STUDIUL UNOR MANIFESTARI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR DE TUBERCULOZA PULMONARA

STUDIUL UNOR MANIFEST RI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR DE TUBERCULOZ PULMONAR

Meditatia filosofica

Izolat de familie, de prieteni, de colegii de profesiune, vietu-
ind luni de zile în sanatoriu, tuberculosul pulmonar se adapteaza
Li "lumea sa", la conditiile vietii de spital si actioneaza în raport
de acestea. Ce reprezinta cufundarea bolnavului, ca într-o baie
i aida, în sinea sa, ca si fenomenul interiorizarii, daca nu o solutie
problematica vietii sale ? Dar evadarea cînd în reverie, cînd în
.u te de daruire, sau decaderile unor bolnavi în alcoolism, joc de
i arti etc. ? Toate acestea nu sînt altceva decît încercari de adap-
i.ire si în acelasi timp reactii de aparare a eului. Desi tuberculosul
pulmonar tinde sa se integreze într-o societate noua, el îsi pas-
ii caza tot timpul constiinta ca se afla într-un mediu strain si în-
(rarca sa-si mentina nealterata personalitatea. Bolnavul duce ast-
lel un razboi tacit de guerila, am putea spune, cu un dusman pre-
zent tot timpul în jurul sau si cu sine însusi. Lupta aceasta îl
predispune însa la cugetare, la meditatie asupra vietii, asupra
scopului pe care- are omul în cosmos. Astfel, tendinta spre inte-
riorizare se traduce prin lungi incursiuni în trecutul personal, în
istoria omenirii, prin analiza unor planuri de viata anterioare, prin
compararea acestora cu cele prezente. Se reînnoada mintal situatii
de mult apuse, legaturi de familie, de amicitie, se judeca, se dau
sentinte, se mîna executia, se iarta. Viata se apreciaza cînd din-
ir-un unghi de vedere nostalgic, cînd dintr-unul umanitarist reven-
dicativ. Meditatia de\ine pentru bolnav o categorie de existenta.
De aceasta uzeaza atît femeile cît si barbatii, tinerii ca si vîrstnicii,
intelectualii ca si muncitorii si taranii. Subiectul asupra caruia se
discuta, asupra caruia "se cugeta" sub diferite forme si la diferite

I. Alexandrescu

PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA

nivele, este "umanul" în multiplicitatea sa de aspecte. Valoarea
umanului este cînd exacerbata, cînd minimalizata, dar totdeauna
abordata prin intermediul a numeroase fatete în felul acesta, în
meditatia bolnavu 12312m126m lui intra probleme de religie, de etica, de esteti-
ca, de economie politica, de umanitarism în general, de destin, de
epistemologie si metafizica în ultima instanta, toate aceste pro-
bleme se reduc la încercarea bolnavului de a pune în ecuatie ra-
portul dintre om si cosmos, dintre om si fortele nevazute care-1
asalteaza, si de a raspunde la întrebarile : Cine-i mai puternic,
omul sau partea adversa ? Viata omului e nimicnicie sau gran-
doare ? Merita a trai sau nu ?

2. Corespondenta >,,;

Daca evadarea spre interior si meditatia ajuta la cresterea
gradului de reflexivitate, în egala masura conduc spre reificare,
spre transformarea gîndurilor în obiecte, luînd nastere, mai mult
sau mai putin, sub o forma atenuata, bineînteles, o lume interioara.
Viata de spital cu implicatiile sale si ca o expresie a interiorizarii,
dar si a necesitatii de exprimare, determina o extrem de variata
manifestare, constînd în corespondenta cu cei de afara, întocmirea
de jurnale intime, încercari artistice, în care cercetatorul poate sa
surprinda unele interesante tendinte psihice.

Dintre toate acestea, modalitatea cea mai simpla, si universala
în acelasi timp, a bolnavului de exprimare a preocuparilor sale,
este corespondenta, întretinerea legaturilor sale cu exteriorul prin
intermediul scrisorilor. Cercetarile noastre, efectuate printre bolna-
vii sanatoriului Bîrnova-Iasi si printre cei ai spitalului de tuber-
culoza pulmonara din Iasi, arata ca tuberculosii - exceptie fa-
cînd unele scrisori scurte cu un scop lucrativ (solicitarea unei sume
de bani, a unor obiecte) -- scriu în general scrisori lungi. Se scrie
celor ramasi acasa, sot, sotie, copii, parinti, prietenilor sau priete-
nelor, iubitelor sau iubitilor. Ruralii relateaza patetic în scrisorile
lor despre tot ce-i impresioneaza în spital si se intereseaza deta-
liat de tot ce au lasat acasa, în scrisorile urbanilor sau ale intelec-
tualilor, nu lipseste ironia fina privitoare la viata. Corespondenta
femeilor este dominata de o nota nostalgica si de sentimentalism ;
în ea se analizeaza sentimente, se expun regrete, sperante, se iau
angajamente. Se întîlnesc cazuri frecvente de bolnavi tineri, mai

l U UI VI. UNOR MANIFESTĂRI PSJH1CE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR

printre barbati, care scriu si la sotie dar si la unele prietene
. care si le-a facut în timpul spitalizarii si care, între timp, au
parasit spitalul în asemenea cazuri, scrisorile adresate sotiilor sînt
leii lapidare, contin indicatii de ceea ce pacientul are nevoie sau
i «comandari privitoare la familie, la rezolvarea unor probleme
ftonomice, financiare, educative, în timp ce celelalte sînt compuse
din pagini întregi în care bolnavul da amanunte despre ce s-a în-
lîmplat în spital dupa plecarea celei careia i se adreseaza, sau în
i ,nv se refera la unele scene traite în doi în trecutul apropiat.

