Puterea medicala. Epilog.
Andre Gouaze in cartea sa 'Une certaine idee du pensoir medical', a folosit un citat al lui Jean Bernard: 'Marea nesansa a unui bolnav este de a fi asistat de un medic ignorant Constinta fara stiinta este inutila. Sensibilitatea, chiar sincera, dar care ascunde incompetenta este periculoasa'. Intr-o carte extrem de utila, rodul unei experiente de o viata, Andre Gouaze, dupa o introducere care reprezinta 'Crezul sau', discuta esenta problemelor din medicina: Dimensiunea stiintifica si tehnica a med 626f59g icinei si a puterii medicale, Dimensiunea individuala, personala a medicinei si a puterii medicale, Dimensiunea colectiva a medicinei si a puterii medicale, Universitatea si Comunitatile Medicale Universitare, Marile 'provocari' ale medicinei, se ocupa de Puterea medicala.
Acest ultim capitol este inspirat de Andre Gouaze, caruia ii aducem omagiul nostru.
'Puterea medicala este capacitatea de a asista, de a vindeca, de a informa, de a explica, de a dialoga, de a face sa participe la alegerea si la decizia tratamentului, pacientul si/sau familia sa.'
Puterea medicala se bazeaza pe doua valori: • Competenta profesionala; « Umanismul.
Aceste doua valori cladesc legitimitatea puterii medicale.
Orice putere insa creaza pe plan etic datorii, responsabilitati.
Puterea medicala are ca responsabilitate in primul rand de a da asistenta, dar nu orice asistenta, ci una cu cea mai inalta pregatire si cu multa constiinta, cu daruire, oricarui pacient care are 'nevoie de tine ca medic' si oricarei persoane in pericol sub aspect medical; aceasta asistenta trebuie acordata cu respect fata de om, fata de demnitatea sa, fata de libertatea sa, conform regulilor de etica ale profesiei.
'A fi responsabil, inseamna a raspunde' (Andre Gouaze ).
Pentru medic, aceasta inseamna a raspunde in toate intelesurile termenului, a raspunde problemelor pacientului, care are incredere totala in tine, ca medic si om.
A fi responsabil, inseamna in primul rand a raspunde cererii de asistenta a pacientului.
Medicul este totdeauna responsabil, personal, de fiecare din deciziile sale, de fiecare din interventiile sale. intr-o echipa, exista o responsabilitate colegiala, colectiva, in mod cert, dar ea este dublata totdeauna, pentru fiecare, de o responsabilitate personala, in sensul deciziei sau actiunii care-i revine.
Responsabilitatea medicului este o responsabilitate, mai mult sau mai putin grea, conform diferitelor specialitati, dar ea este adeseori foarte grea !!
Indiferent de specialitatea sa, responsabilitatea cea mai grea a medicului este, fara indoiala, cea a rationamntului diagnostic, a deciziei terapeutice si a actiunii tehnice, indiferent ca acestea sunt medicale sau chirurgicale.
Medicul generalist (medicul de familie), de exemplu, trebuie zilnic sa 'aleaga' una din posibilitatile descrise, pornind de la o ceiklee relativ 'banala', pana la hipertensiune intracraniana la debut, intre durerea toracica si debutul unei pneumonii sau infarct miocardic, intre mentinerea la domiciliu si internarea de urgenta cu toate consecintele pe care eroarea le poate antrena.
Subliniem responsabilitatea colegilor din laborator, a morfopatologilor, a specialistilor in imagistica care trebuie sa examinaze tumorile extirpate, iacand un diagnostic precoce si precis, sau sa interpreteze exact imaginile din tehnicile noi de imagistica, care contribuie extraordinar la stabilirea diagnosticului; iar dupa diagnostic, urmeaza tratamentul
Puterea stiintifica si tehnica exista in medicina ?
Evident exista, dar acestea sunt insotite de o responsabilitate deosebita !
Aceasta responsabilitate stiintifica si tehnica din medicina nu este una episodica, ea se repercuta in fiecare zi asupra practicii medicale, asupra fiecarui pacient, asupra fiecarei decizii, asupra fiecarei interventii exploratorii sau chirurgicale.
incepand cu bolnavul care se confeseaza, cu increderea pe care acesta o 'ofera' medicului, se ridica problema legitimitatii acceptarii a tot ceea ce medicul hotareste, impreuna cu bolnavul, spre binele acestuia, care este problema legitimitatii insasi a medicului.
Competenta medicului este cea care da, in primul rand, legitimitatea relatiei medic - pacient. in 'mersul' luarii unei decizii finale, medicul intreaba mereu, in masura in care acest lucru este acceptat, despre tot ceea ce l-ar putea ajuta sa inteleaga mai bine suferinta bolnavului, fiecare informatie complementara fiind extrem de valoroasa. Astfel medicul discuta si rediscuta cu bolnavul, cu familia, cu colegii sai specialisti, unii cu mai multa experienta, altii de aceeasi varsta, dar foarte valorosi profesional, dupa care soseste momentul cel mai important: luarea deciziei.
Aceasta decizie poate fi luata usor sau greu, foarte frecvent greu, dar in fata obligativitatii de a lua decizia finala, medicul este singur, doar cu 'spiritul si inima
sa'.
A fi responsabil, inseamna a raspunde, dar a raspunde in toate sensurile termenului, pentru ca numai astfel se face totul in favoarea bolnavului.
in aceasta prima responsabilitate din cadrul puterii medicale, exista datorie profesionala, dar si umanism !
