De fiecare parte a corpului uman se gasesc 80 de burse;
Inflamatia burselor determina bursita.
Tendinita si tenosinovita reprezinta o inflamatie tendoanelor, respectiv a tecilor sinoviale care īmbraca tendoanele muschilor.
Cauzele ce pot determina aparitia lor sunt multiple:
Sindrom de tunel carpian (determinat de tenosinovita tendonului muschiului flexor al degetelor) poate sa apara īn timpul sarcinii, la operatorii de computere sau īn evolutia unei poliartrite reumatoide, hipotiroidism, acromegalie etc.
Tenosinovitele pot fi:
Simptomatologia clinica a bursitei este dominata de durere care are urmatoarele caractere:
este spontana sau produsa de miscare sau cīnd se exercita presiune asupra bursei
este mai intensa noaptea
poate iradia īn membrul respectiv
deseori creaza probleme de diagnostic diferential cu suferinte articulare vecine.
Īn inflamatia unor burse se observa tumefactia acestora, mai ales īn cazul celor superficiale, cum sunt bursa olecraniana, bursa prerotuliana.
Inflamatia burselor situate īn apropierea unor articulatii determina un grad de redoare, de limitare a miscarilor respectivelor articulatii.
Topografic se descriu numeroase forme de bursita. Cele mai frecvente si mai importante localizari sunt la membre.
Boala Dupuytren are o evolutie lenta si benigna. Printr-un diagnostic precoce si tratament adecvat este posibila o oprire a evolutiei. Gravitatea este īn functie de doi factori: intensitatea retractiei si difuziunea leziunilor īn māna afectata .
Ca tratament se recomanda:
Ele sīnt de obicei urmarea unor traumatisme acute sau cronice, a unor anomalii structurale si mai rar a unor defecte congenitale minore. Apar mai des īn timpul muncii sau sportului.
Terapia lor include: evitarea factorilor de agravare, exercitii fizice zilnice pīna la limita durerii, analgetice, injectii intralezionale de corticoizi (hidrocortizon acetat), cu novocaina sau xilina, fizioterapie si rar tratament chirurgical.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI UMĂRULUI
Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului. La aceasta contribuie aparatul complex de muschi, tendoane, burse, capsula, structuri osoase. Suferinta oricarei componente provoaca durere si impotenta functionala, iar inflamatia primara a uneia poate afecta si pe celelalte.
Tendinita rotatorilor este cea mai des īntīlnita suferinta de cauza locala a articulatiei umarului. Dintre cei 4 muschi care formeaza grupul muschilor rotatori ai umarului si care se insera pe capul humeral (m. supraspinos, infraspinos, teres minor, subscapular), tendonul m. supraspinos este cel mai des afectat. Cauzele tendinitei supraspinosului, ca si ale celorlati muschi rotatori, sīnt mai ales de ordin traumatic. Īn evolutie, dupa edem si hemoragie se pot produce fibrozari si apoi calcificari. De obicei tendinita unuia dintre muschi este īnsotita si de bursita subacromiala. Anatomic aceasta bursa este localizata si sub ligamentul acromio-clavicular si sub m. deltoid. Durerea este produsa de distensia bursei prin acumulare de lichid. Suferinta poate fi acuta sau cronica. Formele acute se caracterizeaza prin durere ce deseori este violenta. Durerea din formele cronice este exacerbata de miscari īn articulatia umarului, dar mai ales cele de rotatie interna si de abductie. Palparea regiunii este foarte dureroasa.
Examenul radiografic poate arata calcificari tendinoase prin depuneri de apatita. Acestea dispar uneori spontan sau dupa radioterapie.
Terapia tendinitei rotatorilor prevede repaus al articulatiei, fizioterapie cu proceduri calde īn formele cronice si reci īn cele acute, exercitii fizice progresive pentru īmpiedicarea atrofiei musculare, cortizonice local, antiinflamatoare
nesteroidiene, radioterapie si chiar interventie chirurgicala pentru īndepartarea depunerilor calcare.
Tendinita bicipitala este produsa prin inflamarea tendonului capului lung al bicepsului la trecerea prin santul bicipital humeral. Durerea este spontana, la miscarea activa (supinatia antebratului īmpotriva unei rezistente, flexia antebratului īmpotriva unei rezistente, extensia antebratului) sau la palparea zonei. Deseori tendinita bicipitala este īnsotita de cea a supraspinosului. Tratamentul contine recomandari similare.