Dincolo de rolul pe care îl are corespondenta de a întretine
legatura bolnavului din spital cu lumea din afara, se pare ca scri-
m tarea îndeplineste, în viata tuberculosului pulmonar, si o functie
i Ic descarcare a sufletului, de încredintare a unor preocupari ale
Mihiectului unei terte persoane, unei fiinte de la care asteapta
.i iilor usurare, aceasta echivalînd astfel cu un act de catharsis.

3. Jurnalele intime

Jurnalul reprezinta o modalitate a intelectualului de a-si tine
si.ita la zi, de a-si consemna meditatiile, de a imortaliza eveni-
mentele care-i atrag atentia.

In tuberculoza pulmonara faza propice jurnalului nu-i cea
initiala, ci aceea care urmeaza dupa adaptarea subiectului la situa-
tie, dupa restabilirea echilibrului psihologic al acestuia. Chiar în
,k casta faza însa, cu tot timpul liber de care dispune bolnavul, cu
i oata predispozitia sa snre interiorizare, putini sînt acei care în-
nctin un jurnal intim. Practic noi n-am descoperit decît doua ca-
/uri în decursul mai multor ani de investigatii psihologice între-
iti inse printre bolnavii Sanatoriului Bîrnova-Iasi si printre bolna-
vii Spitalului de tuberculoza pulmonara din Iasi.

Jurnalele sînt totusi consemnate de catre cercetatorii în ma-
icrie de tuberculoza pulmonara.

în ce consta raritatea lor ?

în primul rînd, jurnalele intime apartin unei epoci. Bolnavul
de tuberculoza pulmonara reflecta si el spiritul epocii în epoca
noastra, fata de nenumaratele solicitari ale vietii, oamenii sînt mai
putin dispusi de a se confesa în jurnale. Cu toate acestea, tuberculo-
sul, datorita timpului liber de care dispune si mai ales datorita
u-ndintei spre .interiorizare, ar trebui sa faca exceptie. Jurnalul in-

PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA&A

tim nu reprezinta o modalitate de exprimare a interiorului de
marturisire catre tine însuti ? Desigur, dar jurnalul intim solicita o
disciplina categorica de spirit, o deprindere si în acelasi timp o
sustinuta energie psihica. Tuberculosul pulmonar, în ciuda evada-
rii sale mintale spre interior, nu poate fi un consecvent. Perioadele
sale de evadare spre interior alterneaza cu cele de evadare spre
exterior în al doilea rînd, el se exteriorizeaza prin fatigabilitate,
mare parte din timp simtindu-se un obosit si nu rareori plictisit încît dispozitia sa de spirit nu este favorabila unor însemnari dis-
ciplinate a evenimentelor traite.

în ciuda lipsei unor astfel de exteriorizari, trebuie consemnat
ca jurnalele intime constituie admirabile piese de dosar, cu toata
subiectivitatea lor, în ceea ce priveste studiul personalitatii bolna-
vului de tuberculoza pulmonara, a psihicului acestuia, din analiza
lor putîndu-se urmari evolutiv, pe o lunga perioada de timp, com-
portamentul bolnavului, manifestarile sale afective, curba iritabili-
tatii, aspiratiile.

în jurnalele intime se încearca sa se trateze cu seriozitate pro
blemele legate de viata. Prin acestea se poate constata, ca urmare,
ce citeste bolnavul si ce crede el ca este demn de retinut din lec-
tura facuta. Din consultarea lor se pot cunoaste reflectiile între-
prinse asupra vietii din sanatoriu, dupa cum se pot vedea si unele
prezentari ale medicilor si personalului mediu.

Iata de exemplu, o admirabila portretizare a profesorului dr
N. Bumbacescu din 1967, a^artinînd bolnavei G. N.

"Vizita profesorului. Urmat de un grup de medici si studenti,
trece din salon în salon, se opreste la paturile bolnavilor, îi inte-
rogheaza meticulos, sosoteste cu cei din imediata apropiere si trece
mai departe. . .

De statura potrivita, adus de spate si capul putin plecat spre
dreapta, prof. N. B. arboreaza o tinuta protocolara. Figura aus-
tera, aristocratica, cu trasaturi energice din care se remarca nasul
putin acvilin ochii patrunzatori si o podoaba capilara ca argintul
oxidat, punctata cu vagi fire negre ostentativ scoase în evidenta.
Nimic nu tradeaza vîrsta, miscarile sînt studiate parca si vadesc
o vitalitate ce la prima edere pare consumata. El însusi a trecut
prin stadiul de bolnav si a ajuns sa fie considerat pneumolog cu
reputatie".