Puterea medicala este in aceste conditii deschisa si transparenta, sanatoasa si inatacabila, deoarece este fondata pe difuzarea informatiei personalizate, pe incredere, pe exigenta, pe competenta stiintifica si tehnica.
in acest fel, dar numai in acest fel, puterea medicala este inteleasa, acceptata, necesara si salutata de catre pacient, de catre societate.
Umanismul este o datorie de fiecare zi, de fiecare minut, el putandu-se manifesta si singur in unele situatii departe de a fi exceptionale, cum ar fi, de exemplu, asistenta bolnavului in stadiul final, a muribundului.
Puterea medicala, astfel inteleasa, la toate nivelele unde este nevoie de ea, devine un factor de stabilitate in societate.
Medicul investit cu increderea bolnavilor sai incepe sa aiba putere, dar va trebui sa lupte, pentru ca aceasta putere sa se implineasca. Din 'n' astfel de puteri rezulta puterea medicinei, forta acesteia intr-o tara, intr-o societate.
intre alte profesii, doar preotii investiti cu increderea credinciosilor lor si invatatorii - profesorii investiti cu increderea elevilor si parintilor, se apropie de relatia medic - pacient, cand aceasta inseamna adevar, incredere.
A fi responsabil, inseamna a raspunde, chiar la reclamatia unui bolnav nemultumit de asistenta acordata sau chiar in fata unei instante judecatoresti sau disciplinare.
S-a subliniat anterior importanta informatiei personalizate, act 'lansat' pentru bolnav si daca este necesar si pentru familia sa, fiind nevoie de un dialog transparent inainte de inceperea oricarei actiuni. Acest element face din puterea medicului o putere impartita, acceptata si salutata in ultima instanta de catre pacient, de catre societate.
Notiunea de informatie prealabila este insa diferit inteleasa in tarile Europei de Apus si in SUA, la fel si acordul pacientului, dar din toate aceste experiente se invata.
Astfel, informatia trebuie sa fie simpla si pe inteles (Tarile de Jos), ea va comunica riscurile, rezultatele si durata tratamentului (Luxemburg, Danemarca); informatia poate disimula gravitatea prognosticului (Franta), informatia nu va aduce prejudicii starii fizice si psihice a bolnavului (Elvetia, Belgia). Dupa experienta americana, unde numarul proceselor intentate medicilor datorita ineficientei informarii si lipsei acordului scris pentru o interventie medicala a fost mare, aproape in toate tarile europene (incepand cu Anglia), acest acord este cerut, dupa ce s-au dat cu tact, adaptat situatiei, toate informatiile necesare.
in societate, se vorbeste mereu de putere. Despre puterea medicala se poate vorbi la fel ca si despre alte puteri, adica o putere poate sa fie adevarata sau falsa, legitima sau nelegitima, dar atunci cand este respectata definitia puterii medicale, aceasta trebuie luata in consideratie si individualizata, la fel ca si puterea juridica, religioasa, politica (?!), toate contribuind insa la constructia societatii.
Ceea ce da legitimitate puterii medicale sunt cele doua date fundamentale: competenta si umanismul.
Cu alte cuvinte, daca esti competent, uman si cu un comportament etic (etica se simte, 'viu' in tine, dar etica se poate si invata !) ai putere in medicina, 'primesti' aceasta putere si nu o 'cauti' numai pentru a ajunge undeva sus, pe un 'scaun'.
Cel mai des, in aceasta din urma situatie, este vorba o falsa putere! Oricum trecatoare putere. Aceasta nu inseamna ca cel care este cu adevarat
puternic nu poate (ba chiar trebuie !) sa concureze pe un post de conducere, din respectul si de dragul puterii medicinei, a unei institutii medicale, si nu a puterii personale, demnitare. Cu alte cuvinte, cel care este competent si legitim nu refuza puterea, ci o accepta. in acest caz, refuzul puterii oferite este considerat egoism, pentru ca acest medic competent si uman se gandeste numai la comfortul sau personal sau se considera incompetent, afisand o falsa modestie. Trebuie sa existe motive foarte serioase pentru ca un medic competent si uman sa refuze puterea medicala !
'Puterea medicului nu se afiseaza !' (Andre Gouaze). Adevarata putere o da calitatea actiunilor medicului, mesajul muncii sale, realizarile sale, toate acestea faurind imaginea medicului in societatea pe care o deserveste, fara vanitati si orgolii.
Puterea medicului nu se afiseaza prin titluri. Nefericit ar trebui sa se simta acela care are nevoie de titluri pentru a se afirma, pentru a-si 'afisa valoarea sa'.
in incheiere, il citam pe J.Bertrand, care spunea:
„Medicul trebuie sa aiba mai multe misiuni: sa afirme diagnosticul, sa fixeze indicatiile terapeutice, sa transmita adevarul bolnavului, explicandu-i motivele deciziei sale. Medicina din trecut este, si pentru o mare parte a ramas astfel, o medicina terapeutica, incercand cu toata puterea, conform preceptelor hipocratice, de a intarzia moartea si de a diminua suferinta.
Medicina viitorului, foarte diferita, va fi in mare parte preventiva, cu noi probleme de etica (sau reinnoite). Medicul invata in timpul studiilor sale si pe parcursul intregii vieti, ori etica nu se invata ca si chimia: trebuie propuse metode speciale si incepand de acum inainte trebuie intreprins un efort foarte viguros de educatie.
Aceasta educatie va aduce generatiilor viitoare informatiile necesare, atat din partea biologica, cat si din partea eticii si le va permite sa alinieze progresele cunostiintelor la respectul acordat persoanei, ceea ce guverneaza toata bioetica'.
|