Capsulita retractila sau umar blocat se caracterizeaza prin durere spontana, la palpare si prin reducerea amplitudinii miscarilor īn articulatie. Capsula adera la gītul humeral ca si cea a pliurilor si recesurilor axilare care adera īntre ele. Artrografia arata o diminuare a volumului cavitatii sinoviale (īn jur de 10 ml fata de un nomal de 30-35 ml), si disparitia pliurilor axilare. Capsulita retractila poate fi urmarea suferintei tuturor componentelor articulatiei umarului, artritelor inflamatoare, diabetului zaharat, imobilizarilor prelungite. Gimnastica terapeutica include miscari de pendulare a bratului, abductia bratului cu degetele ascensionīnd pe perete, iar īn cazuri de rezistenta, antiinflamatoare nesteroidiene, cortizonice locale
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI COTULUI
Epicondilita laterala apare frecvent la jucatorii de tenis, urmare a modificarilor degenerarive aparute la tendonul extensorului comun al degetelor si al scurtului extensor radial al carpului.
Epicondilita mediala apare la jucatorii de golf si afecteaza flexorul radial al carpului, ceea ce face ca flexia mīinii īmpotriva unei rezistente sa fie dureroasa.
Ambele beneficiaza de cortizonice local si mai ales de repaus al articulatiei cotului.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIILOR MĪINII
Chistele sinoviale apar pe tecile tendoanelor de pe dosul mīinii. Ele beneficiaza de aspiratie locala, de corticoterapie locala sau de excizie chirurugicala.
Tenosinovita du Quervain afecteaza lungul si scurtul extensor al policelui, ceea ce face ca flexia policelui īn palma, cu acoperirea lui prin flexia celorlalte degete, cu deviere ulnara a mīinii sa fie dureroasa (manevra Finkelstein)
Sindromul de tunel carpian = compresiunea nervului median la nivelul canalului carpian, constīnd īn parestezii si dureri la primele 3 degete, accentuate noaptea. Alte semne: tulburari de sensibilitate, diminuarea fortei musculare la abductia si opozitia degetului mare, atrofia eminentei tenare, tumefactie dureroasa.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI sOLDULUI
Bursita trohanteriana este foarte deseori subdiagnosticata pentru ca durerea pe care o provoaca poate iradia uneori chiar pe traiecte nervoase, simulīnd alte suferinte. Mersul, ridicatul pe piciorul suferind ca si presiune pe regiunea trohanteriana tinīnd coapsa īn abductie si rotatie externa accentueaza durerea spontana. Uneori la radiografia regiunii se constata calcificari. Cel mai eficace miijloc terapeutic este administrarea locala de cortizonice.
Īn bursita iliopsoasa durerea locala se accentueaza prin extensia coapsei si prin palpare profunda īn conditiile unei coapse īn flexie si rotatie extema.
Meralgia parestezica se caracterizeaza prin parestezii, cu senzatie de arsura, hipo- sau hiperestezie si durere pe suprafata anterolaterala a coapsei. Simptomatologia poate fi exacerbata prin presiune ferma a ligamentului inghinal chiar līnga spina iliaca anterosuperioara. Ea este urmarea compresiunii nervului femurocutanat lateral (L2 - L3). Mai apare la bolnavii cu diabet si uneori posttraumatic. Injectiile locale de cortizonice sub spina iliaca anterosuperioarā pot fi benefice.
SUFERINŢELE GENUNCHIULUI, GLEZNEI sI PICIORULUI
Īn mare majoritate sīnt de tip bursita sau chiste. Chistul popliteu sau chistul Baker apare īn poliartrita reumatoida, boala artrozica. Se confunda deseori cu tromboflebita profunda a venelor gambei, mai ales atunci cīnd debuteaza brusc prin difuziunea īntre planurile musculare. Diferentierea paraclinica se face prin artrografie si/sau venogragafie. Beneficiaza de tratament corrizonic local ca īn poliartrita reumatoida.
La genunchi se poate īntīlni bursita anserina ce afecteaza bursa dintre grupul de tendoane sartorius, gracilis, semitendinos si ligamentul colateral al tibiei. Bursele prepatelare sīnt afectate mai ales la cei ce stau mult īn genunchi īn timpul lucrului.
Sindromul Pellegrini-Stieda apare posttraumatic, mai ales la barbati. El se manifesta prin reducerea amplitudinii miscarilor īn articulatia genunchiului si este urmarea unei calcificari a ligamentului colateral medial. Durerea apare tardiv.
La glezna, tendinita Achilliana ca si bursita retrocalcaneana se dezvolta mai ales la sporrivi. Pot fi interesante si tecile altor tendoane sau burse. Toate au o simptomatologie identica si se deosebesc īntre ele numai dupa sediu. Tratamentul este de asemenea identic, folosindu-se local preparate cortizonice.
