Senzorialitatea
a) Vãzul
La naºtere, copilul este echipat cu un aparat vizual intact, funcþional, dar imatur. Aceste imaturitãþi sunt atât la nivelul organului receptor (celulele retiniene, nici ca organizare, nici ca funcþionalitate, nu sunt performante; muºchii cristalinului sunt slab dezvoltaþi) cât ºi la transmiþãtori sau în zona centralã (nervul optic ºi celulele din scoarþã devin de tip adult în câþiva ani!).
Toate acestea conferã vãzului nou-nãscutului anumite particularitãþi:
1. Absenþa binocularitãþii; nou-nãscutul nu priveºte cu ambii ochi acelaºi obiect, strabismul funcþional este normal acum. Convergenþa este realizatã dupã vârsta de 2-3 luni ºi îmbunãtãþitã dupã 6 luni ceea ce se constituie în permisã pentru vederea tridimensionalã!
2. Absenþa focalizãrii; acomodarea vizualã nu este încã posibilã deoarece muºchii cristalinului sunt slab dezvoltaþi. Ca urmare, ochiul se prezintã ca un aparat foto prefocalizat pe distanþa 20-25 cm. La 6 sãptãmâni aceastã capacitate este deja îmbunãtãþitã, iar la 3-4 luni focalizarea este de tip adult!
3. Acuitate vizualã limitatã; capacitatea de a vedea clar ºi a sesiza detaliile este de 7,5-10 ori mai scãzutã decât la adult. Concret, ceea ce un adult distinge de la 1,5-2 m, un copil o poate face 919d34j relativ clar doar la 20-25 cm. În condiþii obiºnuite, nou-nãscutul vede ca prin ceaþã aºa dupã cum se poate sesiza din figura nr. 2. La 2 ani acuitatea vizualã este de tip adult.
4. Receptare selectivã; aceasta este condiþionatã de mãrimea obiectelor ºi de lãrgimea câmpului sãu vizual. Nou-nãscutul vede obiectele cu dimensiuni în jur de 8-10 cm, iar vederea lui perifericã merge pânã la 600 (la adult 1800). Unghiul vertical al câmpului sãu vizual este ºi mai mic, în jurul a 20 (la adult 115 ). Astfel, o altã parte din totalul stimulilor vizuali este blocatã, ceea ce nu este neapãrat un neajuns, ci ºi o binecuvântare adaptativã. Figura nr. 2 Imagine comparativã: nou nãscut - adult
5. Explorare preferenþialã a spaþiului vizual; strategia de explorare a spaþiului vizual este marcatã de: i) cãutarea pe orizontalã (faþã de cea verticalã), ii) selectarea punctelor de contrast, atracþia pentru iii) miºcare, iv) strãlucire , v) orientarea catre ceea ce este interesant ºi vi) debutul prelucrãrii cromatice.
i) cãutarea pe orizontalã este pusã în evidenþã de fixarea preferenþialã a privirii nou-nãscutului pe liniile sau formele orizontale ºi pe gãsirea mai rapidã a acestora faþã de cele verticale.
ii) selectarea punctelor de contrast este principalul reper al explorãrii vizuale la aceastã vârstã. Descoperirea acestui fapt a permis sã se rãspundã la câteva interogaþii:
Cercetãrile contemporane au confirmat cã sensibilitatea pentru contrast este înnãscutã. Ea constituie un sprijin esenþial al explorãrii vizuale active de care nou-nãscutul este capabil. Descifrarea manierei de raportare la contrast ºi a suportului sãu neurofiziologic au condus la înþelegerea faptului cã explorarea vizualã este centratã diferit: a) în prima lunã, pe cãutarea de stimuli, b) dupã cea de a doua lunã, pe identificarea ºi explorarea naturii obiectului. Explicaþia constã în tratamentul periferic ºi central diferit al informaþiei vizuale. În cãutarea stimulilor sunt implicate celulele retinei periferice care trimit informaþii în zonele subcorticale ale creierului. Pentru explorarea stimulului este necesarã maturizarea zonei celei mai sensibile a retinei (fovea) ºi tratamentul cortical al informaþiei vizuale. A fost important sã se descopere cum se traduc aceste diferenþe în planul miºcãrii globilor oculari, a "hãrþii" pe care aceºtia o "deseneazã" pe ecranul aparatului care le monitorizeazã traseul. În prima lunã privirea se miºcã pe orizontalã pânã întâlneºte 1-2 puncte de contrast de care se "agaþã". De regulã, acestea fac parte din zona conturului obiectelor (efectul externalitãþii Salapatek, 1975). Ea rãmâne "prizonierã" acolo, fãcând trasee de micã anvergurã. Aceastã strategie este valabilã atât pentru figurile simple (triunghi) cât ºi complexe (faþa umanã).
În a doua lunã apare o "eliberare" a privirii, ceea ce oferã posibilitatea explorãrii întregului contur al obiectului stimul, dar ºi un început de "scanare" în interiorul lui, axatã asupra punctelor de contrast de aici (figura nr. 3).
Aceastã diferenþã explicã de ce condiþiile de recunoaºtere a feþei mamei vãzutã din faþã sunt diferite: ▪ la 4-6 sãptãmâni copilul o face în baza conturului feþei, a utilizãrii contrastului oferit de linia pãrului de pe frunte. Atunci când capul mamei este acoperit, performanþa nu se mai repetã deoarece el îºi pierde reperele familiare; ▪ dupã 3 luni, recunoaºterea chipului se face prin explorarea interiorului feþei. Conturul nu mai conteazã ºi performanþa apare ºi în cazul capului acoperit.
Figura nr. 3 Explorarea vizualã a stimulilor simpli ºi complecºi la 1 ºi 2 luni
Dinamica acuitãþii sale vizuale ºi sensibilitatea la contrast explicã de ce acelaºi model (tabla de ºah) se bucurã de un tratament diferit în momente succesive. La 2-3 sãptãmâni, tabla mare (deºi are mai puþin contrast) este preferatã. Cea micã, care conform "cantitãþii" suplimentare de contrast ar trebui sã fie aleasã, este vãzutã acum ca un pãtrat gri. La 2 luni, îmbunãtãþirea acuitãþii vizuale permite alegerea stimulului cu cea mai mare cantitate de contrast (vezi figura nr. 4).
|
1 lunã |
Figura nr. 4 Cele douã table de ºah vãzute la 1 ºi 2 luni
Încã din stadiul de
nou-nãscut este certã prezenþa unui "top" al preferinþelor vizuale: ▪
faþa umanã; ▪ modelele în alb ºi negru faþã de cele colorate (datã
fiind imaturitatea celulelor retinei implicate în vederea cromaticã); ▪
modelele complexe celor simple; ▪ anumite elemente sau structuri (liniile
curbe faþã de cele drepte sau ascuþite, elementele intercorelate celor dispersate, cele organizate în jurul unui
punct central (centripete) celor centrifuge, regularitãþile in raport cu
iregularitãþile, modelele mari faþã de cele mici).
