Rolul kinetoterapiei în profilaxia si în cresterea calitatii vietii la bolnavii cu osteoporoza
Calitatea vietii dintr-o tara depinde de membrii societatii (stilul de viata) si de societatea respectiva (nivelul de trai scazut sau crescut). Stilul de viata din zilele noastre si realizarile epocii moderne ne împing spre 717c23h sedentarism-exercitiile fizice sunt tot mai putin prezente în activitatile noastre zilnice.
Exercitiul fizic chiar daca este redus ajuta la mentinerea densitatii minerale a oaselor, întareste sistemul muscular, scade riscul caderilor si al fracturilor la bolnavii cu osteoporoza, aceste aspecte fiind dovedite de faptul ca atletii au o masa osoasa mai mare decât subiectii sedentari.
Exercitiul fizic reprezinta un aspect esential în profilaxia bolii si cresterea calitatii vietii la pacientii cu osteoporoza si trebuie adaptat la nivelul de forma fizica specific fiecarui pacient precum si la tendinta anticipata spre fracturare: adolescentii si adultii trebuie încurajati sa faca exercitii fizice practicând diverse sporturi ca alergare, ciclism , înot ;în cazul persoanelor de sex feminin exercitiile fizice nu trebuie sa fie exagerat de intense pentru a evita amenoreea de efort; pentru vârstele mai înaintate se recomanda gimnastica adaptativa vârstei si mersul pe jos în reprize de 30-60 de minute de 3-4 ori pe zi.
Exista câteva reguli generale care trebuie respectate în legatura cu gimnastica adaptativa: sunt indicate exercitiile antigravitationale care presupun purtarea unor greutati ca mersul pe jos, urcarea scarilor; chiar si simpla ridicare din pat si statul în picioare câteva ore pe zi sunt eficace. În momentul recomandarii exercitiului terapeutic se vor lua în calcul urmatoarele cinci principii generale:
Principiul specificitatii: exercitiile fizice trebuie sa puna accent pe sistemul fiziologic care este antrenat, activitatile alese trebuie sa solicite partile cu riscul cel mai crescut de fractura la pacientii fara masa osoasa redusa; pacientii cu masa osoasa foarte redusa si fracturi multiple necesita protectie scheletala pe durata procesului de crestere a fortei fizice, echilibrului si flexibilitatii
Principiul progresiei: intensitatea exercitiilor trebuie sa prezinte o anumita progresie pentru a obtine o îmbunatatire continua; progresia rezistentei este importanta în scopul sanatatii oaselor si a capacitatii functionale crescute.
Principiul reversibilitatii: efectul pozitiv al exercitiilor se va pierde treptat daca programul este interupt.
Principiul valorilor initiale: persoanele care prezinta initial o capacitate redusa vor avea îmbunatatirea functionala cea mai mare într-un anumit program.
Principiul rezultatelor descrescatoare: exista un prag biologic pentru îmbunatatirile induse prin exercitiu; pe masura ce acest prag este atins se impune un efort mai mare pentru obtinerea unui beneficiu minim.
La bolnavii care sufera de osteoporoza se evita exercitiile care cresc riscul de fractura, exercitiile care suprasolicita coloana vertebrala precum saritul cu coarda, gimnastica aerobica intensa sau joggingul; nu se recomanda genuflexiuni, exercitii de flexie a trunchilui pe coapse sau alte exercitii care arcuiesc spatele, de asemenea se va evita saritul pe saltele elastice si exercitiile pe suprafete alunecoase pentru a evita caderile.
În urma unei activitati fizice adaptate corespunzator bolnavii cu osteoporoza se pot bucura de urmatoarele beneficii:
mentinerea, chiar cresterea (între anumite limite) a densitatii minerale osoase desi densitatea masei osoase la vârsta a treia depinde de masa osoasa acumulata în tinerete prin activitate fizica:
prevenirea dezvoltarii atitudinii specifice osteoporotice (spate cifotic), reducerea durerii, mentinerea mobilitatii si astfel dsfasurarea mai usoara a activitatilor uzuale
îmbunatatirea coordonarii si echilibrului scazând riscul de caderi si de fracturi.
|
