SUBIECTE ONCOLOGIE
1. Cancerul. Definitie:
Dezvoltarea unei populatii celulare, a carei crestere scapa de sub controlul mecanismelor de reglare homeostatica.
singura celula (
Tumora se dezvolta spontan prin extensie locala sau se poate transmite la distanta, metastazānd, ducānd ireversibil la deces. Tumora se dezvolta mai lent sau mai rapid, functie de particularitatile ei biologice si de raspunsul organismului purtator.
(cancer tumora īn sensul tumefactiei; relatia cancer - oragnism e de natura biologica, nu imunologica)
2. Care sunt argumentele care sugereaza ca boala canceroasa tulburare genetica?
2.1) la nivelul celulelor maligne apar aberatii cromozomiale caracterizate prin
anomalii cariotipice de numar, structura (deletii, inversii, translocatii, cromozom inelar)
modificari genetice legate de apoptoza (gena noramla se transforma īn oncogena)
2.2) genele modificate se pot transmite la urmasi
daca īn AHC exista o bunica sau matusa cu cancer, BRCA1, sansele cresc pentru vārsta tānara (32-35 ani)
daca gena BRCA1 este modificata la toate rudele >30 ani => risc crescut/mare, ce recomanda mamectomia bilaterala profilactica preventiva
2.4) unele boli genetice se pot maligniza:
polipoza intestinala (60-100 ), neurofibromatoza de tip I (boala von Recklinghausen), boala fibrochistica a sānului
initierea se produce īn urma actiunii leziunii la nivelul ADN, genele normale transformandu-se īn oncogene
2.5) se presupune o transmitere virala ereditara (virogene ce se pot activa).
3. Epidemiologia cancerului. Definitie:
Studiul distributiei si al dinamicii īmbolnavirilor si deceselor de cancer (raportate la populatia unei tari, a unei regiuni geografice) + studiul factorilor de risc din mediul īnconjurator ce concura la aparitia acestora, studiind si posibilitatea de īnlaturare sau de diminuare a efectului acestor factori de risc (profilaxie primara).
Acest studiu se raporteaza la populatia unei tari sau la grupe populationale din tara respectiva sau din anumite regiuni īn functie de sex, vārsta, rasa, profesie, mediu.
4. Principalele subdiviziuni īn epidemiologia cancerului. Enumerare:
E. descriptiva ; E. analitica; E. experimentala
5. Epidemiologia descriptiva. Definitie:
Studiaza dinamica si progresia īmbolnavirilor si deceselor de cancer īn populatia umana, īn functie de sex, vārsta, profesie, rasa, mediu, atāt īn timp cāt si īn spatiu.
Foloseste indici:
b) intensivi, indici de frecventa sau intensitate (Incidenta, Mortalitate, Prevalenta)
6. Epidemiologia analitica. Definitie:
Studiaza pe loturi mici, restrānse populational, pentru fiecare tip de cancer īn parte, ipotezele sugerate de epidemiologia descriptiva privind factorii de risc care duc la īmbolnaviri.
Pt. " tip de celula exista 2 tipuri de anchete epidemiologice:
a) Prospective (un lot expus/alt lot neexpus la factori de risc => comparari)
b) Retrospective (un lot test / alt lot martor => comparari fise de observatie pentru a vdea expunerea)
7. Epidemiologia experimentala. Definitie:
Masoara efectele diversilor factori de risc asupra populatiei si stabileste daca exista o relatie de cauzalitate īntre boala si factorii potential carcinogeni din mediul īnconjurator, controlānd deci o ipoteza elaborata descriptiv si verificata analitic.
8. Incidenta:
= Indice de morbiditate privind nr. de cazuri noi de boala aparute īntr-o anumita perioada de timp (1 an), intr-o comunitate populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
9. Indice de mortalitate:
= Numarul de decese prin cancer intr-o anumita perioada de timp (1 an), intr-o comunitate populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
10. Indice de prevalenta:
= numarul de cazuri noi si vechi intr-o anumita perioada fixa de timp (deobicei 1 an), intr-o comunitate populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
11. Indicatori extensivi. Definitie in epidemiologie:
= o fractiune dintr-un fenomen studiat raportat la fenomenul luat īn totalitate inmultit apoi cu 100, aratand % partii fata de īntreg. adic 646c24g a : F (fen. studiat) T (fen. studiat)
Exemplu : 100 de femei suspecte de cancer (fenomen in intregime) dintre care 5 au cancer (fractiune). Indicele extensiv va fi 5/100
12. Sursele de informatie pentru anchetele epidemiologice descriptive:
-1- Fisa de consultatie, foaia de observatie
-2- Carnetul de sanatate
-3- Certificatul de deces (dg. de certitudine se pune inainte sau la necropsie)
-4- Registrul spitalicesc de cancer
-5- Registrul National de Cancer
13. Registrul National de Cancer. Definitie, obiective:
= sistem complex de colectare, īnregistrare si prelucrare a tuturor datelor legate de cazurile de cancer pe teritoriul unei tari (sistem informational).