Performanþele în tratamentul informaþiilor vizuale sunt rapide. Astfel, dupã 3 luni, copilul are deja posibilitatea combinãrii informaþiilor vizuale ceea ce face ca la vârsta de 6-7 luni sã fie prezentã detectarea organizãrii ºi a formelor. Operaþionalizarea acestei capacitãþi este fãcutã prin recunoaºterea unei forme într-o imagine lacunarã (vezi figura nr. 5).
TEMÃ
Cum procedaþi experimental pentru a face dovada recunoaºterii de cãtre bebeluº a figurii din modelul lacunar propus?
Dupã 9 luni acest gen de performanþã se stabilizeazã, copilul detecteazã ºi preferã o siluetã umanã formatã din puncte luminoase (vezi figura nr. 6).
Figura nr. 6
TEMÃ
Dintre cele trei variante, copilul alege într-o proporþie semnificativã modelul de la A, în raport cu B ºi/sau C. Discutaþi interpretãrile ºi semnificaþiile psihologice ale acestui fapt.
La sfârºitul
primului an de viaþã copilul poate recunoaºte diverse forme dupã o dârã
luminoasã schiþatã în aer (tehnica contururilor iluzorii, conform figurii nr.
7).
Figura nr. 7
Cauzalitatea acestor performanþe este dublã: a) maturizarea nervoasã (experimentele pe animale indicã perfecþionãri succesive ale cortexului vizual care se traduc în capacitatea celulelor nervoase de a rãspunde diferenþiat ºi specific la combinaþiile orizontal-vertical, regularitãþi-neregularitãþi etc.; b) experienþa rezultatã din expunerea la stimularea vizualã accidentalã sau sistematicã. Astfel, o acþiune de educare vizualã precoce face ca recunoaºterea ºi preferinþa pentru silueta din figura nr. 6 sã aparã chiar ºi la 5-6 luni.
Tehnica habituãrii-dezhabituãrii a permis constatarea faptului cã la nou nãscuþi constanþa mãrimii ºi formei sunt înnãscute fiind prezente încã din prima sãptãmânã de viaþã, chiar înaintea oricãrei explorãri tactile a obiectelor, sau a perceperii lor din unghiuri diferite.
TEMÃ
Cum aþi proceda concret pentru a demonstra aceste douã capacitãþi?
Sã vedem etapele unui astfel de experiment (vezi
figura nr. 8): a) copilul este habituat la un cub mic, plasat la diferite
distanþe. Se procedeazã astfel ca sã se
producã imagini retiniene diferite ºi imaginea perceptivã a cubului mic sã se
fixeze; b) el este stimulat apoi cu un cub mare, plasat la distanþã mai mare
(ca sã se obþinã o imagine retinianã asemãnãtoare cubului mic), copilul îl preferã în mod semnificativ
(explorare cu peste 50% mai lungã decât cea rezultatã prin habituare). Explicaþia
psihologicã este cã imaginea perceptivã îi semnaleazã noutatea datoratã
mãrimii, ceea ce produce deshabituarea.
Figura nr. 8
iii) importanþa miºcãrii pentru percepþia vizualã a suscitat interesul cercetãrii psihologice. Luarea în calcul a precocitãþii ºi importanþei reacþiei la stimulii vizuali cinetici a permis elaborarea unui rãspuns contemporan la o problemã pusã ºi de psihologia clasicã: poate bebeluºul identifica graniþa dintre douã obiecte alãturate/suprapuse? Ca adulþii o facem în baza diferenþei de material, culoare, formã sau mãrime. Rãspunsul clasic oferit de experimentele lui J. Piaget este cã o atare capacitate nu este posibilã pânã la 6 luni ºi, chiar peste aceastã vârstã, este dificilã. Rãspunsul cercetãrii contemporane este mai nuanþat: copilul poate face distincþia dintre cele douã obiecte mai devreme (3-5 luni) cu o singurã condiþie: cele douã obiecte sã difere prin MIªCARE. Nu forma lor, nici culoarea, nici textura ºi nici poziþionarea lor nu opereazã ca indici de discriminare la aceastã vârstã. Experimental, s-a lucrat cu patru situaþii (Elisabeth Spelke, 1985):
٠ obiectele separate ( ). Reacþie de diferenþiere fireascã, fiind preferat unul sau altul;
٠ obiectele unite ºi statice ( ). Nici o diferenþiere;
obiectele unite se miºcã în aceeaºi direcþie ( ). Nici o diferenþiere;
obiectele unite se miºcã în direcþii diferite ( | ). Apare diferenþierea lor.
ªi prin acest tip de experiment, cercetãtorii au întãrit ideea cã miºcarea este perceputã precoce, chiar dacã nu în mod clar. Trebuie subliniat faptul cã stimulilor cinetici nu li se aplicã regulile explorãrii stimulilor statici.
Faptul este confirmat ºi de descifrarea calendarului reacþiilor la diferitele tipuri de indici vizuali: ▪ la 3-4 sãptãmâni dominã indicii cinetici; ▪ la 2-3 luni, indicii binoculari intrã în acþiune; ▪ de la 6-7 luni apar indicii pictografici care configureazã: iluzia perspectivei, detaliile despre texturã, planurile imaginii (ex. un obiect ascuns vederii de un altul este în plan secund).
Legat de indicii binoculari ºi rolul lor în
adaptarea la provocãrile spaþiului fizic sunt foarte instructive rezultatele
experimentale în cazul aºa-numitei "iluzii a faliei". Iniþiatoarea
experimentului, Eleonor Gibson (1960) a imaginat o masã de sticlã ºi prin jocul
texturii a creat impresia de abis (vezi figura nr. 9). Sintetizând datele sale,
dar ºi pe cele ale altor echipe, se ºtie astãzi cã reacþia copiilor este
diferenþiatã dupã vârstã ºi experienþã. Puºi în poziþie ventralã deasupra
"faliei", bebeluºii de pânã la 2 luni nu prezintã modificãri fiziologice.
Explicaþia este cã, în absenþa binocularitãþii ºi a vederii tridimensionale, falia nu existã pentru ei.
