingurita cu varf la 250 ml. apa clocotita, infuzat 2 minute, se beau 2 cani pe zi, dimineata si seara, pe nemincate.
- Rp. 3: ceai de pin.

- in caz de retentie urinara se administraza apa de grau, preparata din 250 gr. grau fiert timp de 20 de minute intr-un litru de apa, la foc mic. Se macereaza 10 ore dupa care se strecoara. Se face o cura de 3 saptamani de 2 ori pe an, administrandu-se 100 ml. apa de grau dimineata inainte de masa. in criza se administreaza pana la 150 ml. pe zi inainte de masa.
- Pe toata durata tratamentului se face repaus sexual.
- Baie de sezut, calda, cu temperatura crescand progresiv cu coada calului, timp de 20 minute, de 3 ori pe saptamana.
- Baie de abur a jumatatii inferioare a corpului de 2 ori pe saptamana, cate 15-20 minute.
- Baie vitala de 2 ori pe zi cate 25 minute.
- Cataplasma cu lut in forma literei "T" lombo-abdominala si perineala, 3 ore pe zi.
- Baie de soare, una pe zi.
- Dus scotian alternant.
- Combaterea constipatiei.
- Evitarea trepidatiilor, a miscarilor bruste, cazaturilor.
- Reflexoterapia din zona suprarenala punctul 23, timp de 3 minute, de pe traseul rinichi, ureter, vezica urinara punctele 24, 25, 26 timp de 5 minute si zona prostata punctul 50 timp de 5-6 minute.

Tratamentul cu petrol

Bolnavul de prostata va trebui sa bea dimineata, pe
stomacul gol, o lingura de petrol (o lingura pentru
supa). Timp de o ora nu va manca. Bolnavul trebuie sa
se culce pe partea dreapta, sa stea asa 10 minute
apoi se culca pe partea stanga, tot timp de 10 minute.
Aceasta miscare se mai repeta de 1-2 ori. Bolnavul va
mai inghiti seara, inainte de culcare (dupa cina), o
lingurita de petrol. (Poate dormi in orice pozitie).
Tratamentul dureaza 5 saptamani, primele rezultate
pozitive putand aparea deja dupa 10-12 zile. Se
recomanda totala abstinenta de la alcool (cel mai
temut dusman al prostatei). Se recomanda, in plus, ca
bolnavul sa bea seara si o lingura de ulei de dovleac.
Acest lucru e facultativ.

- Problema mare, cu care se confrunta insa cei dornici
sa apeleze la reteta este gasirea de gaz medicinal
(petrolul distilat-micogenil se vinde in Germania si
Austria in farmacii) de la Rafinaria Vega din Ploiesti
(oamenii cauta cu disperare)nu mai stiu nimic daca mai
exista si in ce forma de distilare se afla.