Obiective:
(a) cunoasterea incidentei si localizarii anatomice a cancerului;
(b) cunoasterea evolutiei si tendintelor de evolutie a cancerului (pt. prognostic si metode de combatere a evolutiei)
(c) determinarea supravietuirii prin confruntarea cazurilor noi cu decesele
14. Fisa ONC:
= document ce cuprinde date despre bolnav (de identitate), despre evolutia bolii si tratamentele efectuate completata de primul doctor ce diagnosticheaza cancerul la bolnavul respectiv, precum si date privind dg. de certitudine si localizarea cancerului (cu subdiviziuni anatomice).
15. Tipuri de anchete din epidemiologia analitica:
a) anchete prospective = 2 loturi populationale, respectandu-se regulile esantioanelor, 1 lot expus la factorii de risc, al 2-lea neexpus (martor); la un interval de timp bine stabilit se masoara frecventa īmbolnavirilor prin cancer īn cele 2 loturi si se compara
b) anchete retrospective = 2 loturi, unul test (bolnavi de cancer) si altul martor (alte boli), studiindu-se antecedentele bolnavilor si stabilindu-se nr. bolnavilor de cancer cu factori de risc comparativ cu nr. bolnavilor de alte boli expusi la aceeasi factori de risc.
16. Tipuri de esantioane din epidemiologia analitica:
-1- esantion tip I = lot national reprezentativ dpdv statistic (sau nr. acceptat international);
-2- esantion tip II = 2 loturi, primul expus la fact. de risc, al doilea neexpus (martor); (prospectiv);
-3- esantion tip III = 2 loturi, primul bolnavi de cancer, al doilea bolnavi fara cancer; (retrospectiv);
17. Factori incriminati īn aparitia cancerului. Clasificare:
I. Factori exogeni (din mediul inconjurator):
A) Factori fizici: radiatii ionizante, radiatii UV, traumatisme
B) Factori chimici: produsi industriali anorganici organici (hidrocarburi), medicamente,
produse naturale uzuale (tutun, alcool);
C) Paraziti, Micotoxine, Alimentatia, Factori virali, Camp electromagnetic, Materiale plastice
II. Factori endogeni (ai organismului gazda):
Genetici, Imunologici, Hormonali, Sex, Varsta, Stres, Stari precanceroase
18. Importanta cunoasterii fact. de risc exogeni:
Cunoasterea acestora poate asigura o profilaxie cat mai corecta, prin īnlaturarea sau atenuarea efectului lor reducandu-se nr. īmbolnavirilor.