Jurnalele intime consemneaza diversele sentimente generate
d înterrelatiile de spital, evenimentele traite si analiza lor. Un loc

UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 107

important îl ocupa autoanaliza. Prin intermediul acesteia se poate
nnMata ca bolnavul tînjeste dupa o vorba duioasa, dupa un gest
lilînd si plin de afectiune", ca adesea îsi exprima convingerea ca
i cntru el viata este neînduratoare, si crede în "iminenta mortii".
In jurnal se trateaza deschis problema sexualitatii si se discuta
fiira jena despre prietenul de sex opus, caci aici dispar reticentele
pe care le impune societatea din planul concret. De aceea, nu-i
.xclus ca în jurnal pacientul sa-si marturiseasca sentimentele fata
«k- "iubit" în mod crud, patimas. Sa urmarim în acest sens cîteva
\ersuri din jurnalul bolnavei A. L. care a trecut prin sanatoriile
l'ulghes si Bîrnova.

Dor în deal si dor în vale,
Numai flori si dor în cale,
Tu cu ochii si cu gura
Mi-ali ucis de dor faptura.

Doamne, ce-asi mai saruta
Ochii tai si gura ta !
Dar tu nu stii niciodata
Cit pot ji de vinovata.

în jurnal se scrie, de asemenea, sentimental, despre cei ramasi
acasa si daca pacientul este parinte, în mod deosebit despre copii.

Este posibil ca jurnalele intime sa consemneze cele mai pure
sentimente pentru unii dintre medici, dupa cum si unele pasiuni
pentru altii. Numele medicilor devotati "se rosteste în gînd, cu
evlavie si caldura". Usor însa se poate trece la consemnarea unor
momente de neliniste. Jurnalele pot fi considerate astfel niste clisee
radiografice ale psihicului bolnavului, luate zilnic.

Exact ceea ce spunem noi afirma bolnava G. N.

"Dealtfel, eu nu am pretentia ca scriu. Eu însemn ceea ce gîn-
desc si ceea ce vorbesc si, fiind femeie, nu trebuie sa mai adaug
altceva. Redau, ca sa spun asa, ceea ce mi se întîmpla si ce întîl-
nesc în cale, ca o fotografie si daca fotografia nu este artistic exe-
cutata, are totusi meritul autenticitatii, ea imortalizeaza o situatie
de fapt, existenta la un moment dat, deci o certitudine, o exis-
tenta, un aspect de viata, chiar daca aparatul meu nu este un ori-
ginal "Kodak"

în ele se gasesc descarcari rapide de trecere de la veselie la
tristete, dar si de la tristete la veselie, exuberanta, fericire. Ele

PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA

contin admirabile pagini privitoare la starile de asteptare, de re-
dare ale unor crize psihice în legatura cu asa-numitele "slabiciuni
omenesti", de descriere a luptei dintre "carnal" si tendinta de a
ramîne o fiinta pura, minunate evocari ale unor renasteri sufle-
testi în felul acesta se poate zice ca, pe lînga altele, unele jurnale
reprezinta o lunga spovedanie a luptei constiintei cu "carnea".

4. Produsele artistice

Tuberculosii pulmonari sînt mai degraba predispusi spre ma-
nifestari artistice spontane, decît spre întretinerea riguroasa a unui
jurnal intim. Printre ei se gasesc cîntareti amatori, caricaturist de
talent, povestitori remarcabili, poeti de fina sensibilitate. Toate
aceste modalitati de manifestare prezinta avantajul, fata de psihi-
cul lor, ca au un caracter episodic. Bolnavul cînta, scrie, desenea-
za cînd i-o cere un impuls launtric, cînd simte nevoia unei des-
carcari a sufletului, fie spre a-si exterioriza cunoscuta sa angoasa,
fie spre a-si exprima bucuria de a trai, ironia fata de viata etc.

a) Literatura

Printre tuberculosi s-au gasit întotdeauna oameni de litere.
Este suficient sa amintim - dintre acestia - numai pe Cehov si
pe Thomas Mann.

Cum reactioneaza în scris oamenii de litere fata de boala ?

în aceasta privinta nu exista retete. Unii dintre ei s-au mani-
festat ca niste pesimisti. Altii prin opiimism. Asa, de exemplu,
Cehov, în lucrarea sa "Livada cu visini", a înaltat adevarate im-
nuri de dragoste vietii. Thomas Mann este mai degraba un prezen-
tator obiectiv al unui sanatoriu de tuberculoza.

Dintre poetii ieseni contemporani, George Margarit si-a pe-
trecut ani întregi în sanatoriul Bîrnova. Iata cîteva din versurile
lui în care transpare boala, starea de spirit a bolnavului, atmos-
fera sumbra a spitalului de Tbc pulmonara :

Eu sînt poetul mîinii de ivoriu, '

Cine mi-a furat bratele gigante Picur nd în creier diamante

în balu-ngeresc din sanatoriu ? '"

Mi-e pasul greu si gestul nu m-ajuta,
Vroiam un pumn slobozilor de flux,
Sa sfarm din bezna Fiat lux,
Dar bratu-i slab, privirea muta.

