Consta in reperarea si interpretarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene, combinat cu informatiile primite din dialogul cu pacientul despre afectiunile si starea generala de sanatate.
Prin reflexodiagnostic se poate descoperi o suferinta morfo-functionala a organului corespondent, palpand punctul reflexogen specific. Punctele reflexogene devin dureroase la presiune datorita depunerilor de toxine din zona reflexogena, deci dereglarilor energetice, si au drept consecinta o proasta circulatie sanguina si nervoasa.
Boala se manifesta la presiune ca o inflamatie, cristale de nisip sau boabe de orez dureroase, aflate sub piele. Durerea este direct proportionala cu gravi 717c223h tatea si vechimea afectiunii organului corespondent.
Este necesar sa se faca o examinare atenta, deoarece unele puncte reflexe pot fi dureroase si datorita unor afectiuni locale in partile de testare (bataturi, plagi, traumatisme, malformatii, reumatism, boli dermatologice etc.) Pentru diagnosticare am folosit cu precadere zonele reflexogene ale talpilor, cele mai complexe si mai concludente puncte de proiectie organica. In cazuri exceptionale, de persoane cu mebrele inferioare amputate sau lezate grav, se poate folosi examinarea si palparea partilor reflexogene ale mainilor, ca zona corespondenta bilateral. Cu toate ca palmele prezinta aceleasi puncte reflexogene ca si talpile, diagnosticarea este mai greoaie si mai putin precisa decat pe talpi.
Datorita perioadei, in general mare, pe care oamenii o petrec in picioare sau sezand, toxinele au tendinta de a cobora spre zonele inferioare ale corpului, localizandu-se in punctele reflexe din talpi, puncte corespondente organelor suferinde. Unele persoane pot acuza zone dureroase peste tot in aria plantara la palpare, acestea fiind, de obicei, hipersensibile. In acest caz, se recomanda frictionarea talpilor pe toata suprafata, pana devin calde, dupa care, cu apasari usoare, se cauta punctele reflexe. Alteori este posibil ca pacientul sa nu reactioneze la palparea zonelor de reflex, caz in care ori ne aflam in fata unei erori de diagnostic, ori zona reflexa trebuie abordata cu mai multa forta, mai in profunzime.
Reflexodiagnosticul cere deci, un studiu amanuntit, experienta, sensibilitate deosebita si, nu in ultimul rand, solide cunostinte anatomice si patologice.
Foarte important in diagnosticare este si dialogul preliminar cu pacientul. Acesta isi cunoaste vechile afectiuni, a urmat diferite tratamente si informatiile pe care ni le poate oferi sunt foarte pretioase pentru detreminarea starii de sanatate si a cauzelor afectiunilor potentiale care urmeaza a fi tratate. Ca sa avem eficienta in tratare, vom incepe mai intai cu cauza generatoare a dereglarilor.
Reflexoterapeutul nu trebuie sa se substituie medicului clasicist, ci trebuie sa fie constient ca el practica alte metode de tratament, neinvazive, care pot avea efecte favorabile acolo unde medicina clasica a esuat sau pot merge paralel cu aceasta, completandu-se reciproc.
Depunerile de toxine in zonele reflexogene
In reflexologie se considera ca depunerile de toxine sunt principala cauza a imbolnavirii curente prin dereglarile circulatiei energetice, sanguine, a proceselor complexe ale asimilatiei si a functionarii generale a organismului. In esenta, putem spune ca depunerile de toxine in zonele reflexogene, ne indica o defectuoasa functionare a organului aflat in corespondenta si invers. Putem spune ca toxinele localizate in ficat produc hepatita si ciroza, cele localizate in pancreas produc diabet, toxinele din rinichi duc la nefrita si guta, cele din piele la dermatite si celulita, in articulatii produc artritele si reumatismul etc.
Principalii factori care conduc la aceasta acumulare nociva de toxine sunt modul de viata, de alimentatie, starea psihica si starea mentala. Acestea pot cauza circulatie sanguina isuficienta intr-un anumit organ sau zona corporala. Fracturile consolidate gresit sau calusurile vicioase la maini, picioare sau coloana vertebrala conduc la perturbari circulatorii si de influx nervos zonal care afecteaza organele corespondente. Folosirea de incaltaminte incomoda sau stramta timp indelungat conduce la perturbari zonale ce influenteaza negativ functiunile organice.