19. Rolul radiatiei ionizante īn aparitia cancerului:
Radiatia ionizanta (electromagnetica - x, gamma si corpusculara - electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule alfa, beta) actioneaza mai ales la nivelul genomului celular, cu lezarea ADN-ului prin:
rupturi lant ADN mono bicatenar
modificarea protein-enzimelor
inhibitia fosforilarii oxidative
Mecanisme:
rupere lanturi ADN cu formare de leg. covalente (mutatii ce duc la radicali liberi)
se īncearca repararea (autoradicalilor) care daca esueaza duce la transformarea protooncogenelor īn oncogene, cu transformarea maligna a celulei
toate o relatie intre Doza, Timp de expunere, Tip de tesut iradiat si Efecte (transformarea maligna creste cu doza unitatea de timp)
Tipuri de iradiere (cf. Curtis) prin:
explozii nucleare => leucemii, cancer pulmonar, mamar, de vezica urinara, renal, de tub gastrointestinal, ovarian
surse radioactive din atmosfera
expuneri profesionale
met. de diagnostic => cancer hepatic, mamar, sarcoame osoase
iradieri terapeutice => leucemii, cancer pulmonar, esofagian, gastric, renal
20. Argumente ce sustin rolul rad. UV īn aparitia cancerului:
RUV det. lez. cutanate si favorizeaza dezv. neoplasmelor tegumentare
argumente : (a) cancerul apare mai frecv īn partile descoperite ale corpului
(b) mai frecv la cei cu pielea alba (cu deficit de pigment)
(c) mai frecv la cei cu profesie cu expunere prelungita la RUV
(d) sensibilitate cutanata la UV crescuta la bolnavii care sufera de Xeroderma Pigmentosum (boala genetica = deficit de reparare a molec. de ADN) => cancere la varste mici
(e) la cei cu lez. preexistente (displazii mamare, cancere mamare) => acestea sunt agravate
21. Rolul traumatismelor īn aparitia cancerului:
singure nu sunt carcinogene decat īn mod exceptional;
au rol īn evolutia cancerului destul de grav; sunt factori agravanti si metastazanti
un posibil rol īl au traumatismele mici si repetate asupra cicatricilor, nevilor pigmentari, fistulelor cronice, care sunt factori de risc si au potential sensibil īn malignizarea zonei
au rol revelator al unui cancer
22. Factorii chimici industriali cu rol īn aparitia cancerului
I. Anorganici:
Arsen => c. cutanate, pulmonare, hepatice
Azbest => c. ovariene, pulmonare, mezotelioame pleurale, peritoneale, tub gastro-int.
Cr + Ni => c. nazale, bronhopulmonare
Pb => c. bronhopulmonare (in cantitati minime in fumul de tigara)
Cd => c. vezica urinara, pulmonare, testicular.
II. Organici:
hidrocarburi policiclice aromatice (A-benz-pirenul)
amine aromatice, nitrozamine, poliamine
pesticide, ierbicide, hidrazide
aditivi alimentari (conservanti, coloranti), produse cosmetice
III. Medicamentosi:
cloramfenicol => hemopatia maligna; ciclofosfamida => c. vezica urinara
derivati de rezerpina => c. mamar; menfalan => c. hepatic
hormoni: estradioli => c. uterin; testosteron => adenom de prostata
fenacetina => c. renal; fenitoina => reticulosarcom
dietilsilbestrol => c. uterin + vaginal + mamar; pilule anticoncep. => risc
tutun => c. bronhopulm.; alcool => c. tub gastro-int. sup.
23. Rolul campurilor electrice īn aparitia cancerului:
S-a observat la femei ce lucreaza īn camp electro-magnetic o crescut/mare a ratade 2-3 pt cancerul de san.
24. Caracteristicile ag. initiatori:
a) act. singuri (cel putin initial), ireversibil si aditiv, sunt subst. mutagene;
b) sunt cancerigeni prin ei īnsisi, o singura expunere este suficienta pt. inducerea initierii;
c) produc electrofilie la niv. macromoleculelor celulare, cu aparitie de legaturi covalente.
25. Caracteristicile ag. promotori:
nu pot fi cancerigeni singuri, dar devin dupa actiunea unui agent declansator;
actioneaza numai pe cel. initiate;
actiunea lor este reversibila, cel putin la īnceput, si neaditiva;
nu sunt mutageni;
produc cancer īn timp īndelungat, necesitand o expunere prelungita;
nu produc electrofilie, deci nu vor toate leg. covalente la niv. macromolecular.
26. Alte factori din mediu (mase plastice, paraziti, etc)
Masele plastice (tuburi de dren) experimental au dus la fibrosarcoame. Uleiurile minerale injectate in cavitatea peritoneala la soareci => granulatii => cel. canceroase.
Parazitii:
Schisostoma hematobium => cistita interstitiala, metaplazie uroteliala, de tip pavimentos, cu aparitia de cancere epidermoide ale v. urinare
Trichomonas vaginalis => cancer de col uterin
Amibe (distomienii) => cancere de cai biliare si hepatice.