Copiii de peste douã luni, plasaþi deasupra faliei, prezintã modificãri ale ritmului cardiac. Cei de
peste 6 luni, cu posibilitãþi de locomoþie independentã (târâre sau mers în 4
labe), deºi vin pânã la marginea "abisului", nu trec mai departe chiar dacã
sunt ademeniþi de propriile lor mame cu stimuli atrãgãtori (hranã, jucãrii).
Dacã însã sunt plimbaþi pe toatã suprafaþa de sticlã, inclusiv deasupra faliei,
dupã un numãr de exersãri, vor rãspunde chemãrilor trecând pe "deasupra"
abisului. Cum explicaþi diferenþa?
Figura nr. 9
De o atenþie aparte s-a bucurat studierea percepþiei feþei umane. Concluzia vizând aceastã problematicã specialã poate fi exprimatã sintetic: certitudini descriptive, incertitudini explicative. În cadrul primelor se confirmã cã: ♦ faþa este preferatã cert oricãrui alt stimul; ♦ legile decodificãrii ei sunt diferite în etape diferite: la 6 sãptãmâni copilul nu distinge între o faþã realã ºi una desenatã; la 6 sãptãmâni tratamentul modelului feþei reale ºi a negativului ei este egal, ceea ce nu se întâmplã cu nici un alt model complex; dupã vârsta de 3 luni preferinþa pentru faþa corectã devine singura alternativã. ♦ atracþia pentru feþe frumoase pare a fi o abilitate precoce. Printre cele mai sistematice demersuri experimentale sunt studiile lui Judith Langlois (1987, 1991). Cele din anii '80 au avut ca subiecþii copii de 2-3 luni ºi 6-8 luni. Aceºtia au vizionat proiecþia simultanã a douã feþe de femei albe. S-au alcãtuit combinaþii diverse ale binomului atrãgãtor / neatrãgãtor : neatrãgãtor / atrãgãtor; atrãgãtor / atrãgãtor; neatrãgãtor / neatrãgãtor. S-a mãsurat timpul de fixare. În studiile ulterioare din anii '90, s-a lucrat cu subiecþii de 1,5 luni (6 sãptãmâni). S-au folosit figuri mai diversificate (femei ºi bãrbaþi atrãgãtori / puþin atrãgãtori; femei negre atrãgãtoare / puþin atrãgãtoare; copiii mici cu grade de atractivitate diferite). S-a urmãrit ca expresiile acestor feþe sã fie cât mai asemãnãtoare.
Rezultatele sunt sintetizate în tabelul ce urmeazã ºi impun o concluzie certã: preferinþa pentru feþele atrãgãtoare.
|
|
2-3 luni |
6-8 luni |
1,5 luni |
||
|
femei+bãrbaþi |
femei negre |
bebeluºi |
|||
|
feþe atrãgãtoare |
|
|
|
|
|
|
feþe neatrãgãtoare |
|
|
|
|
|
٠Toate valorile indicate sunt semnificative statistic în privinþa diferenþelor timpului de fixare
(apud, H. Bee, Psychologie du développement, De Boeck, 1997, p. 95).
Într-un alt studiu al sãu din 1990, subiecþii au fost copiii de 1 an. Ca variabila independentã manipulatã, atractivitatea feþei a fost operaþionalizatã printr-un joc cu adulþi purtãtori de mãºti atrãgãtoare / neatrãgãtoare. Variabila dependentã - preferinþa - a fost operaþionalizatã prin cuantificarea indicilor referitori la starea copilului ºi interacþiunea lor în joc. ªi de aceastã datã s-a confirmat impactul special a ceea ce este atrãgãtor. Explicarea fenomenului se dovedeºte însã mai complicatã decât identificarea lui. La prima vedere pare a fi o capacitate ce þine mai mult de naturã decât de culturã, mai mult de înnãscut decât de ceea ce este dobândit. Se avanseazã ipoteza existenþei unui model-reper înnãscut pentru ceea ce este configuraþie corectã ºi dezirabilã. Explicaþia rãmâne însã fragilã în absenþa unor studii interculturale. Acestea ar avea ca obiectiv sã testeze variabilitatea culturalã a judecãþilor privind structurile atrãgãtoare ale chipului ºi sensibilitatea precoce la eventualele variaþii.
O altã serie de cercetãri au vizat capacitãþile copiilor de a decodifica expresivitatea emoþionalã a feþei. S-a constatat cã dupã 5-6 luni bebeluºii pot distinge între feþe bucuroase, surprinse, speriate.
La 10 luni ei folosesc indicii mimicii faciale ai adultului pentru a-ºi ghida comportamentul în faþa necunoscutului. Fenomenul numit referinþã socialã (Hirshberg, Svejda, 1990; Walden, 1991) - se traduce comportamental prin faptul cã la apariþia unei noutãþi (persoanã, obiect, situaþie), privirea copilului se desprinde de noul stimul pentru a explora faþa adultului care îl îngrijeºte. În funcþie de expresiile acestuia (încredere, surprizã, neliniºte etc.) se structureazã ºi prima reacþie a copilului.
iv) luminozitatea, strãlucirea.
Observaþia cotidianã ºi practicile educative tradiþionale indicau strãlucirea ca factor favorizant al orientãrii vizuale a nou-nãscutului. Cercetarea experimentalã atestã cã, încã de la 3-4 zile, nou-nãscutul face distincþie între diferite combinaþii care includ strãlucirea:
Surclasarea strãlucirii ºi luminozitãþii puternice se explicã printr-o fotofobie naturalã a nou-nãscutului cu valoare de protecþie. S-a constatat cã o luminã prea puternicã blocheazã activitatea ocularã, în timp ce semi-obscuritatea o stimuleazã.
v) interesul
Ultimul dintre criteriile care filtreazã "bombardamentul" stimulãrii vizuale este o pârghie esenþialã în selecþia naturalã pe care nou nãscutul o opereazã între diferite categorii de stimuli. Limitarea interesului sãu este datã de fiziologia activitãþii care susþine concentrarea atenþiei: imediat dupã naºtere aceastã posibilitate se plaseazã în intervalul de 4-10 s ºi creºte în primele luni pânã la 2 minute. Stimulii prea puternici, chiar interesanþi, pot induce însã o inhibiþie generalizatã, adormindu-l pe copil în loc sã-l antreneze.
vi) tratamentul informaþiei cromatice.
TEMÃ
Imaginaþi un procedeu experimental care sã reconfirme aceste rezultate.