Puhava mina, mina flasca,
Vezi porumbelul ce te-a desenat
Cu un zbor în coca de scurmat ?
Pamînteana mina de iasca

Iata si cîte\a versuri ale altor poeti ieseni mai putin cunos-
cuti, tare au trecut prin sanatoriul Bîrnova :

Statornic noroiul din veci paste crinul,
Cenusa, aiipa. tîsnita spre soare,
Mierea împlinirii o paste veninul,
Securea în umbra copac sa doboare.

O, solitudine tot mai mare
a sufletelor aruncate în neant,
Tu viitor de lacrimi grele
de esti aicea, eu nu sînt.

Iata acum strigatul de disperare al Adrianei Lisman-Fumu
(Sanatoriul Tulghes) :

Rînduri din sanatoriu

S ntem copiii nimanui,
Batuti de Dumnezeu si soarta,
Nici sa ne plîngem n-avem cui
In salul mic, pierdut pe harta.

Sîntem doar stafii umblatoare,
Ia, niste umbre în halat. ..
. . Mai tine minte fiecare
De c te luni zacem în pat

HO PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMQJMUX

_ ^^rtHWMM»

Unii mai mor, altii dau singe,
Altii strîng cheta pentru flori,
Doar cîte-o mama fiu-si pl nge
si trei o tin de subtiori.

Am reprodus cîteva versuri ale unor poeti care si au început
activitatea poetica înainte de prima lor internare într-un sanato-
riu Tbc. Dar sînt unii care au început sa scrie în spital si sa-si
publice primele versuri ca bolnavi. Pe Unga acestia se gasesc si
bolnavi care scriu pentru ei însisi, întretinînd un caiet de versuri,
fara intentia de a publica. Toti acestia sînt lirici.

Alaturi de lirici, într-un sanatoriu de tuberculoza nu lipsesc
prozatorii : autori de schita, de nuvela, de roman si cu atît mai
mult autori de consideratii filosofice.

b) Arta plastica

în sanatoriile de tuberculoza arta plastica este reprezentati
prin toate speciile în materie : desen în creion, în penita, lucrari
în tus, acuarela, caricaturi etc. Temele si tonul lucrarilor variaza
în raport de echilibrul psihic al bolnavului, de tendinta sa spre
optimism sau pesimism, de conceptia de viata si de cultura au
torului.

c) Lucrul de mina

Poezia, ca si lucrarile de arta plastica, solicita talent. Cînd
într-un spital de tuberculosi lipsesc oamenii de talent, lipsesc, bine-
înteles si preocuparile artistice. Bolnavii simt însa nevoia sa-si fo-
loseasca într-un fel timpul liber. Unii si-1 ocupa cu plimbarile, cu
antrenarea în jocuri distractive, cu flirturi amoroase. Cei mai
multi citesc.

In afara plimbarilor si cititului, în sanatoriile de tuberculosi,
atît printre barbati cît si printre femei, o pondere deosebita o arc
lucrul de mîna. Sondajele noastre efectuate printre bolnavii din
sanatoriul Bîrnova arata ca barbatii confectioneaza diferite obiecte
din lemn, os sau carton (casete, rame pentru fotografii, bibelouri);
femeile lucreaza dantele, fete de masa, mileuri, croseturi, broderii.

Se mai întîlnesc lucrari de foto, împletituri la gherghef s.a.

n flintUL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 111

d) Mu2ica

Muzica este ritm, viata. Bolnavul pulmonar, sensibilizat prin
Anxietatea sau angoasa prin care se caracterizeaza boala, cu spec-
ii ui mortii mai mult sau mai putin în fata, nu poate sa nu fie
.nras de muzica. De aceea nu este de mirare ca în cadrul serba i ilnr care se organizeaza în sanatoriu abunda amatorii de muzica
(romante, opera, muzica populara).

5. Personalitatea subterana

Freudismul, prin prizma pansexualismului, explica psihicul
cu pe o constructie cu mai multe paliere. Fundalul acestuia, ce
icupa observatorului de rînd, se prezinta, dupa aceasta scoala psi-
hologica, ca un abis marin si consta în pulsiunea sexuala, aceasta,
in ultima instanta, stînd si la baza conflictului prin care se carac-
icri/caza psihismul uman. Freudismul reprezinta în mod cert o
«"lUgcrare, meritul sau însa rezida, printre alte numeroase contri-
butii pe care le-a adus la lamurirea realitatii psihice în deschide-
ica unei subtile perspective de cercetare a acesteia în întreaga sa
profunzime.