27. Micotoxinele:
= metaboliti ai unor specii de mucegaiuri ce au capacitatea de a induce modificari īn structura biologica a plantelor, animalelor si a omului; sunt agenti initiatori;
Ex: alfa-toxine (obtinute din Aspergilus flavus: B1, B2):
B1, B2 ( blue" la UV), din care B1 este cea mai cancerigena;
G1, G2 ( green" la UV
M ("milk" - excretate prin lapte
28. Rolul factorilor alimentari īn aparitia cancerului:
dieta bogata īn grasimi animale si dulciuri fine => c. mamar, ovarian, uterin (endometrial)
regim bogat in proteine si nitrozamine (afumaturi) => c. gastric, colonic
alcool + alimente fierbinti + fumat => c. laringian, esofagian, hepatic
regim bogat in proteine si dulciuri si sarac īn fibre alimentare => c. colorectal
carente vitaminice (ex: vit. A) si minerale (Cu, Fe, Se) => c. pulmonar
29. Factori carcinogeni virali (vADN):
4 familii:
Papovaviridae (Papiloma, Polioma, virusul vacuolizant)
papiloame la cornute, caini, iepuri; polioame la caini, soareci
papiloame la nivel corzi vocale, organe genitale externe (om), iar Papiloma tip 16-18 dau c. col uterin
virusul vacuolizant (SV40) dau tumori benigne la maimute, iepuri, iar tulpinile vBK si vJC dau tumori cerebrale si renale
Adenoviridae (34 de tipuri):
tulpinile 12, 18, 31 cancerigene la hamsterii aurii
cancere nediferentiate rinofaringiene si bronhopulmonare
Herpesviridae (HSV 1 si 2, EBV)
limfosarcoame la maimuta
HSV 1 si 2 => c. col uterin; EBV => limfom Burkitt (+ ag. etiol. al mononucl. infect.)
Poxviridae:
mixoame si fibroame la rozatoare
la om => Moluscum Contagiosum (tumora benigna cutanata)
III. Clasa Po ce codifica tirozinkinazele cu rol receptor: ros, erb-B1, erb-B2 sau her, C1imt, fms, met, kit, ret
IV. Clasa Po ce codifica receptori fara functie tirozinkinazica: mas
V. Clasa Po ce codifica prot. mb. ce leaga GPT: ras (H-, K-, N-ras), gip, gsp
VI. Clasa Po ce codifica serinkinazele citoplasmatice: mos, raf sau mil, cot, pim1
VII. Clasa Po ce codifica reglatorii citoplasmatici: crK
VIII.Clasa Po ce codifica prot. mitocondriale: bcl2
IX. Clasa Po ce codifica factori de transcriptie nucleara: erb A, p53, fox, maf, vav, jun, myb, fos, ski, familia myc (c-, l-, n-myc) (dau cancere multiple)
X. Clasa Po ce codifica receptorii nucleari: erb Abeta, hap, rarbeta
XI. Neclasate: dbl.
38. Modificari cromozomiale si rolul lor īn aparitia cancerelor:
anomalii de nr. (aneuploidii)
anomalii de structura (inversia, translocatia, deletia, cromozomi inelari
39. Exemple de oncogene cu rol īn aparitia unor cancere:
abl => leucemia mieloida cronica (translocatie)
erb B1 => cancer epidermoid si glioblastoame (amplificatie)
erb B2 (her) => c. mamar, ovarian, gastric, colonic (amplificatie)
gip => c. ovarian si de corticosuprarenale (mutatie punctiforma)
myc => c. pulmonar, mamar, col uterin, de colon (amplificatie)
myc => limfom Burkin (translocatie)
familia myc => 1. c-myc => c. pulmonar, mamar, col uterin
=> c. gastric (amplificare)
src => c. colonic (supraexpresie)
40. Componenta aferenta a RI:
= recunoasterea antigenelor de catre LB si LT care au fost sensibilizate la Ag de APC (macrofage)
Macrofagele recunosc fragm de Ag = epitopi pe care ii expun pe suprafata.
41. Centrul imun:
= organele limfoide = splina, ggl. limf., timus, placi Payer (intestin);
- in organele limfoide se produce clonarea limfocitelor sensibilizate la Ag si pot sa apara limfoame
- LT elibereaza limfokine si se produce intercooperarea LT si LB.