Masajul punctelor reflexe decongestioneaza musculatura si stimuleaza circulatia sangelui in organe, obtinand astfel eliminarea reziduurilor toxice si alimentarea cu substante energetice noi, regeneratoare. Pentru aceasta trebuie sa regularizam mai intai functionarea organelor de eliminare a toxinelor si a celor de refacere a organismului, dupa care vom putea trece la tratamentul propriu-zis al organului bolnav, insistand prin masarea punctului sau reflex.
Tehnicile masajului reflexogen
Conditia prealabila a unui bun masaj reflexogen este ca terapeutul si pacientul sa fie asezati comod si relaxat. Piciorul persoanei tratate trebuie sa fie liber si curat. Piciorul care rmeaza a fi masat poate fi asezat pe genunchii terapeutului sau acesta din urma se aseaza la picioarele bolnavului, avand acces la ambele talpi.
Masajul poate fi executat atat cu policele, cat si cu falangele celorlalte degete (avand unghiile taiate foarte scurt), mai putin cu instrumente alcatuite doar din fibra naturala de os sau de lemn. Nu sunt intotdeauna recomandate, dar putem sa folosim creme grase sau uleiuri aromatice pentru o buna alunecare pe piele.
Important! Sedintele de tratament se executa cu una-doua ore dupa si inainte de masa, pentru a putea dirija circulatia sangelui spre zonele afectate.
In functie de pozitia piciorului, vom masa fie cu miscari circulare, fie cu miscari de tragere de sus in jos sau din interiorul labei piciorului spre exteriorul ei. Presiunea in timpul masajului trebuie sa fie crescatoare in intensitate: se incepe cu apasari usoare si se mareste gradat apasarea. Pentru a sti cand am ajuns la limita de suportabilitate trebuie sa observam mereu trasaturile fetei pacientului.
Masajul trebuie sa urmeze o anumita succesiune fiziologica:
se maseaza la inceput plexul solar, suprarenalele, rinichiul, ureterul, vezica urinara si uretra, pentru eliminarea toxinelor, a inflamatiilor si pentru coordonarea sistemului nervos vegetativ;
se continua cu masarea reflexogena a capului - centrala coordonatoare a intregului organism;
urmeaza masajul punctelor pozitionate in ordine de sus in jos si din interiorul labei spre exteriorul ei sau pe sisteme;
se maseaza tubul digestiv;
in final, se maseaza punctele limfatice pentru formarea anticorpilor si cresterea vitezei de deplasare a limfei prin ganglioni si vase limfatice.
Ordinea de executie a traseelor in reflexoterapie cunoaste multe variante. Vom prezenta in continuare cea mai simpla metoda de masaj reflexogen:
Cheia de intrare: plex solar,
suprarenale,
rinichi,
ureter,
vezica urinara
Zona cap: sinusuri,
creier mare,
hipofiza,
epifiza,
creier mic,
tampla,
ceafa,
nas,
paratiroida,
ochi,
ureche
Tiroida,
Zona digestiva: stomac - la piciorul drept
duoden - la piciorul drept
pancreas - la piciorul drept
sau
stomac - la piciorul stang
pancreas - la piciorul stang
duoden - la piciorul stang
intestin subtire
intestin gros
ficat - la piciorul drept
vezica biliara - la piciorul drept
sau
inima - la piciorul stang
splina - la piciorul stang
Zona genitala: ovar sau testicul,
vagin sau penis,
uter sau prostata,
dureri menstruale,
hemoroizi;
Zona osteo-articulara: articulatia coxofemurala,
articulatia iliaca,
coloana vertebrala,
membre si articulatii,
nerv sciatic;
8. maxilar,
Cheia de iesire: ganglioni limfatici abdominali,
ganglioni limfatici pelvieni,
ganglioni limfatici toracali,
ganglioni limfatici inghinali.
Se incepe intotdeaua cu masarea piciorului drept si apoi se continua cu stangul. Se realizeaza toate fazele pe un picior, apoi se trece la celalalt.
nu se lezeaza pielea;
nu se maseaza pielea afectata de rani;
nu se produce suferinta prin masaj
Terapeutul trebuie sa aiba o igiena impecabila, o tinuta ordonata si placuta (de preferat haine deschise la culoare, din fibre naturale), mainile perfect curate, cu o manichiura riguroasa.
Sedinta de reflexoterapie trebuie executata intr-o incapere spatioasa, curata, bine aerisita, cu temperatura moderata si atmosfera linistita (meloterapie).
Dotari: este necesara existenta unui pat, unei mese speciale de masaj sau doua scaune, prosoape, cearsafuri, creme, uleiuri etc., indispensabile unei sedinte reusite.