▪ la 4-5 luni se poate vorbi de instalarea constanþei culorii. Aceasta înseamnã capacitatea de a identificarea aceiaºi culoare ºi în condiþii de "bruiaj" obþinute prin modificarea luminozitãþii; ▪ la aceastã vârstã existã deja pattern-ul adult al preferinþei pentru culori (mãsurat prin tehnica timpului de fixare): albastru-roºu 5 s; galben 3,8 s; verde 3 s.
TEMÃ
De mai multe ori în text s-a fãcut trimitere la cele douã tehnici utilizate în cercetarea percepþiei vizuale: timpul de fixare ºi habituarea-dezhabituarea vizualã. Prin ce se aseamãnã, ce le deosebeºte?
Vãzul este implicat în transferul intermodal. Aceastã capacitate, numitã ºi transmodalitate sau integrare intermodalã, se defineºte ca fiind capacitatea de a transfera o informaþie senzorialã de la o modalitate receptivã la alta, fãrã ca fenomenul sã implice în mod necesar învãþarea. Un exemplu ar fi capacitatea celor care, orbii din naºtere fiind ºi revenindu-le vederea, pot recunoaºte vizual caracterele scrierii Braille cu care au fost familiarizaþi tactil. Pentru adultul normal, un caz de transmodalitate apare atunci când un stimul cunoscut doar vizual (exemplu: configuraþia unui sigiliu, o pictogramã chinezeascã etc.) poate fi recunoscut doar tactil. Cercetãrile anilor '80 atestã precocitatea transferului intermodal. (Rezultatele concrete obþinute în cercetarea experimentalã a transmodalitãþii vãz-auz le discutãm la auz, iar pe cele dintre vãz-simþ tactil în etapa urmãtoare 0-2 ani).
Legitãþile ontogenezei senzorialitãþii vizuale descoperite pânã acum permit avansarea ideii cã reactivitatea vizualã a nou-nãscutului poate fi utilizatã ºi pronostic. S-a avansat ipoteza conform cãreia performanþa capacitãþii unui nou-nãscut de a diferenþia douã modele coreleazã cu valoarea QI-ului de la v. preºcolarã. Rezultatul acestui gen de investigaþii este superior celui oferit de metodele tradiþionale (diagnosticul reflexelor). Cercetãrile lui S. Miranda º.a., 1977 (apud D. Papalia, Human Development, p. 90) s-au aflat la originea acestei noi cãi diagnostico-prognostice: 33 nou-nãscuþi suspectaþi de risc neurologic au fost examinaþi prin douã procedee:
a) habituarea vizualã (ca procedeu de diagnostic a capacitãþii de discriminare a doi stimuli),
b) evaluarea reflexelor (ca procedeu de evaluare a maturizãrii neurologice).
Dupã fiecare procedeu, cei 33 de subiecþi au fost repartizaþi în 3 categorii ale dezvoltãrii: normali / suspecþi / anormali.
La vârsta de 3-4 ani, 19 dintre cei evaluaþi în stadiul de nou-nãscut au fost examinaþi cu un baby-test (Stanford-Binet). Concluzia care s-a impus a fost cã procedeul habituãrii este superior oferind corelaþii mult mai bune. Totuºi, ce observaþie se impune?
TEMÃTransformaþi toate informaþiile referitoare la ontogeneza senzorialitãþii vizuale în sugestii educative pentru pãrinþi.
b) Auzul
Sã ne reamintim cã fãtul poate auzi cu 4 luni înaintea naºterii. Urechea internã ºi cea mijlocie au deja organizare de tip adult, dar dezvoltarea neurologicã este încã imaturã. Cu 2 luni înaintea naºterii existã capacitatea de discriminare a tonalitãþii ºi intensitãþii, ceea ce este bazã pentru condiþionare ºi habituare. În timpul ºi dupã naºtere (ore, zile) auzul poate fi afectat.
Aºa dupã cum s-a putut constata în cazul senzorialitãþii vizuale ºi tratamentul informaþiei sonore prezintã preferinþe ºi performanþe precoce. Dintre cele evidenþiate experimental menþionãm: 1. discriminarea tonalitãþii (crescãtor/descrescãtor) obiectivatã în reacþii diferite: tonalitãþile medii - liniºtesc, cele joase - sperie, tonalitãþile înalte - "îngheaþã" motricitatea nou-nãscutului; 2. încã de la vârste precoce (12 ore/2 zile) apar reacþii de sincronizare motorie cu vorbirea adultului (ca ritm, momente de stop ºi start), indiferent de limba în care i se vorbeºte; 3. Orientarea dupã sunete este precoce. La 3 zile nou nãscutul întoarce capul dupã sursa sonorã. Mai mult chiar. Analiza înregistrãrilor video a evidenþiat cã nou-nãscuþii cu vârste de câteva ore, îºi orienteazã buzele în direcþia unei voci umane. Observarea faptului cã aceastã orientare precoce nu apare întotdeauna, i-a determinat pe cercetãtori sã identifice condiþiile necesare producerii. Principalele rezultate indicã durata stimulãrii ºi durata aºteptãrii reacþiei ca fiind condiþii obligatorii. Pentru prima, intervalul necesar este între 1-8 secunde, iar pentru a obþine rãspuns este necesarã o aºteptare de peste 12 secunde. Aceastã orientare precoce dupã sunete dispare în jurul vârstei de douã luni, pentru a reapare cãtre vârsta de patru luni, dar cu un alt statut: ca miºcare voluntarã. 4. preferinþã pentru structura sonorã (voci, zgomote) faþã de sunetele singulare, conform a ceea ce s-a evidenþiat ºi la senzorialitatea vizualã: ascendenþa complexitãþii faþã de simplitate; 5. discriminare a structurii sonore chiar ºi pentru stimulii foarte asemãnãtori. Astfel, nou nãscutul poate face dovada diferenþierii silabelor pa ºi ba. Cum s-a procedat experimental pentru a confirma acest rezultat? Una dintre posibilitãþi valorizeazã tehnica suptului non-nutritiv ºi practica habituãrii. Utilizând suzete sonore, experimentatorii au mãsurat rata miºcãrilor de supt în cazul repetãrii unei combinaþii (bah!, bah!, bah!) ºi, apoi, în cazul intervenþiei unei noi stimulãri auditive (pah!).