42. Componenta eferenta a RI:
a) LTh si LTc actioneaza pe linii celulare al caror Ag este necunoscut (restrictie alogenica)
- celulele efectoare: LTh (prolifereaza īn +Ag si activeaza LTc prin citokine) si LTc (ce act. pe cel. tumorale)
b) limfocitele NK distrug celulele tumorale alogenice fara sa fi avut contact cu Ag
c) limfocitele AK distrug celulele tumorale dupa ce au avut contact cu Ag :
- alte tipuri de celule: NK, K (asemanatoare NK, īnsa sunt anti-melanom malign si anti-cancer renal);
d) limfocite cu infiltrat tumoral (TILi) pleaca de la tumora in prezenta IL2
- alte limfocite (LB atrase de IL2 īn focar => Ig si citokine), macrofage (Mo atrase de IFNgama si activate)
e) IgA, IgG, IgE, IgM declanseaza reactia Ag-Ac cu distructia celulelor tumorale
f) unele citokine au actiune directa pe celulele tumorale (actiune antiproliferativa)
g) TNF, IL3, IFNgama
43. Reglarea RI:
direct: realizata de LT reglatoare (LTh si LTs) si monocite (Mo)
indirect: realizata cu ajutorul LK (limfokine-limfocite) si MK (monokine-Mo).
Limfokinele au actiuni multiple, fiind factori chemotactici pentru macrofage si pt alte celule fagocitare, mentin celulele fagocitare prin Factorul de Inhibitie a Migrarii (MIF), activeaza celulele fagocitare NK prin intermediul interleukinelor, stimuleaza proliferarea celulelor fagocitare (efectoare) prin factori mitogeni (IFN - antiproliferativ, IL - stimul al citotoxicitatii)
44. Imunodeficienta:
= deprimarea capacitatii de aparare a organismului la diferite nivele ale RI; poate fi:
a) congenitala (sd. Wiscott-Aldricht)
b) dobandita (sarcoidoza, SIDA, bolnavi transplantati)
45. Facilitarea imunologica Vezi 45).A.3:
Reprezinta un proces imun care ar facilita crescut/mare tumorala prin: (RI de favorizare)
A) Factori ce tin de gazda:
Imunodeficienta congenitala sau dobandita
Toleranta imunologica, prin imaturarea SI fata de anumite Ag
Facilitarea imunologica este un proces imun ce consta īn favorizarea crescut/mare tumorii prin :
- inhibitia RI de tip central prin blocaj la nivelul ggl, splinei sau timusului (prin LTs care inhiba secventa de activare RI)
- inhibitia ramurii efectoare a RI , rezultand aparitia unor Ac blocanti ce īmbraca celulele tinta scotandu-le de sub actiunea factorilor citostatici
- legarea Ag tumorale de receptori specifici ai celulelor efectoare LTc, ce sufera un fenomen de orbire (nu pot sesiza celulele neoplazice sau cele transformate) a.ī. celula tumorala sau Ag tumoral nu mai e distrus.
B) Factori ce tin de tumora:
Antigenitate tumorala redusa, cu timp lung de aparitie a Ac => tumora nu mai poate fi reprimata (crescut/mare masiv)
Imunorezistenta celulelor tumorale
Furisarea celulelor tumorale, cand exista un numar mic de celule neoplazice ele se strecoara pe langa celulele efectoare si se dezvolta nestingherite (carcinom "in situ" ce are < 100.000 cel.), a.ī. atunci cand se atinge un nivel suficient de mare de celule pt. a declansa un RI capacitatea de aparare imunologica a organismului e depasita.
46. Furisarea imunologica Vezi 45) B) 3.
47. Imunorezistenta:
Dupa unii autori toate tumori umane imunorezistente de la īnceput; īn practica īnsa toate celule tumorale rezistente la un anumit chimioterapic, mai putin rezistente la o combinatie de agenti chimioterapici.
48. Ce sunt celulele NK
= sunt celule native varietate de limfocite ce au capacitate naturala de distrugere a celulelor tumorale, fara a veni īn prealabil īn contact sensibilizant cu Ag tumoral, fiind stimulate de interleukine si IFN.
49. Teoria mutatiei somatice (genetica):
- admite toate unor anomalii sau mutatii (modificari) de structura, īn una sau mai multe din genele de reglare a cresterii si diferentierii celulare (gene functionale).
- aceste anomalii pot sa apara īn " moment al vietii, chiar si la copiii mici. Astfel s-ar explica aparitia cancerului la " varsta
- genele modificate devin oncogene si concura la declansarea transformarii unei celule normale īn celula maligna.
50. Teoria diferentierii aberante (epigenetica):
Considera ca fenomenul nu ar fi genetic, ci epigenetic, nefiind deci modificari īn structura genelor reglatoare, ci doar tulburari functionale existente īn controlul activitatii genelor reglatoare ale cresterii si diferentierii celulare.