Cele mai importante tehnici de masaj folosite in reflexoterapie sunt:
netezirea - spre trunchi;
presiunea, executata cu degetele mari;
masajul circular se executa de obicei cu policele sau cu mai multe degete, pe punctele reflexogene
tragerea - este un masaj la care se foloseste degetul mare indoit
framantarea, o tehnica de masare cu pumnul aplicata pe suprafete intinse (ex. intestin subtire)
tehnica pasilor sau tehnica senilei, miscari succesive efectuate in trepte, ca si cum am pasi cu pulpa degetului. Miscarea policelui sau a altui deget este similara miscarii unei omizi, cu deplasari ale degetului de doar 1,5 mm odata. Se executa doar de sus in jos sau din interiorul talpii spre exterior, exceptie facand intestnul gros, cand se urmeaza directia tractului intestinal in colonul ascendent sau transvers. Permite acoperirea unor puncte reflexogene intinse (ex. plamani, intestin gros, diafragma) situate pe talpa si laba piciorului. Ea consta in a "tara" degetul mare pe distante mici, flexandu-l la un unghi intermediar intre 90 si 180 dupa aplicarea presiunii. Suucesul acestei manevre depinde cu precadere de aptitudinea reflexoterapeutului de a-si flexa si intinde alternativ articulatia degetului, sugerand o miscare de tarare, asemanatoare miscarii masinii de cusut. Aceasta tehnica va avea o eficacitate sporita daca veti utiliza drept suport celelalte degeteasezate pe partea convenabila a labei piciorului.
Daca dorim sa practicam reflexoterapia cu rezultate optime, este de importanta capitala folosirea corecta a policelui in timp ce efectuam tratamentul. Directia de miscare a policelui este inainte in cazul pasilor si inapoi la miscarea de tragere si se executa, in general, cu varful unghiei orientat in sus.
Un alt element important este faptul ca in reflexoterapie se foloseste cu precadere pulpa degetului, nu varful. Forta de presiune exercitata cu degetul pe punctele reflexogene este si ea de mare importanta. O presiune prea slaba nu va conduce niciodata la vindecare, iar o apasare prea puternica ne va obosi sau luxa degetele, iar pacientul va avea disconfort sau chiar dureri insuportabile. Se va aplica o presiune medie cu inceput mai lent si usor, astfel ca persoana tratata sa nu tresara, sa faca grimase sau sa-si retraga piciorul.
Timpul de masaj reflexogen
Oricare dintre punctele reflexogene poate fi masat timp de 2-5 minute fara urmari defavorabile. In cazul unei dereglari acute sau cronice, timpul poate fi dublat sau triplat fara nici un pericol, putandu-se merge pana la o ora, daca este cazul.
Este necesar sa fim precauti doar pentru punctele reflexe ale vezicii biliare sau ale rinichilor cu calculi. In cazul calculilor biliari sau renali, nu se lucreaza mai mult de 5 min de catre nespecialisti si nu se va masa sau aplica presiune peste calculi.
In general, masajul se executa pe ambele picioare cate 5 minute pe zona rinichi, uretere si vezica urinara, aproximativ 3 minute pentru cap si ceafa, 2 minute pentru fiecare punct limfatic si 6 minute pentru o afectiune mai putin grava, cumuland astfel in medie, o ora de masaj reflexogen. Un bun specialist va sti sa lucreze in functie de specificul fiecarui corp.
Avantajele si beneficiile masajului reflexogen
Avand la baza principiul "primum non nocere" (mai intai, sa nu faca rau), reflexoterapia este o metoda neinvaziva, complet lipsita de toxicitate, trateaza cauzele bolilor, nu simptomatologia si reechilibreaza bioenergetic zona afectata, reprezentand prin aceasta o punte intre medicina occidentala si cea orientala. Poate fi aplicata la oameni din toate categoriile de varsta, profilactic sau curativ si permite verificarea starii de sanatate intr-un timp foarte scurt.
Determina imbunatatirea parametrilor vitali ai organismului prin reechilibrarea energetica, intensificarea circulatiei sanguine in organele deficitare, stimularea limfatica, cresterea potentialului de eliminare a deseurilor toxice si o mai buna coordonare a activitatii fiziologice, influentate de sistemul nervos si de produsii glandelor endocrine.
Intensificarea circulatiei sanguine conduce la descongestionarea zonala, marirea aportului si calitatii substantelor nutritive si de reconstructie, potentarea activitatii celulare si intensificare eliminarii produsilor toxici rezultati. Intensificarea circulatiei limfatice mareste imunitatea.