Cap. III - NEVRALGIA SCIATICĂ
Nevralgia sciatica este o algie radiculara care traduce suferinta unei radacini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a trunchiului nervos propriu-zis. Ea apare, īn majoritatea cazurilor, datorita unei hernii a discului intervertebral L4 -L5 sau L5 - S1.
ETIOPATOGENIE:
Evolutie
Folosind mijloacele terapeutice actuale īn cea mai mare parte din cazuri disparitia durerilor apare īntre 2 saptamāni si o luna. De obicei dupa aceasta perioada persista parestezii care pot sa dureze 3-4 luni. Intensitatea durerilor si a contracturilor musculare este legata īn mod obisnuit de formele cu evolutie mai prelungita. Aceeasi mentiune se poate face pentru sciaticile care apar la indivizii mai tineri.
Tratamentul profilactic este deosebit de important. Masurile profilactice urmaresc īntarirea aparatului musculo-ligamentar, calirea organismului, marirea rezistentei la eforturi si evitarea factorilor patogeni.
Semnele clinice apar tardiv, dupa o lunga perioada īn care pacientii sunt asimptomatici sau acuza vagi dureri dorsolombare, care se accentueaza īn ortostatism prelungit sau cu ocazia unor solicitari fizice mai intense, dar ameliorīndu-se īn repaus.
Osteoporoza devine clinic manifesta atunci cīnd se pierde cel putin 30% din masa osoasa totala.
Primele semne reale sunt date de aparitia tasarilor vertebrale, care sunt, de fapt, fracturi de corp vertebral. Astfel, apar doua tipuri de dureri (rahialgii):
De multe ori, semnele clinice sunt reprezentate direct de complicatiile osteoporazei, cum sunt fracturile. Ele pot aparea spontan sau dupa traumatisme minime. Principalele segmente osoase ce pot prezenta fracturi sunt:
Bolnavii cu osteoporoza (mai ales vīrstnicii) sunt adesea obositi, astenici, slabiti, irascibili, deprimati.
EXPLORĂRI PARACLINICE
Evolutia osteoporozei este imprevizibila, īn functie de etiologia sa. Īn tipurile secundare de osteoporoza, evolutia este favorabila daca se va face tratamentul bolii cauzatoare īn paralel cu cel al osteoporozei. Semnele se atenueaza sub tratament, iar invaliditatea este bine tolerata.
Prognosticul este nefavorabil īn urmatoarele situatii:
Osteoporoza secundara afectiunilor maligne
La persoanele cu vīrsta foarte īnaintata (peste 70 ani)
Cīnd au aparut complicatiile (fracturi, mai ales cele de col femural)
Osteogenesis imperfecta (se asociaza cu alte malformatii grave si fracturi multiple)
2. BOALA PAGET A OSULUI
= boala cronica a scheletului caracterizata printr-o structura osoasa anormala, de obicei localizata, constīnd īn rezorbtie osoasa excesiva urmata de formare exagerata de os nou, dezorganizat si slab functional.
Afecteaza populatia de vīrsta medie ti avansata, cu o usoara predominenta la barbati
Cauze (ipoteze): inflamatorie, ereditara, neoplazica, traumatica, endocrina;
Initial are loc rezorbtia excesiva a osului urmata de formarea exagerata de os nou, anormal structurat, dezorganizat, rapid rezorbit de osteoclastele hiperactive. Īntre cele 2 procese de liza si formare osoasa nu exista un echilibru perfect.
TABLOU CLINIC:
80% din pacienti sunt asimptomatici īn momentul diagnosticului (care se stabileste de obicei īntīmplator la o radiografie de bazin)
durerea segmentului afectat, profunda, sfredelitoare, accentuata nocturn si agravata de presiune locala,
deformare osoasa, mai ales a oaselor lungi (a membrelor inferioare), bazin, vertebre, craniu. Oasele lungi devin īncurbate (femurul lateral, tibia anterior). Vertebrele cele mai afectate sunt cele lombare, modificīnd lordoza normala. Craniul afectat se mareste si se īngroasa.
Astenie, adinamie
EXPLORĂRI:
Radiografia ne arata localizarea, extensia, momentul de evolutie.
Scintigrafia
COMPLICAŢII:
Fracturi patologice
Degenerare sarcomatoasa, mai ales a femurului
Litiaza urinara
Insuficienta cardiaca cu debit crescut
TRATAMENT:
Terapie supresoare cu calcitonina (inhiba rezorbtia osoasa), citotoxice (actioneaza atīt pe osteoblaste, cīt si pe osteoclaste) si compusi disfosfonati (īnlocuieste celulele hiperactive cu o populatie celulara normala).
|