Cu acest gen de strategii empirice s-a putut dovedi cã, dupã vârsta de 6 luni, bebeluºii discrimineazã sunetele limbii materne în raport cu alte foneme; 6. Nou nãscutul poate distinge vocea mamei de cea a altei femei, dar nu ºi pe cea a tatãlui faþã de alte voci masculine. Cercetãrile echipei De Casper, Fifer, (1980) au avut ca subiecþi copii în vârstã de 3 zile, cu suzete în gurã, în timp ce auzeau vocea maternã (înregistratã) ºi, apoi, tot înregistratã, vocea altei femei. Rata suptului în prima situaþie a fost cu 24% mai ridicatã; 7. Dupã 3 luni, bebeluºul este capabil sã detecteze emoþii exprimate vocal; 8. Transferul intermodal are variate forme de expresie. La 3-4 luni transmodalitatea de tip auz-vãz este prezentã. Cercetãrile lui Waltron ºi Bower (1993) ºi ale echipei lui Pikens (1994) au evidenþiat cã bebeluºii, puºi în situaþia de a urmãri un film mut care prezintã douã feþe care îºi miºcã buzele în ritmuri diferite, pot face asocierea corectã cu benzile sonore corespunzãtoare.
Aceste investigaþii ale anilor '90 confirmã rezultatele uneia dintre primele tentative în domeniu (Loraine Bahrick, 1983). Autoarea în cauzã a realizat un montaj experimental utilizat pentru bebeluºi cu vârstã de 4 luni. Aceºtia urmãreau prezentarea concomitentã a douã desene animate mute, în care personajele - un cangur ºi un mãgãruº - difereau prin ritmul sãriturilor. Alternând stimulãri sonore corespunzãtoare celor douã filmuleþe, s-a putut dovedi cã orientarea privirii copiilor ºi timpul de fixare a stimulului vizual erau determinate de manipularea auditivã folositã.
Dupã vârsta de 6 luni, copilul este capabil sã estimeze distanþa la care este plasatã o sursã sonorã ºi sã o identifice.
TEMÃ
Cum aþi putea dovedi experimental aceste douã capacitãþi?
O altã exprimare a transferului intermodal a fost surprinsã de cercetãrile lui Soken ºi Pick (1992) care au fãcut dovada capacitãþii copiilor de 7 luni de a asocia corect vocile vesele cu feþe vesele ºi cele supãrate cu feþe supãrate.
În raport cu ontogeneza percepþiei vizuale, cercetãrile tratamentului informaþiei auditive sunt mai puþin avansate, date fiind ºi dificultãþile sporite de operaþionalizare. Cele mai frecvente sunt legate de monitorizarea pulsului, respiraþiei, motricitãþii generale sau specifice (suptul).
Pânã la vârsta de 10 luni auzul surclaseazã vãzul. Faptul are confirmare experimentalã comportamentalã. Confruntaþi cu douã evenimente, unul auditiv ºi altul vizual, bebeluºii de pânã la 10 luni acordã mai mare atenþie primului. Dupã aceastã vârstã, ei reacþioneazã dupã modelul adult: ochiul are prioritate. Argumentarea este de naturã neurofiziologicã. Datã fiind diferenþa de antrenament prenatal între cele douã forme senzoriale, bazele lor neuroanatomice sunt diferit maturizate. Cea auditivã este mai dezvoltatã, în toate segmentele: periferic, cãi de transmitere, zonã corticalã.
c) Mirosul ºi gustul
Se ºtie cã nou-nãscutul posedã o sensibilitate olfactivã antrenatã încã din etapa prenatalã. Pentru anumite mirosuri pattern-ul de rãspuns este similar celui adult, ceea ce sugereazã o bazã neurofiziologicã înnãscutã. Printre preferinþele depistate pânã acum se numãrã mirosul de: ciocolatã, banane. În registrul nonpreferinþã, indicat de grimase sau de întoarcerea capului în altã direcþie, se înscriu mirosul de ouã stricate sau de amoniac. De regulã, nou nãscutul diferenþiazã mirosurile tari: ceapã, usturoi, oþet. Discriminarea olfactivã a mamei este precoce (din primele zile dupã naºtere) ºi rapidã (câteva ore de contact direct sunt suficiente), iar aceastã capacitate dureazã pânã în jurul vârstei de 2 ani. În timp, performanþele olfactive descresc sub aspectul acuitãþii, dar se socializeazã ºi diversificã prin învãþare.
Practicile alimentare influenþeazã rapid ºi semnificativ dezvoltarea capacitãþilor olfactive ale nou-nãscutului.
O particularitate a nou-nãscutului este cã are toatã cavitatea bucalã (minus zona palatului) tapetatã cu receptori gustativi. El manifestã preferinþã netã pentru dulce - suge prelung, cu pauze puþine ºi cu o mimicã de relaxare facialã. Prezintã reacþii diferenþiate ºi la celelalte gusturi de bazã: amar - respingere, buze strânse, acru - strâmbãturã; sãrat - în primele luni de viaþã respingere sau indiferenþã; dupã 4 luni începe sã-l intereseze (ceea ce reprezintã o premisã pentru diversificarea alimentarã!)
TEMÃ
Reamintiþi-vã concluziile studiului lui L. Marlier, B. Schaal (1997) prezentat la tematica de seminar din semestrul I.
Ce impact precoce al alimentãrii la sân au depistat autorii? Cum sunt explicate diferenþele dintre capacitãþile olfactive ale copiilor hrãniþi cu lapte matern, faþã de cei care au supt laptele praf. De ce unii par a avea deja ca "schemã" de explorare olfactivã a alimentului cãutarea familiarului, iar ceilalþi cãutarea noutãþii?
d) Senzorialitatea tactilã
Cea mai precoce în etapa prenatalã, senzorialitatea tactilã este desigur prezentã ºi acum. Zonele de maximã sensibilitate sunt: gura, palmele, tãlpile. Nou nãscutul poate distinge între rece-cald, lipicios-alunecos, neted-aspru. Reacþiile la temperaturã ºi durere sunt monitorizate prin modificarea ritmului cardiac, a presiunii sanguine etc. Mângâiat, el devine atent, iar mângâierea sistematicã pare a stimula creºterea fizicã ºi dezvoltarea emoþionalã. Explorarea bucalã, incluzând ºi componenta tactilã, are o etapã de maxim la vârsta de 6 luni. Senzorialitatea tactilã intrã în combinaþiile intermodale timpurii. Cercetãri interesante au vizat transmodalitate tact-vãz (o prezentarea a acestei capacitãþi o vom urmãri în cadrul dezvoltãrii motricitãþii în etapa 0-2 ani).
