STUDIU RETROSPECTIV AL HERNIILOR HIATALE OPERATE IN PERIOADA 1992 - 2002 IN CLINICA CHIRURGIE II ORADEA
MATERIAL SI METODA
Am studiat un lot de 17 bolnavi suferind de hernie hiatalaoperati in ClinicaChirurgie a Spitalului Clinic Judetean Oradea. Metodele utilizate se po 727j91h t imparti in trei grupe:
.Metode de evaluare clinica si paraclinica a pacientilor: ex. radiologic, ex. endoscopic, determinarea gradului de obezitate
.Metode de tratament: Fundoplicaturile Nissen, Operatiile antireflux Lortat-Jacob, care includ refacerea hiatusului esofagian si gastropexie.
.Metode statistice: Analiza statistica a datelor s-a facut cu ajutorul aplicatiei EPIINFO, versiunea 6.0
REZULTATE
Distrbutia ca zurilor in functie de sex: 41,17% barbati; 58,83% femei.
Distributia cazurilor in functie de tipul de hernie hiatala: 17,64% HH paraesofagiene, 82,36% HH prin alunecare.
Sarcinile repetate reprezinta un factor de risc in aparitia herniilor hiatale prin alunecare, datorate cresterii in volum a uterului gravid si, implicit, a presiunii abdominale, pe de o parte si a laxitatii elementelor de fixare a esofagului abdominal indusa de modificarile hormonale din sarcina.
Din cele 10 cazuri de HH operate la femei, 7 au fost multipare(70%), cu peste 2 nasteri in antecedente.
Prevalenta factorilor de risc: sarcini repetate: 23,5%; constipatie cronica: 17,6%;tuse cronica: 11,7%; obezitate: 41,2%; tulb. mictionale: 5,9%; interv. chirurgicale: 11,7%.
Prevalenta afectiunilor asociate herniei hiatale: colecistita calculoasa: 17,6%; ulcer gastroduodenal:23,5%; pancreatita cronica 5,9%.
Prevalenta simptomatologiei clinice: asimptomatici:17,6%;simptome determinate de RGE: pirozis76,5%; regurgitare47,1%; disfagie5,9%; tuse cronica11,7%; simtome detrminate de volumul herniei: dispnee11,7%; tulburari cardiace17,6%; sughit5,9%; simptome determinate de complicatii: HDS11,7%; hernii incarcerate5,9%.
Examenul radiologic poate evidentia RGE, de asemenea poate diferentia HH prin alunecare - 14 cazuri ( 82,36%) de cea paraesofagiana 3 cazuri ( 17,64% ).Examenul baritat a evidentiat si ulcerul esofagian in 1 caz ( 5,9% ), precum si coexistenta ulcerului gastroduodenal - 4 cazuri (23,55 ).
Esofegoscopia a fost efectuata la toti pacientii pentru evidentierea herniei hiatale si a complicatiilor ei.In cele 14 cazuri de HH prin alunecare endoscopizate, linia Z, care in mod normal corespunde hiatusului diafragmatic, a fost situata deasupra hiatusului diafragmatic.
Terapia chirurgicala a HH:
S-a efectuat fundoplicatura Nissen in 11 cazuri (64,8%), operatia Lortat - Jacob, care include refacerea hiatusului esofagian si gastropexie la 6 cazuri (29,4%); fundoplicatura incompleta la 1 caz (5,9%).
Rezultateletratmentului chirurgical clasic sunt satisfacatoare in aproximativ 80% din cazuri. Mortalitatea in literatura este sub 1%, iar recidivele sub 10%.
Incepand cu anul 1995 au intrat in uzul marilor centre chirurgicale occidentale, metodele de chirurgie miniinvazive, laparoscopice si chiar torcoscopice a HH. De aceasta tehnica moderna pot beneficia marii obezi, ea oferind o lumina si un abord excelent asupra jonctiunii esogastrice. Cu toate ca nu este lipsita de riscuri ( perforatii, leziuni de trocar, pneumotorax, paramediastin ) recuperarea postoperatorie este mult mai rapida.
CONCLUZII
Interventiile chirurgicale efectuate in special pentru cazurile de hernie hiatala sau complicatii ale BRGE sunt operatii antireflux, de corectare anatomo-fiziologica (fundoplicaturile, gastropexiile, operatia Angelchik).
Datorita posibilitatilor de diagnostic si tratament medicamentos foarte eficient, numarul interventiilor chirurgicale pentru hernie hiatala au scazut mult in ultimii ani.
Progresele inregistrata in ultimii ani, atat di punct de vedere farmacologic, cat si al metodelor chirurgicale miniinvazive (laparoscopia si toracoplastia), precum si cresterea nivelului educational al populatiei (stil de viata, alimentatie rationala), au dus la o rata mai mare de vindecare a BRGE si la o ameliorare a calitatii vietii acestor pacienti.
BIBLIOGRAFIE
1. Cadiere J. B. - Fundoplicature selon Nissen in "Cours Europeen de
chirurgie laparoscopique" (sub red. J. B. Cadiere), Syllabus. Continuing Education Center FDCI, Bruxelles, 3-eme
Ed., 1995
2. Dallemagne B. - Nissen's fundoplication in "Laparoscopic Surgery" (sub red.
M. Meinero, G. Melotti, Ph. Mouret). Ed. Mason Milano-Paris-Barcelona, 1994
3. Dragomirescu C. - Chirurgia laparoscopica. Actualitati
si perspective. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1996
4. Duca S. - Chirurgia laparoscopica. Ed. Paralela 45
5. Tārcoveanu - Elemente de chirurgie laparoscopica, Vol. 2. Ed. Polirom,
1998
6. Scott Conner C. E. H., Cuschieri A., Carter F. J. - Minimal Access Surgical
Anatomy. Ed. Lippincott Williams et Wilkins, 2000
7. Zinner M., Schwartz S., Ellis H.: Maingot's Abdominal Operations. Vol. I, Tenth Edition, International
Edition, 1997.
|