51. Teoria virogenului oncogen (Huebner):
Īnca de la nastere toate celule ce īncorporeaza particule virale inactive (evidentiindu-se retrovirusuri īn placenta mamara si embrion => informatii pt. un cancer pe care-l mostenim), ce-s mentinute inactivate prin mecanisme imune, īnsa care īn mod exceptional, prin interventia factorilor de mediu īnconjurator ce duce la deprimarea SI, se activeaza (cu transformarea unui virogen oncogen inactiv īntr-unul activ) printr-o oncogena (evidentiindu-se printr-o oncogena).
Retrovirusurile au 4 gene: env, pol, gag, onc (singura ce produce transformarea celulei normale īn celula neoplazica).
52. Teoria protovirusului (Termin):
Considera ca celula umana nu are informatii pt. cancer, nici virogene.
Cancerul apare datorita unor noi secvente īn structura ADN-ului celular, o noua informatie ce poate fi adusa de un virus exogen (nu neaparat ereditar), tumora fiind rezultatul erorilor de transmitere ADN-> ARN->ADN, cand pot sa apara greseli si mutatii care numai accidental pot sa dea nastere la gene oncogene (apar astfel informatii pt. cancer => nou virus).
53. Carcinogeneza. Definitie:
= un sir (cascada) de evenimente ce duc la dezvoltarea dintr-o celula normala a una sau mai multe celule canceroase (suse), ce se vor dezvolta stadial, ajungand la tumori mici, apoi la tumori decelabile clinic si la metastaze, ducand īn final la deces (dupa unii, acest proces include doar transformarea cel normale -> cel. canceroasa).
54. Initierea (prima etapa):
Prima etapa din carcinogeneza, se datoreaza unor mutatii ce apar īn celulele stem normale ca urmare a expunerii lor la un agent initiator incomplet (fizic, chimic, viral), ducand la modificari īn structura ADN-ului, spontan ireversibile dupa unii, reversibile dupa altii (prin capacitatea de reparare a moleculelor ADN = reinlocuirea perechilor de nucleotide alterate sau īmperecheate gresit, dupa excizia acestora).
Se produce rapid, cu transformare din stare premaligna latenta -> stare maligna ireversibila, avand frecvent o durata scurta, rar īnsa perioade mai lungi.
Azi se blocheaza prin antiinitiatori: vitaminele E, C, caroten, Se, antioxidante.
55. Promotia (etapa a doua):
Apare ca urmare a actiunii unui agent promotor asupra unei celule initiate (agentul promotor nu este carcinogen decat pe o celula deja initiata), fiind etapa īn care celula normala se transforma īn celula canceroasa (modificarea celulei clonale, cu selectia clonala a acesteia). Dupa unii promovarea ar selecta celulele initiate, dupa altii mai toate īntre aceste etape (promovare si initiere) si stadiul de crestere (expansiune clonala selectiva a celulelor initiate).
Promotia nu-i aditiva si poate fi reversibila, fiind de lunga durata, evuoland īn trepte īn functie de doza de agent promotor (avand un rezultat final vizibil clinic paraclinic), avand un prag de actiune al agentului promotor. In final se obtine celula suse maligna.
56. Dezvoltarea, progresia (carcinomul in situ
Celulele ce se selectioneaza īn etapa de promovare sau promotie se īnmultesc progresiv de la 103 la 105 celule, fara semne clinice sau alterarea bolnavului sau medicului. Īn cazul tumorii epiteliale celulele maligne nu depasesc membrana bazala ("in situ"), formand o tumora avasculara ce se hraneste prin imbibitie si difuziune (nu are vascularizatie proprie), cu capilarele din jurul tumorii usor dilatate. Durata carcinomului "in situ" este estimata la 5-10 ani si reprezinta etapa oculta a evolutiei unui cancer. In anumite localizari ar putea fi diagnosticat (cancer de col uterin).
Apar modificari masurabile ale cariotipului, ce concura la:
dezvoltarea masei de celule neoplazice
crescut/mare autonomiei celulare
crescut/mare capacitatii invazive si de metastazare, a.ī. se trece de la o etapa oculta la o tumora vizibila (īntre Tis si Tvizibila toate stadiul de microcarcinom, ce nu-I vizibil la MO, denumit stadiul de carcinom minimal invaziv).
Progresia carcinomului in situ" va cuprinde si invazia locala si metastazarea.