Psihologia contemporana exploreaza conceptul de psihic uman
în strînsa corelatie cu termenul de personalitate. Personalitatea se
icfcra, groso modo, la conduita. Ea reprezinta legatura dialectica
dintre individual si social si se face cunoscuta prin intermediul
persoanei, a personajului în acest sens vorbim si de personalitatea
tuberculosului pulmonar. Personalitatea nu se formeaza decît în
societate, dar se construieste pe un pivot organic si, în ciuda ma-
nifestarilor de suprafata ale persoanei, mai mult sau mai putin
asemanatoare la un numar de oameni, ca rezultat al socializarii
acesteia, prezinta un sîmbure cu un bogat continut biologic (adîn-
ciil abisal al lui Freud). Fiecare dintre noi avem un "fund de
mare" al nostru, care depinde, de la individ la individ, de eredi-
i.ite, de mediul intrauterin, de tipul de sistem nervos, de experi-
enta primilor ani de viata. Acest sîmbure, greu sesizabil, îl putem
numi si personalitate subterana. Personalitatea subterana se refera
l.v pulsiuni, la trebuintele primare, la reactivitatea organice- afec-
tiva. Nu este numai ereditate, dupa cum nu este numai instinct si
nu prezinta un caracter static. Se supune legii evolutiei si se mani-
Icsta în functie de circumstantele majore ale istoriei individului.

PSIHICUL. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHA

Se poate vorbi despre o personalitate subterana a tuberculosu-
lui ? în ce ar consta o astfel de personalitate ?

Evident, aceasta priveste pulsiunile bolna\ului pulmonar tre
buintele preponderent vitale tendintele primitive manifestare acestora în situatia de boala. Concret este vorba de : a) instinctul
de conservare de sine si : b) instinctul de conservare a speciei Aceste doua instincte se manifesta în viata tuberculosului, atît în
stai e de veghe cît si în stare de somn, cu o acuitate deosebita.

a) Instinctul de conserza:e de sine

Asa dupa cum s-a vazut, tuberculosul pulmonar sufera o hi
pertrofiere. Grija de capetenie a bolnavului este aceea a recîstig rii sanatatii, iar în strînsa legatura cu recîstigarea sanatatii se pla
seaza pe locul întîi obsesia hranei, în corelatie cu hrana ia nasterr
teama subiectului ca nu este alimentat suficient, bogat, consistent
si ca în felul acesta se gaseste în pericol de a i se agrava boala
Trebuinta de hrana este astfel, constientizata si plasata în centrul
atentiei nu prin existenta unor carente în alimentarea subiectului,
ci datorita unei frici profunde de moarte, ceea ce înseamna
intrarea în actiune a mecanismelor de aparare, declansate de in
stinctul de conservare.

Concomitent cu constientizarea trebuintei de hrana, ca o con-
secinta directa a constientizarii, în sanatoriile de tuberculosi se
produc adesea, între administratia stationarelor si bolnavi, con
flicte pe teme de alimentatie. Bolnavii pretind ca nu li se dau ca-
loriile de care au nevoie, ca mîncarea este saraca în proteine sau
în grasimi, sustin ca li se fura din ratie etc., în concluzie, ca sînt
frustrati de dreptul lor de hrana. Sentimentul de frustratie ia pro-
portii, in adevarate proportii sociale.

Ţinînd seama ca alimentatia face parte din tratament, nu nu-
mai sub forma de ingerare a unor substante care au rolul de a
întretine oreanismul, ci si prin asigurarea unui climat psihic, se
întelege de la sine ca într-un spital de tuberculosi ea trebuie sa se
bucure de toata atentia din partea factorilor raspunzatori de în-
grijirea bolnavilor.

Dar nu numai trebuinta de hrana este incitata de catre in-
stinctul de conservare de sine. Alaturi de aceasta se plaseaza ne-
voia, care propriu-zis este o idee, de repaus excesiv si consumul
exagerat de medicamente Tot instinctul de conservare de sine,
prin generarea unor reactii de aoarare a eului, se face vinovat de
"determinarea" unei false oboseli

HTVDIVL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR

b) Instinctul de conservare a speciei. Sexualitatea

Daca hrana este un mijloc de asigurare a conservarii de sine,
actul sexual reprezinta o modalitate de conservare a speciei. Actul
sexual constituie, astfel, în plan individual, inelul ultim dintr-un
întreg esafodaj biologico-psihologic, sustinut de catre unul dintre
i'elc mai puternice instincte ale speciei umane, instinctul sexual.

La nivel uman, sexualitatea nu consta numai într-o simpla
cuplare a doi indivizi de sex opus, ci contine si elemente afective
si chiar intelectuale. Fata de conditiile în care se afla bolnavul de
luberculoza pulmonara, aceasta forta profunda si puternica poate
l i negata sau neglijata ? Ratiunea ar cere ca bolnavul ftizie sa se
.ibtina de la preocuparile sexuale. Dar ce arata faptele ? Instinctul
sexual se manifesta cu mult mai multa acuitate la tuberculos de-
cît la omul sanatos. In raport de complexul de situatii în care are
posibilitatea sa se exteriorizeze, tinîndu-se seama de factorii de
constrîngere sau de supraveghere a bolnavului care exista într-un
sanatoriu, instinctul sexual îsi face cunoscuta prezenta prin mani-
festari sentimentale, avînd însa tendinta neta de a se realiza în
.k tul care-i este prescris de natura. Aceasta este tinta sa ultima si
catre aceasta tinta converg toate jocurile sale de scena sau de culise.