Toxinele care se gasesc in organele de excretie sunt eliminate grada. Debarasarea organismului de produsii toxici prin aparatul renal este relevata de culoarea mai intensa si mirosul accentuat al urinei.. Eliminarile de toxine prin tubul digestiv se observa inca de la inceput prin scaunele fetide care degenereaza pana la faza diareica. Organismul scapa de toxine si prin transpiratii masive, eliminari din sinusuri si din aparatul respirator, acestea avand manifestari simptomatice ale racelii: expectoratii, transpiratii abundente, subfebrilitate, rinoree, tuse, dureri musculo-articulare etc.
Concluzionand, efectele terapeutice ale masajului reflexogen sunt:
reechilibrarea circulatorie sanguina, limfatica si energetica;
reechilibrarea neurovegetativa, cu efect de stopare a cronicizarii afectiunilor respective;
inlaturarea tulburarilor viscerale;
imbunatatirea metabolismului si inlaturarea tulburarilor hormonale;
redresarea potentialului de aparare si adaptare a organismului;
dezintoxicarea organismului.
Terapia reflexologica trebuie aplicata cu discernamant, terapeutul fiind obligat sa-i recunoasca limitele si posibilitatile, actionand in conformitate cu parametrii vitali ai bolnavului, perioada de interventie a terapiei, varsta pacientului, factorii psihici si aspectele particulare caracteristice.
Reactii posibile
Prin stimularea organelor bolnave, a sistemelor de eliminare si detoxifiere, circulatia libera in corp a toxinelor provoaca uneori stari de ameteala, greata, somnolenta, cefalee, neliniste, rau general. Aceste reactii adverse dispar pe parcursul tratamentului, atunci cand corpul incepe sa functioneze corect.
Daca punctele reflexe sunt intes solicitate prin masaj, pot aparea urmatoarele reactii pasagere:
cresterea in volum a varicelor existente;
inflamatii articulare datorate stazelor limfatice;
deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu tulburari circulatorii;
aparitia unor pete albastrui atunci cand exista un dezechilibru in asimilarea calciului;
dureri vii in organele corespondente;
febra, daca in corp exista o infectie latenta;
transpiratie greu mirositoare, mai abundenta;
urina intens colorata si puternic mirositoare
scaune fetide sau chiar diareice
Precizez ca aceste reactii posibile atesta partial raspunsul organismului si nu reprezinta contraindicatii n aplicarea tratamentului reflexogen, ci impun reglarea intensitatii si a duratei acestuia pana la confirmarea adaptarii la tratament prin disparitia tulburarilor.
Durata tratamentului
Pentru afectiuni recente si usoare, un tratament de 2-3 zile este suficient.
In afectiunile acute, efectul ameliorant se produce dupa 20 min si 2-3 sedinte de reflexoterapie. O cura completa de tratament dueaza in medie 12-15 sedinte.
In cazul bolilor grave si cronice, o ameliorare semnificativa se obtine dupa aproximativ 3 luni de tratament, iar vindecarea completa este atinsa dupa cel putin un an de sedinte consecutive.
Compatibiltati si restrictii
Practica demonstreaza ca reflexoterapia poate fi aplicata singura sau in paralel cu alte terapii alopate sau naturiste, tinandu-se cont de unele restrictii, cum ar fi:
bolile infectioase;
afectiuni acute, susceptibile de a fi supuse actului operator;
afectiuni locale ale zonelor reflexogene: traumatisme, eczeme, bataturi, malformatii locale;
sarcini cu risc;
ulcere varicoase;
suspiciuni de hemoragie interna;
tumori maligne cu metastaze;
afectiuni psihice cronice, dependente de medicamente.
Reguli generale complementare reflexologiei
Concomitent cu masajul, trebuie eliminate atat cauzele interioare (alimentatia neadecvata, igiena necorespunzatoare etc.) cat si cauzele exterioare ale imbolnavirii, cum ar fi incaltamintea neadecvata sau obiecte vestimentare care produc strangulari si congestii: braul, cureaua, lenjeria intima stramta, elastice sau jambiere etc.
Este foarte indicata combinarea combinarea terapiei cu o alimentatie adecvata, naturala, preferabil lacto-vegetariana, somn egulat si suficient, multa gimnastica si miscare in aer liber, cura marina sau montana, dar si reducerea viciilor daunatoare ca fumatul si alcoolul.
Este recomandata o incaltaminte usoara, lejera si elastica. Hainele ideale si accesoriile vestimentare pentru cap (palarii, caciuli, etc) sunt cele confectionate din materiale naturale.
|