Deºi a pornit cu un serios handicap generat de miturile despre nou-nãscut (pânã în 1920 perceput ca "surd", pânã în 1950 tratat ca "nevãzãtor" ºi încã considerat "insensibil la durere") cercetarea senzorialitãþii primare se aflã actualmente în plinã efervescenþã. Cu toate cã este departe de a-ºi fi definitivat proiectele, totuºi, s-au degajat deja trei concluzii majore: 1. În primele 6 luni de viaþã, adaptarea senzorialã monopolizeazã prioritar energia copilului; 2. În termeni de performanþã s-a constatat cã bebeluºii pot cu mult mai mult ºi cu mult mai devreme decât se credea. Aceastã constatare are incidenþã directã asupra practicilor educative, a educaþiei senzoriale timpurii. 3. Departe de a fi doar un "burete senzorial", nou-nãscutul face dovada unor capacitãþi de tratament structural ºi structurat a informaþiilor.
III. Diferenþe interindividuale ºi interculturale
Problematica diferenþelor interindividuale precoce se plaseazã între douã extreme atitudinale: minim de variabilitate vs. maxim de variabilitate. Exprimate plastic, ca afirmaþii, ele ar fi: a) "Un bebeluº este un bebeluº, l-ai vãzut pe unul i-ai vãzut pe toþi!"; b) "A îngriji un copil dupã sfatul unei cãrþi este o bunã idee, numai cã este nevoie de câte o carte diferitã pentru fiecare bebeluº!"
Unul dintre domeniile diferenþelor interindividuale evidente ºi sistematic cercetate este cel temperamental. Este adesea citatã o investigaþie de referinþã: NYLS (New York Longitudinal Study - apud. Lerner, Human Developement, pp. 214-217). Începutã în 1956 ea continuã încã. Iniþiatori au fost: Alex Thomas, Stella Chess º.a. Ei au avut ca subiecþi iniþiali 133 copii cu vârsta de o zi (la adolescenþã, rãmãseserã în lot 99). Periodicitatea înregistrãrii datelor a fost diferitã. În primul an, la câte 3 luni; în urmãtorii, la câte 6 luni. Metodologia a fost mixtã. S-a utilizat observaþia participativã realizatã prin intermediul pãrinþilor. Aceºtia completau fiecare câte o foaie de observaþie, dupã care urma câte un interviu cu fiecare pãrinte separat. Consemnul cerea înregistrarea ºi descrierea faptelor ºi nu evaluarea lor (ex. Operator: - Cum a reacþionat copilul la introducerea cerealelor?; Pãrinte - Nu le-a putut suporta! (evaluare); O. - De ce credeþi cã nu i-au plãcut? Ce a fãcut?; P. - A scuipat ce luase în gurã ºi, când i-a fost oferitã o nouã linguriþã, a întors capul (relatare factualã).
Obiectivele NYLS au fost: a) constatarea diferenþelor de reacþie ºi a durabilitãþii lor în timp; b) analiza bazei acestor diferenþe ºi a valorii ei predictive pentru trãsãturile temperamentale.
În cadrul acestui studiu, temperamentul a primit o definiþie largã: stilul reactivitãþii comportamentale la ambianþã. Operaþionalizarea temperamentului s-a fãcut prin intermediul a nouã variabile, fiecare cu câte trei forme de expresie, dupã criteriul intensitãþii/frecvenþei /calitãþii lor (vezi tabelul).
Dintre rezultate preliminare menþionãm: ▪ diferenþele temperamentale interindividuale pot fi decelate din primele sãptãmâni de viaþã; ▪ cele mai evidente sunt la: activism, intensitatea reacþiei, sensibilitate, tonalitatea afectivã, concentrare-distragere; ▪ aceste diferenþe nu depind sistematic de personalitatea pãrinþilor sau de stilul lor educativ; ▪ diagnosticul precoce al acestor diferenþe are ºi valoare prognosticã.
|
Variabila |
Definire |
Expresii |
|
1. Nivelul activitãþii (activismul) |
Ponderea perioadelor active în raport cu cele cu activism diminuat |
Înalt, moderat, scãzut |
|
2. Ritmicitatea |
Regularitãþile prezente în activitãþile de bazã: somn, hranã, excreþie etc. |
Ritmice, variabile, neritmice |
|
3. Reacþia la noutate |
Comportamentul dominat în faþa noutãþii |
Apropiere, mixtã, retragere |
|
4. Adaptabilitatea |
Uºurinþa acceptãrii schimbãrii |
Ridicatã, mixtã, scãzutã |
|
5. Intensitatea reacþiei |
Energia rãspunsului |
Intensã, mixtã, slabã |
|
6. Sensibilitatea (pragul senzorial) |
Intensitatea stimulãrii capabile sã producã un rãspuns diferenþiat (ex. în cazul habituãrii) |
Înaltã, moderatã, scãzutã |
|
7. Tonalitatea afectivã |
Starea dominantã: prietenoasã, veselã, bucuroasã în opoziþie cu cea morocãnoasã ºi/sau neprietenoasã |
Pozitivã, variabilã, negativã |
|
8. Concentrarea-distragerea |
Mãsura în care stimulii externi altereazã comportamentul în curs |
Înaltã, mixtã, slabã |
|
9. Persistenþa |
Timpul acordat unei activitãþi |
Înaltã, variabilã, scãzutã |
Combinarea celor 9 variabile ºi a formelor lor de expresie le-a permis autorilor conturarea a patru categorii temperamentale:
a) nou-nãscuþi dificili (10%) - þipã, au accese de furie, refuzã mâncarea nouã, reacþioneazã energic la spãlare, mãnâncã ºi dorm neritmic, sunt greu de împãcat; 70 % dintre ei au probleme la vârsta preºcolarã.
b) nou-nãscuþi cordiali, dar lenþi (15%) - adaptare lentã, nivel scãzut de activism, tendinþa de retragere, variazã greu la situaþii noi; problemele lor sunt nesemnificative ca preºcolari, dar 50% dintre ei au dificultãþi de adaptare în clasele elementare.
c) nou-nãscuþi maleabili (40%) - senini, veseli, adaptabilitate rapidã; doar 18% au probleme în perioada ºcolarã.
d) nou-nãscuþi din categoria mixtã (35%) - prezintã un tablou amestecat.
TEMÃ
Stabiliþi corespondenþele dintre cele patru categorii identificate de Thomas ºi Chess cu tipologia temperamentalã clasicã.