Daca este crud reprimat, cu acordul constient al bolnavului,
s.xu daca este sublimat cu un scop precis, sau refulat fara stirea
subiectului, subiectul, în toate aceste cazuri, nu va gasi alta iesire
(lrcît alunecarea în bratele unei forme de nevroza (2).

Porot explica sexualitatea bolnavului de tuberculoza pulmo-
prin prisma factorilor bio-organici si prin intermediul condi-
tiilor de viata ale bolnavului. El crede astfel ca baeilul Koch, ca
>i toxinele produse de acesta poate influenta la nivelul sistemului
pndocrino-vegetativ aparatul sexual, nu numai prin intermediul
landelor endocrine, ci chiar prin al centrilor medulari sau cere-
l)i aii. Referindu-se la parerea lui Arnaud Gauthier, care cere a se
cerceta existenta unei spermine" în toxinele bacilare, el se întrea-
ba : în ce masura secretiile toxice ale bacilului Koch ar putea avea
un rol în excitatia sexuala ? El crede ca nu se pot trece sub ta-
cere unele iritatii locale si îndeosebi existenta unor leziuni tuber-
< uloase pelvi-peritoneale sau genitale la femei care, prin congestia
locala pe care o antreneaza, pot crea sau favoriza o excitatie anor-
m.ila, pasagera sau durabila (2).

în ceea ce priveste conditiile de viata, citîndu-1 pe Dumarest,
l'orot arata ca acestea, prin gruparea de fiinte tinere de ambele

- Psihicul bolnavului de tuberculoza pulmonara 21

PSIHICUL BOLNAVI LUI DE TUBERCULOZA PULMONARA

sexe în aceeasi incinta, bine hranite si fara ocupatie, conduc spre
ceea ce este natural. Initial, afirma el, cum am semnalat si noi
dealtfel, ia nastere un comportament sentimental, comportament
ce se constata din scrisori si din atitudinea zilnica.

Oamenii cu o cultura mai mult sau mai putin temeinica în-
cearca sa-si sublimeze voluntar instinctul sexual în diferite arii ale
spiritului (moral, religios etc.), printr un transfer afectiv. Se dez-
volta, în felul acesta atitudini de devotament si de generozitate
alaturi de flirt si de scene de dragoste. Toate acestea nu împiedica
însa pe unii de a ajunge si la satisfactii genitale.

în rezumat, manifestarile sexuale apar ca inerente, cu toate
consecintele pe care k produc (oboseala, sarcina, insomnie, griji,
gelozie, stari de tristete, de depresie, unele manifestari net pato-
logice, polutii nocturne, masturbatie, vaginism, inapetenta, homo sexualitaite) (2).

La ce concluzii se poate ajunge în legatura cu sexualitatea tu-
berculosilor ?

Sexualitatea constituie o problema mult discutata în psiholo-
gia contemporana. Freud, dupa cum deja s-a remarcat, considera
ca omul se manifesta în principal printr-o conduita sexuala, disi-
mulata, bineînteles, din primii ani ai vietii. Cert eSte ca în toate
societatile exista, prin imitatie, datorita atmosferei, discutiilor, alu-
ziilor, o preocupare sexuala înca din primii ani de viata. Odata
cu pubertatea, problema sexuala se pune în mod acut. Din acest
moment se poate vorbi de o trebuinta sexuala. Trebuinta se-
xuala este o trebuinta fiziologica ca si cea de hrana, de apa.
de somn. Spre deosebire însa de trebuintele de hrana si de apa,
care se manifesta prin lipsa unor elemente organice din corp.
trebuinta sexuala se exteriorizeaza prin prezenta hormonilor
sexuali în sînge. O alta deosebire între cele doua categorii
de trebuinte consta în faptul ca, prin privarea organismului
timp îndelungat de apa si hrana, animalul este amenintat sa
înceteze de a mai exista, pe cînd nesatisfacerea sexuala nu
duce la un asemenea pericol (3). O asemenea exceptie face din
trebuinta sexuala o trebuinta paliativa ? Orice trebuinta si rrui
ales orice trebuinta primara determina un comportament ajustati v.
Daca unei trebuinte nu i se da satisfactie, în functionarea organis-
mului apar unele tulburari. Pe de alta parte, pe plan uman, satis-
facerea trebuintelor se efectueaza într-un cadru social, tinîndu-sc
seama de anumite reguli sociale, motivatii etc Astfel, hrana tre-

rll tH'

rrumuL unor manifestari psihice particulare ale bolnavilor ns

biiie sa fie preparata într-un anumit fel, bautura într-un anumit
mod consumata, iar cerintele sexuale satisfacute în cadrul traditiei,
obiceiurilor, legilor. S-a constatat, de asemenea ca mijloacele ex-
native ale civilizatiei contemporane grabesc aparitia pubertatii si
imita trebuinta sexuala, ceea ce însemneaza ca trebuinta sexuala,
i tot caracterul ei natural la om, depinde si de societate.

Ce se întîmpla cu tuberculosul pulmonar ?

Acesta apartine unei societati. Ca la orice membru al socie-
i.itii în care a crescut bolnavul, sexualitatea se afla în atentia sa.

