La nivel de clinica se recolteaza frecvent suc ruminal, deoarece rumenul este cel mai voluminos si mai usor de abordat, iar analiza reflecta într-o anumita masura functia întregului complex gastric.
În scop experimental se poate recurge la recoltarea de continut din retea sau chiar din foios.
Metoda sondajului esofago-ruminal
Constituie tehnica utilizata aproape n exclusivitate la nivel de clinica.
Materiale: sonda esofago-ruminala (cu calibru adec 949g69j vat taliei animalului, cu orificii laterale si capatul distal slefuit); unguent pentru unctionarea sondei; speculum bucal; instrumentar pentru contentie; un flacon curat si uscat; seringa Guyon.
T.L.: Se unctioneaza capatul sondei, se contentioneaza animalul si se aplica speculum în cavitatea bucala asa încât vârful limbii sa ramâna liber pentru ca animalul sa poata degluti. Se aditioneaza capatul sondei la seringa Guyon si se lasa în jos pentru a se putea extrage suc ruminal. Pentru a stabili cu certitudine ca sonda a ajuns în rumen se poate simti la capatul acesteia mirosul gazelor caracteristice fermentatiei ruminale (metan).
Se ataseaza seringa la capatul sondei si se asigura declivitate maxima, se creeaza vid, care va antrena suc ruminal în sonda si în seringa. Pentru a spori aceasta cantitate este indicat ca animalul sa fie tinut în prealabil 12h la dieta, cu apa la discretie.
Trebuie mentionat însa ca aceasta metoda poate fi lipsita de rezultate, mai ales în cazul animalelor bolnave ce nu consuma alimente si apa.
Metoda punctiei ruminale (ruminocenteza)
În cazul în care prin sondaj esofago-ruminal nu se obtin rezultate se poate recurge la ruminocenteza în zona flancului stâng.
Dupa pregatirea zonei se aseaza acul de punctie în zona de electie a flancului stâng si se loveste cu podul palmei astfel încât printr-o singura miscare acul sa patrunda prin piele, tesut muscular si peretele ruminal. Se ataseaza seringa si se aspira sucul ruminal.
La aceasta metoda se recurge doar in extremis, deoarece poate fi urmata de complicatii de tipul peritonitei. Prin metoda punctiei se pot recolta cantitati mici de suc ruminal.
Metoda fistulei ruminale
Se practica numai în scop experimental si consta în efectuarea unei fistule ruminale în zona mijlocie a flancului stâng, în care se fixeaza o canula ruminala. Se asteapta vindecarea animalului, pentru ca fistula sa devina cronica, dupa care cu ajutorul unei sonde se va putea recolta continut ruminal si din retea, în functie de necesitatile stabilite prin experimente.
Examenul microscopic al sucului ruminal
La nivel de clinica se poate recurge la examenul microscopic al sucului ruminal, prin care se apreciaza densitatea si mobilitatea infuzorilor.
În acest scop se efectueaza un preparat între lama si lamela, extemporaneu, se examineaza la microscop.
Din sucul ruminal proaspat recoltat si, dupa caz, filtrat prin tifon, se depune pe o lama o picatura si se acopera cu o lamela. Se examineaza imediat la microscop cu obiectivele de 10X, 20X apreciindu-se densitatea si viabilitatea infuzorilor. Se poate recurge si la numararea lor, similar cu numararea leucocitelor. Pentru aceasta se imobilizeaza infuzorii în prelabil cu solutie de formalina care s-a aspirat în pipeta pentru dilutie.
Microorganismele din prestomace. Rolul lor in digestie
Compartimentele pregastrice ale rumegatoarelor sunt populate cu microorganisme din regnul vegetal, alcatuind microflora ( bacterii ), si din regnul animal, alcatuind microfauna ( protozoare ).
Acestea traiesc în simbioza cu organismul gazda, care le ofera conditii de viata ele ofera organismului gazda substante organice digerabile ( proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale ) sintetizate prin bagajul enzimatic propriu. Se numesc microorganisme simbionte.
Microflora
Este reprezentata de numeroase specii de bacterii simbionte, majoritatea alcatuind grupa bacteriilor celulozolitice, pe lânga care mai exista streptococi, micrococi, etc.
Bacteriile ruminale frecvent întâlnite apartin genurilor Ruminobacter si Ruminococchus.
Pentru evidentierea si indentificarea bacteriilor simbionte din prestomace se poate recurge la metode din microbiologie efectuarea de frotiuri, ce se coloreaza prin metode diferite ( May Grünwald - Giemsa si se examineaza microscopic.
Microfauna
Este reprezentata de protozoare, incluzând în primul rând clasa Ciliata, pe lânga care se mai pot întâlni reprezentanti din clasa Rizophoda si Flageleta.
Protozoarele din prestomace sunt cunoscute sub denumirea de infuzori, care sunt în principal din clasa Ciliata, dintre care exista frecvent reprezentanti din fam. Isotrichidae, gen Isotricha ( prezinta cili dispusi pe toata membrana citoplasmatica ) si Dasytricha ( prezinta cili dispusi doar la polul anterior si posterior ).