Un alt aspect al variabilitãþii comportamentale precoce este cel legat de diferenþele interculturale. Scorurile la testele de dezvoltare indicã deosebiri între nou-nãscuþii unor grupuri etnice diferite, chiar în situaþia în care aceºtia trãiesc în aceeaºi þarã. Astfel, cercetãri efectuate în Statele Unite au impus ideea cã nou nãscuþii asiatici (chinezi, japonezi) ºi cei ai nativilor americani (indienii navajo) sunt mai puþin iritabili decât cei de origine caucazianã (albi). Aceºtia din urmã sunt mai activi, dar ºi mai iritabili. Explicaþia este de ordin cultural. Modelul tradiþional al practicilor de puericulturã, mai persistent în primele douã cazuri, face ca mamele din primele categorii menþionate sã încurajeze calmul copiilor lor prin înfãºare. În plus, ele se caracterizeazã prin rãspuns prompt la cererile de hranã ºi contact fizic ale bebeluºilor lor. Chiar ºi în cazul unor reflexe primare aceste diferenþe sunt observabile. Astfel, pentru reflexul Moro, tabloul este diferenþiat: la nou-nãscuþii caucazieni pattern-ul este: braþele întinse în cruce, plâns puternic ºi de duratã, tot corpul agitat; la nou nãscuþii navajo este mai puþin evidentã proiectarea în exterior a braþelor ºi picioarelor, cât mai ales flexia acestora pe corp; ei plâng rar, sunt mai puþin agitaþi, sau aceastã stare este doar pasagerã.
Atunci când studiul variabilitãþii a luat în calcul criterii mai ample, s-a identificat faptul cã nou-nãscuþii negri (nãscuþi în Africa sau în altã parte) - au o dezvoltare mai rapidã ºi înainte ºi dupã naºtere. Fizic ºi motor sunt diferenþe notabile: talie superioarã, picioare mai lungi, oase mai grele ºi mai mult þesut muscular. Abilitãþile motorii premergãtoare mersului ºi chiar mersul sunt mai precoce (Tanner, 1978). Pe locul doi se situeazã nou-nãscuþii din rasa caucazianã (albi), iar cei asiatici par a fi cei mai lenþi sub aspect motor.
Acest gen de date, încã insuficiente pentru a putea desprinde un adevãr general, sugereazã totuºi ideea cã normalitatea dezvoltãrii este o variabilã controlatã de interdependenþa naturã-culturã (vezi caseta nr. 2).
CasetA nr. 2
Diversitatea practicilor de creºtere a copiilor
"Haideþi sã urmãrim câteva exemple pentru a ilustra faptul cã modalitatea pe care noi o considerãm "corectã" în privinþa creºterii copiilor nu este nicidecum împãrtãºitã de toate societãþile.
1. Observaþi o mamã din þãrile vestice care are bebeluºul pe genunchi ºi veþi vedea cât de total absorbiþi sunt unul cu celãlalt. Mama îºi dã silinþa sã conducã aceastã interacþiune, adesea foarte intensã din punct de vedere emoþional, prin îmbrãþiºare, zâmbet, legãnare, cântec ºi discuþie cu copilul, asigurându-se cã este în centrul atenþiei acestuia. Sã considerãm acum observaþiile unor mame Kaluli ºi ale bebeluºilor lor (Schieffelin, Ochs, 1983). Persoanele Kaluli formeazã o societate micã în pãdurile tropicale din Papua Noua Guinee, iar acolo interacþiunea mamã-copil îmbracã o cu totul altã formã. Bebeluºii nu sunt trataþi ca parteneri într-un schimb de tip unu-la-unu: cei doi nu petrec mult timp uitându-se unul în ochii celuilalt, ci, dimpotrivã, mamele þin copiii astfel încât ei sã fie întorºi spre exterior ºi sã poatã fi vãzuþi de ceilalþi care fac parte din grupul lor social. Mai mult, mamele vorbesc rareori direct cu bebeluºii; ceilalþi oameni (în special copiii mai mari) vorbesc cu sugarul, iar mama vorbeºte cu o voce de intensitate înaltã "pentru " acesta. Aºadar, de la început copiii sunt implicaþi în schimburi cu mulþi parteneri. Motivul pentru un astfel de tratament poate fi identificat în condiþiile de trai ale celor din societatea Kaluli: acolo, comunitãþile sunt compuse din 60-90 de indivizi, care locuiesc într-o casã lungã fãrã pereþi interiori. Unitatea mamã-copil ºi familia aºa cum le ºtim noi au o importanþã mai micã; de la o vârstã fragedã, copiii sunt pregãtiþi sã fie conºtienþi de comunitatea socialã ca întreg - de aici obiceiul de a întoarce bebeluºul cu faþa spre exterior ºi nu spre mamã, reducând astfel importanþa interacþiunii unu-la-unu. Oricare altã practicã ar fi consideratã "anormalã" ºi de puþin folos pentru dezvoltarea copilului.
2. În societatea Gusii din Kenya, orice interacþiune a mamei cu bebeluºul ei are ca scop evitarea sau reducerea oricãrei agitaþii pe care acesta ar resimþi-o în mod normal într-o interacþiune unu-la-unu - cu alte cuvinte, liniºtirea ºi nu activarea conteazã. ªi aici existã puþinã interacþiune faþã-în-faþã: când e prezentã, este lentã ºi lipsitã de emoþii. Cel mai uzual rãspuns al mamei la privirea sau gânguritul bebeluºului este de a se uita în altã parte. Accentul cade însã pe contactul fizic, chiar ºi în timpul somnului. În momentul în care bebeluºul plânge, el sau ea obþine atenþie fie prin oferirea sânului, fie prin legãnare ºi îmbrãþiºare - din nou pentru evitarea agitaþiei. ªi în acest caz, mama urmeazã prin aceste obiceiuri o agendã culturalã: ea trebuie sã se întoarcã cât de repede la muncile câmpului, moment în care bebeluºul va fi lãsat în grija copiilor mai mari, el sau ea trebuind sã fie suficient de calm(ã) ºi de uºor de îngrijit pentru ca aceºtia sã se descurce. Felul în care mamele se poartã cu bebeluºii se constituie aºadar în modalitatea "corectã" de a îndeplini scopul determinat cultural.
3. În societatea occidentalã se acordã o importanþã considerabilã jocului, iar mamele se joacã adesea împreunã cu copiii lor pentru a asigura formarea abilitãþilor cognitive ºi educaþionale. Nu la fel se întâmplã în cazul mamelor mexicane din familiile sãrace, care vãd jocul ca având importanþã minimã ºi nici un rol în dezvoltarea viitoare. Când sunt rugate sã se alãture copiilor lor în joc, aceste mame considerã aceastã experienþã ciudatã ºi jenantã, iar contribuþiile lor iau de cele mai multe ori forma unei educaþii explicite ºi nu a unor acþiuni menite sã facã experienþa "distractivã". Luând în considerare circumstanþele economice, aceste mame par sã funcþioneze pe baza unui "model de muncã": viaþa este serioasã, jocul este un lux ºi cu cât învaþã copiii mai repede aceastã lecþie cu atât mai bine.