Celalalt sex, pentru individul bolnav, reprezinta, ca si pentru
omul sanatos, marul biblic. Oare numai conditiile de viata, cum
arata Porot, sa mareasca apetitul sexual al tuberculosului ? Nu
(umva si angoasa, teama de moarte, anxietatea, care ca un revers
potenteaza dorinta de viata ? Cercetarile noastre efectuate pe bol-
navii Spitalului de tuberculoza pulmonara din Iasi si pe bolnavii
Sanatoriului Bîrnova Iasi conduc spre confirmarea acestei ipoteze.
Iata cîteva afirmatii ale unor bolnavi :

G. D., 33 ani, inginer : Sînt bolnav. Cine stie cît mai am de
trait ? De ce sa nu gust din plin din darurile vietii ?".

O. A., 48 ani, functionar : "si ce daca am aproape 50 ani ? Bol-
nav si batrîn, cît mai am de trait ? De ce n-asi bea paharul pîna la
fund î".

D. E., 32 ani, casnica "Dragostea pentru mine e viata fiindca ea
mi-alunga teama de moarte".

Cele trei marturisiri de mai sus sînt elocvente. Teama de
moarte, dorinta de viata în conditiile unei hrane abundente si a
lipsei de ocupatie, în situatia de coabitare a sexelor în aceeasi in-
cinta, de lectura de romane sentimentale, cum sa nu cultive la
maximum dorinta sexuala ?

c) Visul

Alaturi de exteriorizarea personalitatii subterane prin cele
doua instincte, aceasta se manifesta si prin vis. în unele cercetari
mai vechi ale unora dintre noi (5), întreprinse pe 100 neuraste-
nici, s-a ajuns la concluzia ca visele au un caracter pluridimensio-
nal si polimorf, dar ca în ciuda numeroaselor forme pe care le
iau, exista o unitate aproximativa în multiplicitatea lor. Cîteva
terne domina viata de noapte a subiectului. Semnalam atunci unele
anxietati infiltrate în constiinta indivizilor investigati, unele te-

ItB PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA

meri referitoare la sanatate, la familie, la serviciu, aratînd astfel
ca în evolutia viselor exista o dominanta afectiva, determinata de
o anumita motivatie, alimentata de trebuinte si de implicatiile
subiectului în angrenajul social în final, se aprecia ca visele ex-
prima anumite raporturi dintre planul vital al persoanei si cel
social.

Aprecierile noastre par a corespunde si cu concluziile lui Wil-
liam Offenkrantz si Allan Rechtschaffen care arata ca : 1) în ciu-
da marii variabilitati a continutului manifest, toate visele dintr-o
noapte constituie tema aceluiasi conflict sau a unui numar limitat
de conflicte ; 2) organizarea unui vis depinde cel putin în parte
de solutia conflictului din visul anterior ; 3) exista o paralela în-
tre functionarea adaptativ-defectuoasa a egoului din cursul vietii
si secventele visului, alternarea ascendenta a tulburarilor sau a mo-
tivelor reactive dintr-o secventa de vis aparînd ca functie a satis-
facerii viselor anterioare (4).

Care sînt temele care apar în visele tuberculosilor pulmonari ?

Cum actioneaza bolnavul în vis ? Ce caractere prezinta visul
la acesta ? Sa urmarim cîteva raspunsuri date de bolnavi din cele
doua spitale specificate mai sus :

B. R., 38 ani licentiata profesoara : Are cosmaruri legate de
emotiile traite în cursul spitalizarii. In general, visele se repeta.

Bolnava viseaza dimineata spre trezire.

A. G., 16 ani, elev de liceu: Cîteodata viseaza frumos. Visea/a
urît cînd nu se simte bine. Imaginile apar în alb-negru. Subiectul este
actor (adica e activ nu pasiv) în vis ia parte la actiune, este prezent,
în cadrul unor imagini fulgeratoare, într-un mediu în care predomina
tipetele, strigatele, zgomotele.

M. A., 31 ani, opt clase, muncitoare : Viseaza drumuri cu noroi,
animale care o îngrozesc, scene de groaza ; vise erotice.

C. G., 33 ani, patru clase, tîmplar : Vede în vis gropi, ziduri darî-
mate, animale care umbla dupa el si sar la el.

N. A., 25 ani, licentiata, asistenta universitara : Are vise complexe în general, însa, acestea se reduc la cosmaruri privitoare la situatiile
trecute sau prezente.

Totul se desfasoara într-un viraj ametitor. Unele vise sînt colorate.

I. I., 21 ani, student : Viseaza ceea ce- preocupa în timpul zilei.
Viseaza ca vrea sa faca ceva si nu poate. Are, de asemenea, vise erotice.

C. M., 35 ani patru clase, muncitoare: Viseaza ca se joaca cu
copiii, casa. Crede ca daca viseaza deranj în casa înseamna ca o sa i se
întîmple ceva rau, ca i se agraveaza boala.

wr

ii' ' 11Iii VNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR

N. V., 40 ani, absolvent de liceu, functionar : Afirma ca visea/a
mult : lupi care urla, cîini rai care- fugaresc, caderi în rîpa. Crede în
vise. Visele lui sînt legate de familie si de locul de munca.

