Puntea
Restaurarea protetica pune unele probleme atunci cand dintii adiacenti nu sunt acoperiti cu coroane.
Pentru edentatii mici unidentare nu se justifica sacrificarea dintilor adiacenti sanatosi. Un implant este o alternativa p 858c24i entru pacienti cu suficient os si care doresc o interventie chirurgicala minima.in implant plasat oral nu este o solutie acceptata de pacienti dincauza lipsei de tesut in zona vestibulara care poate creea probleme de estetica.O punte adeziva poate rezolva situatia.
In 1970 Howe si Denehz adapteaza conceptul splintului periodontal metalic turnat pentru a creea prima punte adeziva.Procedeul initial era conservativ dar dezlipirea frecventa determina o rata de suprsvietuire de 28% la 7,5 ani.Pentru a imbunatati retentia si rezistenta pentru puntile adezive posterioare, Livaditis recomanda prepararea unor suprafete de ghidaj paralele pe zona interproximala si lingual cu sprijin ocluzal pentru a contrabalansa fortele de dislocare.
Legatura cu rasina compozita a fost imbunatatita prin folosirea gravajul electrolitic la turnaturi.Rezultatul a fost dublarea ratei de supravietuire la 64% la 7,5 ani.In anii 1980 si 1990 s-au adus imbunatatiriasupra tratamentului de suprsafata al metalului, asupra legaturii dintre dentina ti rasina.
Indicatiile puntiii adezive
Pacienti cu edentatii mici unidentare de dinti dentali, frontali
Dintii limitanti bresei trebuie sa fie sanatosi, nerestaurati sau restaurati cu obturatii mici , fara carii si afectiuni parodontale si sa aiba o inaltime adecvata a coroanei clinice ( incisivul central 10mm, incisivul lateral 9mm, canin superior 9,5-10 mm, incisuv cebtral inferior 8,8-9mm,incisiv lateral inferior 9,5mm, canin inferior10,3-11mm).
Tinerii sub 30 ani cu edentatii de dintti dentali
Inchiderea spatiilor dupa tratament ortodontic
Tratament aodontii
Este preferabil o punte adeziva unei proteze acrilice pentru o edentatie unidentara.
Prepararea dintilor
Trebuie creeat o directie clara de insertie a partii metalice in timp ce se minimizeaza expunerea partii metalice.Turnatura se extinde la maxim lingual sau palatinal pentru a asigura rezistenta si pentru a preveni dislocarea restaurarii; preparatiile de stabilizare (cingulum sau ocluzal) au rol de sprijin pentru a evita dislocarea in sens gingival.Daca preparatia se realizeaza pe molari se vor face santuri de retentii pentru cresterea rezistentei si a retentiei mai ales la nivelul premolarilor maxilari, pentru molarii mandibulari se pare ca nu este o justificare.
Cantitatea de material dentar indepartat este jumatate ca grosime fata de slefuiea clasica pentru coroana de acoperire;O reducere de 0,5mm lingual, o reducere de 1mm supragingival extinsa spre fata proximala pana la jumatate, cu o zona incizala de 2mm inainte de marginea incizala (pentru estetica).Proximal axele de insertie sa fie paralele si extinse plan spre zona interproximala este necesara pentru insertie si retentie.
Proximal preparatia se extinde maxim pana la fosetele proximale pe care le include ca elemente de stabilitate impotriva deplasarilor meziosiatale ale puntii (element contrabasculant).Sprijinul pe zona cingulumului va asigura suport, evitand alunecarea puntii in sens gingival.Preparatia se va face in grosimea smaltului pentru a asigura adeziunea la turnatura rigida. Ocluzia pe corpul de punte trebuie sa fie minima; puntea de dimensiunile unui molar trebuie evitate.
Amprenta
Modelul
Se realizeaza modele de arcada din gips dur cu bont mobil montate in articulator pentru a putea vizualiza miscarile functionale ale arcadelor dentare si a realiza corect stopurile ocluzale si miscarile de ghidaj functional.
Ca sisteme se pot folosi : sistemul Accu-track, sistemul Zeiser, sisteme de bonturi mobile fara pinuri
Macheta
Se poate aplica initial intaritor de gips la nivelul dintilor stalpi limitanti de bresa edentata . Aceasta va permite marirea rezistentei bontului in timpul lucrului.Se aplica die spacer pe bont si in dreptul preparatiei izoleaza bontul;
Se realizeaza initial macheta componentei metalice pe dintii stalpi si apoi corpul de punte care se leaga in unghiuri rotunjite de elementele de agragare.
Realiyarea reten'iile
The present study was designed to analyse the average depth of the microporosity of a nickel-chromium (Ni-Cr) system alloy (Verabond II). The metal surface was subject to one of the following surface treatment: (i) Electrolytic etching in nitric acid 0·5 N at a current density of 250 mA cm−2; (ii) chemical etching with CG-Etch etchant; and (iii) Sandblasting with alumina particles 50 μm. Half of the samples were polished before the surface treatments. The depth of porosity was measured through photomicrographs (500×) with a profilometer, and the data were statistically analysed using an analysis of variance (anova) followed by Tukey's test. The conclusions were (i) Differents surface treatment of the Ni-Cr system alloy lead to different depths of microporosity; (ii) The greatest depth of porosity was observed in non-polished alloy; (iii) The greatest and identical depth of microporosity was observed following electrolytic etching and chemical etching; (iv) The least and identical depth of microporosity was observed with chemical etching and sandblasting with alumina particles 50 μm, and (v) Chemical etching showed an intermediary depth.
Aliajele recomandate
Aliaje de Ni-Cr-Be sunt de preferat fata de aliaje de aur datorita adeziunii crescute la cimentul rasinic.
Aliajele de Ni-Cr se oxideaza mai putin patul de oxizi este mai mic si puntea este mai intim adaptata pe dinte decat la aliajele de aur unde stratul de oxizi este mai mare.
Rasina trebuie sa asigure mascarea intradosului lucrarii care de obicei este gri.De aceea cimenturil erasinice nu trebuie sa fie transparente (Scotchbond Multi-Purpose 3M)
Aliajele de Cr-Co se pot sabla cu particole de 50microni oxid d ealuminiu ceea ce mareste adeziunea mecanica a puntii. L afel se intampla si cu aliajele de Ni-Cr care au fost sablate.
Adeziunea se poate mari si prin utilizarea unei solutii de 90% isopropanol pentru 3 minute in baie ultrasonica si apoi uscare cu aer cald pentru alte 3 minute.
Aliajele de aur platina nu asigura o adeziune buna
ambalarea si turnare
tiile scad rezistentta la oboseala a metalului conditonarea chimica pentru legatura metal/adeziv
Aliajele formeaza in prezenta oxigenului: oxizi, oxihidrati, hidroxizi de care se leaga adezivul (adezivul nu se leaga direct de metal)
Legatura C-O initial buna in mediul bucal se desface prin hidroliza in zona adeziv/aliaj si determina ruperea legaturii si decimentarea
Utilizarea unui primer pentru metal (Alloz Primer Kurraraz) creste semnificativ rezistenta kla intindere intre aliajele de aur+platina si smaltul umna fata de sablare.Acest primer se bazeaza pe acetona, 10 metacriloxzdeczl dihidrogen phosphat si 6 vinilbensil-n-propil amino treazine dithione.Utilizarea vinzlthiol primer pentru a asigura bonding-ul aliajului de aur are o rata de succes de 76,9% la 10 ani similara cu cea a aliajelor conventionale.
Se poate utiliza si metoda de acoperire cu strat de silan (silicatizare) cu rezultae asemanatoare.
|