4. În societatea japonezã tradiþionalã predominã o concepþie foarte diferitã privind natura copilãriei faþã de cea din Occident. Mamele din cultura occidentalã se vãd ca oferind ajutor bebeluºului foarte dependent cu scopul de a-i dezvolta independenþa pe parcursul copilãriei ºi, de foarte devreme, adoptã practici care promoveazã deopotrivã autonomia fizicã ºi psihologicã. Copiii sunt încurajaþi sã exploreze singuri situaþii noi, este valorizatã asertivitatea, iar dependenþa emoþionalã nu este privitã cu ochi buni. Mamele japoneze vãd copilãria ca mergând în direcþia opusã, de la independenþã la dependenþã. Nou-nãscutul este considerat o fiinþã separatã ºi autonomã, pe care mama trebuie sã o socializeze pentru a deveni dependentã de ceilalþi membri ai grupului. De aceea, sarcina ei este aceea de a utiliza tehnicile de creºtere a copiilor care îl leagã tot mai mult pe copil de ea ºi apoi de ceilalþi. [.]
În timp ce o mamã occidentalã apeleazã la jucãrii pentru a atrage atenþia copilului la proprietãþile ºi funcþiile acestora, încurajând astfel orientarea spre lumea obiectelor, mama japonezã intrã în joc ºi scoate în evidenþã rutinele care leagã copilul de mamã., De exemplu, confruntând copilul cu o maºinã, mama occidentalã poate sã spunã: "Aceasta este o maºinã. Vezi maºina? Îþi place? Are roþi drãguþe." Mama japonezã ar zice: "Uite! Este o brrrmmm-brrrmmm. Þi-o dau þie. Acum mi-o dai mie. Da! Mulþumesc." Al învãþa pe copil numele obiectului sau a-i demonstra proprietãþile sale nu prezintã importanþã; ceea ce conteazã este a-l învãþa pe copil normele culturale pentru vorbirea politicoasã, iar jucãriile sunt doar un mijloc de a-l implica pe copil în ritualurile sociale care vor lega mai puternic mama ºi copilul. În unul din cazuri, scopul mamei este de a focaliza atenþia copilului pe jucãrie, în celãlalt, de a o centra pe aspectele interpersonale.
5. Pentru a exemplifica distincþia, socializare individualistã - socializare colectivistã, sã analizãm cuvintele pe care pãrinþii din douã grupuri culturale diferite le utilizeazã pentru a-ºi descrie copiii, ºi anume o comunitate metropolitanã din America ºi o societate ruralã din Kenya (Harkness, Super, 1992). Când mamele americane sunt rugate sã îºi descrie copiii ele tind sã se concentreze pe abilitãþile cognitive ale copiilor: cuvintele mai des folosite sunt "inteligent", "deºtept", "imaginativ", împreunã cu expresii care se referã la independenþa copiilor ºi încrederea în sine, cum sunt "poate face alegeri", "capabil sã se joace singur" ºi "rebel" sau opozant" - caracteristici vãzute ca dezirabile, aºa cum sunt calitãþile sociale de tipul "încrezãtor" ºi "în largul sãu cu alþii". Mamele africane au acordat cea mai mare atenþie caracteristicilor care reflectã obedienþa ºi capacitatea copiilor de a oferi ajutor: "bun la suflet", "respectuos", "demn de încredere" ºi "onest" se aflau printre cele mai frecvente cuvinte descriptive în prezentãrile lor. În mod evident aceste mame aveau valori diferite de cele ale mamelor americane: conceptul lor despre ce înseamnã un copil adaptat reflectã importanþa acordatã adecvãrii la grup ºi contribuþiei la nevoile comune, ele nedorind copii ai cãror caracteristici sã-i ajute sã intre în competiþie cu ceilalþi.
6. Sã luãm cazul timiditãþii - un atribut personal care este într-o anumitã mãsurã determinat genetic, dar care este influenþat ºi de felul în care sunt crescuþi copiii. În Occident, o naturã umanã orientatã spre exterior este vãzutã în general ca un lucru de preþ; timiditatea este vãzutã ca un handicap social ºi de aceea este indezirabilã. În forma sa extremã, timiditatea este consideratã un semn al neadaptãrii sociale ºi, aºa cum au arãtat cercetãrile, este mai probabil ca astfel de copiii sã fie marginalizaþi de colegii lor, sã se simtã singuri ºi depresivi ºi sã dezvolte o imagine de sine distorsionatã. În þãrile din estul îndepãrtat, cum sunt China, Thailanda, Indonezia ºi Coreea, prevaleazã o atitudine foarte diferitã: timiditatea este valorizatã pozitiv. Comportamentul extravert ºi asertiv este vãzut ca fiind disruptiv din punct de vedere social; de aceea, copiii sunt crescuþi pentru a deveni retraºi ºi reticenþi. Pãrinþii ºi profesorii tind sã laude ºi sã încurajeze astfel de comportamente ºi sã descrie copiii timizi ca fiind competenþi social - o atitudine total diferitã de cea manifestatã de vestici. În plus, copiii timizi din culturile estului îndepãrtat nu sunt rejectaþi de colegii lor ºi este mai probabil sã dezvolte o imagine pozitivã de sine decât copiii orientaþi spre exterior ºi dezinhibaþi.
Aºadar, una ºi aceeaºi caracteristicã personalã are sensuri diferite în culturi diferite. În estul îndepãrtat, unde predominã orientarea colectivistã ºi unde doctrina confucianistã a pietãþii filiale cere un comportament submisiv din partea copiilor faþã de cei mai în vârstã, timiditatea este vãzutã ca o calitate care contribuie la menþinerea ordinii sociale ºi este încurajatã. Nu este de mirare cã incidenþa timiditãþii este considerabil mai mare la copiii din estul îndepãrtat decât la copiii vestici, unde un asemenea atribut este vãzut ca indezirabil ºi nepotrivit cu normele sociale de asertivitate ºi independenþã".
(H.R. Schaffer, Introducere în psihologia copilului, ASCR, Cluj, 2005, pp. 26-27, 28, 29, 31-32)
TEMÃ
Reluaþi suportul de curs ºi redactaþi concluziile generale privind dezvoltarea nou-nãscutului.
|
