Prin termenul de "proces imunologic" īn practica se īntelege instalarea unor stari refractare, īn care organismul manifesta o crestere a rezistent 919f518j ei fata de anumiti agenti lezionali externi indusa īn urma contactului prealabil cu agentul patogen corespunzator.
Exista īnsa o alta situatie īn care īn urma contactului cu un astfel de agent organismul devine mai sensibil la factorul respectiv. Īn asemenea caz se vorbeste despre o stare de hipersensibilitate.
Reactiile de hipersensibilitatete pot fi mediate fie umoral (imunoglobuline E, G, M, sau complexe imune), fie celular (limfocite T).
Fenomenele de hipersensibilitate cuprind toate caracteristicile esentiale ale oricarui proces imunologic:
pentru a aparea si a se dezvolta este indispensabila stimularea prealabila a organismului cu un anumit antigen;
īntre momentul stimularii si cel al manifestarii sensibilitatii este necesara existenta unei perioade de latenta;
declansarea fenomenelor de hipersensibilitate se poate face numai cu antigenul complet sau cu haptena antigenului care a realizat stimularea initiala;
organismul senzibilizat sintetizeaza anticorpi sau produse similare care sunt strict specifice pentru antigenul sensibilizat.
Gell si Coombs au clasificat reactiile de hipersensibilitate īn patru tipuri:
tipul I - hipersensibilitatea imediata sau anafilactica; implica anticorpi de tipul IgE aparuti drept raspuns la un antigen specific;
tipul II - citotoxica, dependenta de anticorpi de tipul IgG sau IgM;
tipul III - mediata de complexe imune compuse dintr-un antigen solubil si anticorpul specific;
tipul IV - tardiva sau mediata celular de catre limfocitele T.
|