Netratarea la timp a bolilor prostatei creeaza complicatii grave . de vorba cu dr. Vasile Cepoi, medic urolog - In ultimul timp, incidenta bolilor de prostata este in crestere. Tot mai multi barbati se gindesc cu spaima la aceste afectiuni. Care sint bolile prostatei si cum se manifesta?
- Prostata este o glanda anexa a aparatului genital masculin, de dimensiunea unei castane, situata sub vezica urinara, care are rolul de a secreta in uretra cea mai mare parte din lichidul seminal, de obicei in timpul actului sexual. Prima forma de boala la nivelul prostatei este prostatita. Aceasta se manifesta prin inflamarea treptata a prostatei si este o afectiune destul de grava. Forma acuta a bolii este produsa in urma unor infectii microbiene, cu gonococi, stafilococi, streptococi si colibacili, si se manifesta prin edem si infiltratii glandulare, insotite adesea de colectari purulente. Apar accese de febra, frisoane, urinare greoaie cu mictiuni dese si dureroase, uneori cu singe. Forma cronica apare frecvent la persoanele care depasesc virsta de 40 de ani, din cauza unor tulburari de echilibru hormonal, ajungind la o frecventa de aproximativ 30 la suta din numarul barbatilor. Se manifesta prin dureri mari perianale si tulburari genitale, cum ar fi erectie dureroasa cu cantitate redusa de lichid seminal, ajungind pina la retentie urinara si impotenta sexuala. Prin hipertrofierea prostatei creste mult volumul tesutului musculo-conjunctiv, ajungindu-se la ingustarea uretrei pina la inchidere totala, frinind sau blocind curgerea urinei.
- Ce este adenomul de prostata?
- Denumit si hiperplazia prostatei, adenomul de prostata este o forma evolutiva a prostatitei si consta dintr-o tumora benigna, deci necanceroasa, care apare, in cele mai multe cazuri, in jurul virstei de 60 de ani sau cind prostatita nu este tratata. Din cauza presiunii create asupra vezicii urinare apare nevoia urinarii dese, la inceput de 2-5 ori in cursul noptii, apoi si ziua, cu efort si jena la mictiune.
- Ce complicatii pot aparea in cazul netratarii bolii la timp?
- Se instaleaza oboseala cronica, lipsa poftei de mincare, dureri de cap si chiar o infectie a vezicii urinare, din care urina nu este evacuata la timp datorita obturarii uretrei. Bolnavul se obisnuieste cu suferinta dar fenomenele se accentueaza treptat, in functie de ritmul cresterii adenomului. In aceasta faza poate sa apara o criza acuta de retentie totala a urinei, starea generala proasta se agraveaza rapid, bolnavul slabeste, devine palid, astenic si nervos datorita unui somn intrerupt prea des. Creste procentul de uree in singe, se mareste tensiunea arteriala si se ajunge la insuficienta renala cronica si la unele complicatii grave la nivelul rinichilor, inclusiv cancer de prostata, de vezica sau de rinichi.
- Care sint masurile de preventie atit in cazul prostatitei cit si in cel a adenomului de prostata?
- Teoretic, acestea nu prea exista. In general, trebuie evitate mesele abundente, expunerea la frig, calatoriile prelungite, oboseala accentuata. In fazele incipiente sau medii ale acestor afectiuni, baile calde de sezut zilnice, medicamentele antiinflamatoare, vitamina E pot fi eventuale remedii. Indicate sint si consumul ridicat de lichide calde, repausul la pat, abstinenta sexuala si renuntarea la alcool. Medicamentele care regleaza tulburarile hormonale trebuie luate la indicatia medicului pentru ca pot avea efecte secundare nedorite.

Bolile de prostata: cauze si simptome

Frecventa afectiunilor prostatei creste odata cu varsta. Principalele afectiuni ale prostatei sunt prostatita, adenomul de prostata si cancerul de prostata. Cauzele acestor boli sunt multiple. Dintre acestea cele mai importante sunt infectiile urinare tratate necorespunzator, regimul alimentar, bolile cu transmitere sexuala, consumul zilnic de grasimi animale, carne rosie si produse lactate, obezitatea, diabetul, consumul de alcool si tutun, nivelul de testosteron in sange, activitatea sexuala cu partenere multiple etc.

Simptomele afectiunilor prostatei se manifesta diferit, in functie de fiecare afectiune in parte. Adenomul de prostata se manifesta prin dificultatea de a urina (barbatul asteapta mult pana cand incepe sa urineze), senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, urinari frecvente in timpul zilei si noptii, retentia de urina sau blocajul urinar.

Cancerul de prostata nu prezinta simptome clare in faza incipienta si de aceea nu poate fi depistat la timp. In faza avansata, cancerul de prostata se manifesta prin sange in urina, dureri in timpul urinarii, imposibilitatea de a urina si dureri acute de spate. Prostatita este una din afectiunile prostatei care are simptome clare inca de la inceput: urinari frecvente in cantitati reduse, senzatia de arsura in momentul mictiunii, disconfort sau dureri la nivelul spatelui si testiculelor, urinarile frecvente in timpul noptii.

Afectiunile prostatei si tratarea lor cu ajutorul plantelor medicinale

Tratarea afectiunilor prostatei se poate face si cu ajutorul plantelor medicinale, insa, acestea au doar rolul de adjuvante ale tratamentului de baza prescris de medicul dumneavoastra specialist. In cazul cancerului de prostata, plantele medicinale pot ajuta la stagnarea acestuia, dar nu si la vindecarea lui. Pentru afectiunile mai usore cum sunt adenomul de prostata sau prostatita, sunt recomandate ceaiurile de pufulita cu flori mici, ghimpe, matase de porumb, frunze de merisor si coada calului, tataneasa, urzica moarta, galbenele, trei frati patati si traista ciobanului. Pentru vindecarea bolilor de prostata, este necesar consumul zilnic de ceaiuri, aproximativ un litru pe zi.