Infuzorii
Sunt organisme unicelulare care alcatuiesc o populatie extrem de polimorfa, atât ca dimensiuni ( 20 - 200 microni ), cât si ca forma ( ovala, rotunda, para, sferica ).
Dimensiunile si forma infuzorilor prezinta un dinamism deosebit, legat de mobilitatea lor. Celula infuzorilor are urmatoarea structura: membrana citoplasmatica prevazuta cu cili, citoplasma celulara ( heterogena, contine organite si numeroase granulatii, vacuole ); median celula este strabatuta de un microschelet (axostil ), care depaseste frecvent circumferinta celulei, în partea posterioara.
Rolurile fiziologice ale microorganismelor
Pot fi rezumate la urmatoarele aspecte
1.Rol în digestia celulozei
Este exercitat de bacterii celulozolitice care descompun peretele celulozic al furajelor vegetale, în acizi grasi volatili, ca produsi finali. Acizi grasi volatili se absorb începând de la nivelul mucoasei ruminale si sunt reprezentati de acid acetic 60%, acid propionic 20 %, acid butiric 15%, si acid izovalerianic 5%.
2.Rol în sinteza de proteine usor digerabile
Microorganismele simbionte, în special infuzorii, sintetizeaza proteine usor digerabile pe care le pun la dispozitia organismului gazda.
De o importanta deosebita este faptul ca infuzorii pot sintetiza proteine digestibile pornind inclusiv de la substante azotate neproteice (uree, NH3).
3.Sinteze cu caracter special
În prestomacele rumegatoarelor se pot sintetiza vitamine (în special din complexul B - B12, etc.), aminoacizi esentiali si substante minerale (iod), pornind de la precursorii acestora continuti de furaje. Astfel, rumegatoarele crescute în sistem industrial nu fac carente majore de vitamine, animoacizi esentiali si minerale, daca precursorii acestora sunt asigurati prin aport alimentar, spre deosebire de alte specii: suine, pasari, care sunt dependente de aportul alimentar al unor vitamine, aminoacizi esentiali, saruri minerale. În caz contrar apar carente ce le pericliteaza sanatatea si productia.
Digestia celulozei "in vitro"
P.L. Digestia celulozei cu participarea microorganismelor simbionte se poate demonstra si in vitro, daca se asigura conditiile de temperatura (37°-38° C), pH (4 - 6,5), anaerobioza.
Materiale: suc ruminal proaspat recoltat, la care s-a stabilit pH-ul; tubul pentru digestia in vitro care asigura, prin constructie, conditia de anaerobioza; furaje fibroase triturate la dimensiuni de aproximativ 3 cm; termostat la 37°-38° C; fire de ata de bumbac si de nylon.
T.L. se depun în tubul de digestie 2-4 grame furaje fin tocate, apoi se aseaza în tub un fir de ata de bumbac si unul de nylon, se închide etans cu un dop de cauciuc si se pastreaza tubul la 37°-38° C si în timp se apreciaza gradul de digestibilitate in vitro a unui anumit furaj celulozic de catre un suc ruminal dat. Dupa aproximativ 6 ore se va putea constata ca firul de ata a fost atacat si digerat partial de microorganismele simbionte în timp ce firul de nylon a ramas intact. Privind digestia furajelor fibroase se va constata ca ele sunt în buna parte digerate ramânând la fundul tubului ca sediment, ca un nisip fin, rezultat din portiunile grosiere nedigerate.
Prin acest model experimetal, facându-se determinari riguroase privind cantitatea si compozitia chimica a furajelor introduse în experiment, respectiv a sedimentului rezultat, se poate stabili gradul de digestibilitate in vitro a celulozei.
Demonstrarea formarii gazelor în rumen
P.L.: În urma activitatii microorganismelor simbionte din prestomace au loc procese de fermentatie ce duc la formarea de gaze: CH4, NH3, N2, CO2. Aceste gaze se elimina în principal prin eructatie, proces frecvent întâlnit la rumegatoare si mai putin prin flatulenta (care este mai des întâlnita la cabaline).
Se apreciaza ca o bovina adulta produce zilnic pâna la 600 de litri gaze ce se elimina prin eructatie.
Când rumegatoarele consuma furaje ce contin glucide si proteine usor fermentabile ritmul de producere a gazelor se accelereaza, se acumuleaza în rumen provocând distensia acestuia, iar la un moment dat se blocheaza si procesul de eructatie asa încât se ajunge la meteorism gazos sau timpanism a carui rezolvare este o urgenta.
Materiale Suc ruminal proaspat recoltat, glucoza, zaharometru, ulei vegetal, termostat la 37° C.
T.L.: În zaharometru se introduc 80 grame glucoza si apoi 10 ml suc ruminal, se acopera ramura gradata a aparatului cu un dop de cauciuc. Cealalta ramura se acopera cu aprox. 1 cm ulei vegetal. Zaharometrul se pastreaza la 37° C, la termostat, si se apreciaza din 30-30 min. stratul de bule de gaz format, care se poate masura în ramura gradata a aparatului.
|
