Rolul cresterii tensiunii intraparietale in dezvoltarea hipertrofiei ventriculare.
Hipertrofia are la baza cresterea sintezei de noi unitati contractile. Cresterea sintezei este stimulata de: cresterea tensiuni 343k107d i intraparietale si cresterea concentratiei unor factori neuro-endocrini. Cresterea tensiunii intraparietale poate fi: de tip sistolic (suprasolicitare de presiune) si de tip diastolic (suprasolicitare de volum). Cresterea sistolica a tensiunii intraparietale se pare ca stimuleaza sinteza de noi unitati contractile cu dispunerea lor in paralel fata de cele initiale, realizand o hipertrofie concentrica. Crestrea diastolica a tensiunii intraparietale stimuleaza sinteza de proteine contractile cu dispunere in serie realizand o hipertrofie excentrica. Exista o relatie direct proportionala intre cresterea tensiunii intraparietale si grosimea peretelui ventricular. In suprasolicitarile de presiune exista o rezistenta la ejectia ventriculara. Presiunea din cavitatea ventriculara creste foartemult in sitola, valoarea tensiunii intraparietale devine foarte mare si hipertrofia e mare. In suprasolicitarile cronice de volum dupa adaptarea initiala prin dilatatie creste raza cavitatii care anuleaza cresterea presiunii datorita volumului telediastolic ventricular, deci tensiunea nu creste prea mult iar hipertrofia nu e importanta.
Hipertrofia este dezvoltata pana cand tensiunea intraparietala revine la normal. Hipertrofia primara se produce prin dispunerea noilor unitati contractile atat in serie cat si in paralel.
Cresterea tensiunii intraparietale determina deschiderea unor canale transmembranare de calciu, creste concentratia de calciu, care activeaza niste protein-kinaze calciu-dependente. Acestea stimuleaza factorii de transcriptie care cresc transcriptia genelor pentru sinteza unor factori de crestere celulara care stimuleaza sinteza de noi unitati contractile.
|