La fel de importante in afectiunile prostatei sunt si mugurii de pin, polenul, frunzele de vita de vie, semintele sau radacinile de patrunjel. Acestea pot fi utilizate tot sub forma de ceaiuri, singure sau in amestec cu plante medicinale.

Prostata

Prostata este o glanda īn forma de nuca, situata sub vezicula urinara si care īnconjoara uretra. La un adult dezvoltat normal, prostata cāntareste aproximativ 20 g si masoara cel mult 4 cm de-a lungul axei ei transversale, 3 cm de-a lungul axei ei verticale si 2 cm de-a lungul axei ei orizontale. Functia ei este aceea de a produce un lichid care constituie aproximativ 30 la suta din volumul lichidului seminal. Acest lichid, care contine acid citric, calciu si enzime, probabil ca favorizeaza motilitatea spermei (capacitatea de a se misca) si fertilitatea. Īn plus, lichidul secretat de prostata contine zinc, despre care oamenii de stiinta presupun ca este un factor protector īmpotriva infectiilor tractului genital.

Simptomele unei boli de prostata

Mai multe simptome ce se manifesta īn zona pelviana sunt sociate cu o afectiune inflamatorie sau tumorala a prostatei. Prostatita, inflamatia prostatei, poate cauza febra, urinare dificila si dureri īn regiunea sacrala sau a vezicii urinare. Cānd prostata este foarte umflata, urinarea poate fi chiar imposibila. Daca inflamatia este cauzata de bacterii, boala se numeste prostatita bacteriana si poate fi acuta sau cronica. De obicei, ea este asociata cu infectia tractului urinar. Totusi, īn mai multe cazuri, cauza inflamatiei nu este depistata si, din acest motiv, boala este numita prostatita nonbacteriana.

Afectiunele obisnuite ale prostatei pot mari frecventa mictiunilor, pot cauza aparitia nevoii de a urina īn timpul noptii, scaderea fortei fluxului urinar si aparitia senzatiei de golire incompleta a vezicii. Īn general, acestea sunt simptome ale hiperplaziei benigne de prostata (HBP), o marire de natura necanceroasa a volumului prostatei, boala ce poate afecta barbatii care au peste 40 de ani. Riscul aparitiei HBP creste odata cu īnaintarea īn vārsta. Un sfert dintre barbatii de 55 de ani si jumatate dintre cei de 75 de ani sufera de HBP.

Prostata poate fi atacata si de tumori maligne. Īn general, cancerul de prostata este descoperit cu ocazia examenelor medicale periodice, chiar daca nu au aparut simptome. Īn unele stadii mai avansate, afectiunea poate fi īnsotita de retentie urinara si de umflarea vezicii urinare. Cānd cancerul s-a raspāndit deja la alte organe, ar putea fi īnsotite de dureri de spate, simptome neurologice si umflarea picioarelor cauzate de obstructia sistemului limfatic. Recent, īntr-un singur an, numai īn Statele Unite s-au īnregistrat 300 000 de cazuri de cancer de prostata si 41 000 de decese cauzate de acesta. Oamenii de stiinta sunt de parere ca 30 la suta dintre barbati cu vārsta cuprinsa īntre 60 si 69 de ani si 67 la suta dintre cei ce au īntre 80 si 89 de ani se vor īmbolnavi de cancer de prostata.

Cine este mai predispus la cancerul de prostata?

Cercetarile arata ca riscul aparitiei cancerului de prostata creste foarte mult dupa vārsta de 50 de ani. Īn Statele Unite, acest tip de cancer este de doua ori mai raspāndit īn rāndul negrilor decāt īn rāndul albilor. Numarul cazurilor de cancer de prostata variaza pe glob, acesta fiind mare īn America de Nord si īn tarile Europei, mediu īn Africa de Sud si mic īn Asia. Acest lucru lasa sa se īnteleaga ca mediul si alimentatia pot avea un rol important īn evolutia cancerului de prostata. Daca un barbat emigreaza īntr-o tara īn care numarul celor ce sufera de o boala de prostata este ridicat, riscul de a se īmbolnavi si el poate creste.

Īn cazul barbatilor care au rude ce sufera de cancer de prostata, probabilitatea de a se īmbolnavi de aceasta boala este mai mare. "Riscul ca un barbat sa se īmbolnaveasca de cancer de prostata este der doua ori mai mare daca tatal sau sau fratele lui are aceasta boala", explica Societatea Americana de Oncologie. Cātiva factori de risc sunt vārsta, rasa, nationalitatea, antecedentele familiare si lipsa activitatii fizice. La barbati care au o alimentatie bogata īn grasimi si un stil de viata sedentar, riscul īmbolnavirii de cancer de prostata este mai mare.