S. V., 39 ani, scoala profesionala, muncitoare : Viseaza întîlniri cu
Icmcile pe care le-a cunoscut în trecut, acte de dragoste ; alaturi de
uestca are si vise rele în legatura cu profesiunea pe care o exercita

R. M., 35 ani, licentiat, contabil : Viseaza mult. Cel mai adesea
are vise amoroase ; pe lînga acestea vise în care se vede cum cade de
pe înaltimi ametitoare, vise în care vrea sa fuga si nu poate, vise despre
locuri cunoscute.

G. G., 4 ani, scoala profesionala, muncitor : Are în general vise
ilespre familie. Viseaza uneori diavoli care-1 gîdila. Crede în vise.

I )upa cum se vede, temele viselor bolnavilor investigati sînt
In s t rin sa corelatie cu grija de sanatate, de familie, de locul de
muma, de starea de angoasa, de preocuparile erotice. Predomina
visele co>mar, visele de groaza, de neliniste, visele de nenutinta.
în vis bolnavul apare adesea ca actor. Cele mai multe teme se
repeta.

Comparînd visele tuberculosilor pulmonari cu ale neurasteni-
cilor, se ajunge la constatarea ca exista asemanari, dar si deose-
biri între visele unora si ale celorlalti. In ceea ce-i priveste pe tu-
ben ulosi visele se deosebesc între ele în primul rînd în raport de
vîr.sta. Pîna la 45 ani, în medie, nu sînt rare visele erotice sau
exuale. Spre deosebire de neurastenici deci, se poate spune, cel
putin în limitele unor vîrste, ca la tuberculosi se întîlneste o do-
minanta erotica. In afara acestei dominante, visele tuberculosilor
IC aseamana cu cele ale neurastenicilor : si la o categorie si la alta
îm frecvente elementele anxioase, grija de casa, teama de raspun-
dere sociala, ceea ce demonstreaza ca visele traduc în planul fan-
teziei interrelatia si conflictele subiectului. Astfel, aprofundînd in-
vestigatiile noastre referitoare la visele tuberculosilor pulmonari,
prin discutii libere cu bolnavii, am putut constata ca visele variaza
nu numai în raport cu vîrsta, ci si în raport cu stadiul în care se
RÎueste bolnavul: de nou internat, de aclimatizat, de cronic în
visele proaspetilor spitalizati, în majoritatea cazurilor, predomina
un singur continut cel de groaza, de teama. Dupa perioada adap-
liîrii, desi visele terifiante ramîn mai departe majoritare, visele
bolnavilor înscriu o tematica extrem de variata. La tineri, alaturi
de o dominanta erotica, apar vise cu caracter pozitiv sau negativ
în legatura cu aspiratiile, preocuparile profesionale, conflictele

PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ

traite în visele maturilor si ale vîrstnicilor se reflecta situatiile
lasate acasa, în cadrul carora actioneaza sotiile, copiii, nepotii.

Prin analiza viselor se pot decela, de asemenea, motive de or-
din filosofic, politic, religios. Astfel, se pare ca "diavolul" este un
personaj care apare numai în visele subiectilor cu tendinta spre
misticism.

Constatarile noastre arata ca cronicii cu nenumarate internari,
cu ani de zile de spitalizare, oameni obositi, blazati, care nu mai
asteapta nimic de la viata, viseaza foarte putin sau uita ce visea-
za si visele lor sînt fara o semnificatie deosebita.

Se pare, de asemenea, ca, facând abstractie de vîrsta, de sex
si de studii, tuberculosii pulmonari sînt predispusi a crede în vise.
Explicatia acestui fapt credem ca rezida în anxietatea bolnavului,
în sentimentele sale de nesiguranta, în trebuinta de a descoperi
esenta unor fenomene care se repeta în fiecare noapte, în tendinta
profunda a psihicului uman de a crede în miraculos.

BIBLIOGRAFIE

George Margarit, Vulturii amiezii Junimea, lasi, 1970, p. 36.

Maurice Porot, La psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau t
Niestle, S. A. Neuchatel (Suisse), 1950, 1 pp. 123-146.

Richard Lazarus, Personality and adjustment, Prentice Hali, Englewood
Cliffs, 1963. p. 4.

William Offenkrantz and Allan Rechtschaffen, Clinica Studies of sequen-
tional dreams, Archives of General Psychiatry", 1963, 8, 497-508.

S.   Blumenfeld, l. Alexandrescu, Tr. Gheorghiu, Quelques considerationi
concernant l'activite onirique chez Ies neurasteniques, Ann, Med.
Psychol", T. 2, 24, 3, 3 -326.

F. Bacher, La psychologie differentielle, Bull. psych., 268, XXI, 1 ,

Monique de Bonis, Les conflicte de motivations, L'annee psycholo gique", 1966 nr. 1.

Dean Drevillon Etude critique de la notion d'adaptation B.l.N.O.P.,
nr. 3, 1969.

H. Ey, La conscience, P.U.F., f-
10. A. Kardiner, The individual and his society New York, 1939.