Prevenirea afectiunilor prostatei

Desi īnca nu cunosc cu exactitate cauzele cancerului de prostata, oamenii de stiinta sunt de parere ca ar putea fi vorba de factori genetici si hormonali. Din fericire, doi factori de risc pot fi tinuti sub control: alimentatia si lipsa activitatii fizice. Societatea Americana de Oncologie recomanda "limitarea consumului de alimente bogate īn grasimi animale si un consum marit de alimente de provenienta vegetala". Aceasta recomanda, de asemenea, consumarea a "cinci sau mai multe portii de fructe si legume pe zi", precum si a pāinii, a cerialelor, a pastelor fainoase, a altor produse de baza de cereale, a orezului si a legumenoaselor. Rosiile, strugurii si pepenii verzi sunt bogati īn licopene, antioxidanti ce contribuie la prevenirea deteriorarii ADN-ului si la scaderea riscului aparitiei cancerului de prostata. Unii specialisti susutin ca si anumite plante medicinale si minerale pot fi de folos.

Societatea Americana de Oncologie si Asociatia Americana de Urologie sunt de parere ca tinerea sub observatie medicala a cancerului de prostata poate salva viata bolnavului. Cele mai mari sanse ca tratamentul sa-si faca efectul exista cānd cancerul este detectat din timp. Societatea Americana de Oncologie le recomanda barbatilor peste 50 de ani, sau peste 45 de ani īn cazul celor ce se afla īn categoria cu risc marit, sa faca anual un examen medical.

Examenul ar trebui sa cuprinda testul antigenului specific prostatic (ASP). Acest antigen este o proteina produsa de celulele prostatei. Nivelul lui creste īn cazul bolilor de prostata. "Daca rezultatele testului ASP nu sunt normale, cereti-i medicului sa va spuna care sunt riscurile aparitiei cancerului si daca trebuie sa mai faceti si alte analize", afirma Societatea Americana de Oncologie. De asemenea, examenul cuprinde un tuseu rectal. Prin rectul pacientului, medicul poate simti orice anomalie a prostatei, īntrucāt glanda este situata īn partea din fata a rectului. "Daca testul ASP si tuseul rectal indica o anomalie", e bine sa se faca o ecografie transrectala, iar medicul trebuie sa hotarasca daca este necesara efectuarea unei biopsii sau nu. Acest test dureaza aproximativ 20 de minute.

Pe lānga depistarea cancerului de prostata, īn urma unor examene urologice anuale se poate descoperi din timp HBP, despre care s-a vorbit mai īnainte, fapt care ar permite efectuarea unui tratament mai putin agresiv. O conduita morala curata poate proteja o persoana de boli venerice, care pot duce la o prostatita.

Cu siguranta, prostata este o glanda care merita sa fie protejata si īngrijita. Dupa parerea mea, toti barbatii ar trebui sa faca anual un examen medical preventiv, chiar daca nu au nici un simptom.

Tratament pentru HBP

Medicamente: se folosesc multe medicamente, īn functie de simptomele bolnavului. Doar medicul vi le poate prescrie.
Ţinerea sub observatie: Bolnavul īsi face periodic examene medicale si nu ia medicamente.

Tratamente chirurgicale:

Rezectia transuretrala a prostatei (TURP). Chirurgul introduce prin uretra un instrument (rezector) ce contine un fir electric curbat care taie tesutul si cicatrizeaza vasele de sānge. Nu este necesara incizia externa. Operatia dureaza aproximativ 90 de minute. Procedurile pe cale transuretrala sunt mai putin traumatice decāt operatiile deschise.

Incizia transuretrala a prostatei (TUIP). Este asemanatoare cu TURP. Totusi, aceasta procedura largeste uretra prin efectuarea cātorva taieturi īn gātul vezicii urinare si īn prostata.

Operatia deschisa. Se apeleaza la aceasta procedura cānd metoda transuretrala nu se poate aplica din cauza ca prostata e prea marita. Operatia deschisa necesita o incizie externa.

Operatia cu laser. Aceasta consta īn folosirea laserului pentru dezintegrarea tesutului care a dus la obstructia prostatei.