57. Receptori cu rol īn carcinogeneza. Enumerare:
Pt. factorii de crestere (epidermal EGF, fibroblastic FGF, PDGF), celulele tumorale avand receptori pt. factorii de crestere transformati
Pt. tirozinkinaze
Pt. hormoni
Pt. retinoizi
Pt. substante chimice
58. Matricea extracelulara:
= structura ce asigura proliferarea, diferentierea, migrarea si supravietuirea normala a celulelor, fiind alcatuita din glicoproteine specifice (colagen) si proteoglicani (fibronectina, condronectina, laminina, etc) si colagen (proteinazorezistent, degradat de colagenaze).
Colagenul este:
de tip I si III īn spatiile interstitiale (matricea extracelulara)
de tip II īn membrana bazala vasculara
de tip IV īn membrana bazala (lamina densa)
de tip V īn anumite membrane bazale
de tip VI ubicuitar
de tip VII si VIII
59. Membrana bazala
Este alcatuita din 3 straturi, avand 2 componente - una colagenica si alta necolagenica (laminina, fibronectina, proteoglicani, acid hialuronic):
a) lamina lucida externa (200-400Å, cu raport direct cu celulele parenchimului)
b) lamina densa sau bazal lamina (900-1000Å)
c) lamina lucida interna (īn contact cu tesutul conj. stromal)
60. Secventele fen. de invazie locala:
I. Scaderea adezivitatii celulelor maligne:
datorita lipsei de ioni de Ca, cu scazut/mic sau modificarea potentialului electric membranar al celulei
datorita unor deficiente jonctionale determinate de oncogena
II. Atasarea celulelor maligne de membrana bazala, urmata de degradarea acesteia:
atasarea este preferentiala la portiunea necolagenica a membranei (pe laminina)
activarea unei plasminogen-urokinaze -> activarea plasminei ce activeaza colagenaza de tip IV, cu degradarea mb
III. Locomotia celulelor maligne:
- motilitate crescut/mare fata de celulele normale, cu forta crescut/mare de propulsie si adaptarea formei la textura tesuturilor din jur (datorita citoscheletului celular modificat) => vor infiltra matricea extracelulara
IV. Interactiunea cel. maligna - tesut gazda:
- celulele maligne degradeaza matricea extracelulara prin activarea unor proteaze, polipeptidaze si a unei colagenaze de tip I (enzimele de degradare matrice extracelulara sunt markeri de agresivitate tumorala, putand fi dozati: proteaze, polipeptidaze, colagenaze tip I, catepsine E si D, glicoziltransferaze si plasminogen-urokinaza)
V. Dezvoltarea locala a tumorii:
multiplicarea celulei tumorale, ansamblul celulelor rezultate formand parenchimul tumoral, tesutul elementele tesutului gazda formand stroma tumorii
proliferarea depinde de factorii locali:
prezenta receptorilor pt. factorii de crestere transformati
secretia (autocrina) a acestor factori
factorul tumoral angiogenetic Volkmann stimuleaza neoangiogeneza tumorala (neovase ce asigura nutritia necesara replicarii) = TAF (tumora avasc. devenind vasculara)
proliferarea tumorala duce la distrugerea tes. din jur
61. Dezvoltarea locala a cancerului: Vezi 60) V.
62. Factori ce influenteaza cresterea tumorala:
I. Factorii de crestere transformati, prezenta receptorilor cel. maligne pt. acestia si TAF (mobilizarea cel. endoteliale de la nivelul capilarelor catre tumora => neovase de vasc. tumorala)
II. Timpul de dublare al tumorii privind durata ciclului celular (cu cat este mai scurt cu atat dezvoltarea este mai rapida), agresivitatea tumorii si capacitatea de aparare a org. gazda.
III. Dezvoltarea tumorii depinde de 3 factori:
a) compartimentul celulelor aflate īn G0 (īnafara ciclului celular)
b) compartimentul celulelor aflate īn G1, S, G2, M (īn proliferare)
c) compartimentul celulelor ce se pierd prin lipsa vascularizatiei (datorita inegalitatii vascularizatiei īn tumora)
63. Complicatii directe ale cancerului:
Hemoragia prin erodarea vaselor (mici, oculte; medii, exteriorizate; mari, cataclismice, ce determina moartea)
Obstructia organelor cavitare (extrinseca / intrinseca
Fistulizarea, perforatia digestiva (tot prin proces eroziv)
Compresiunea de vecinatate (maduva spinarii, uretere -> IR, mediastin -> sd. de mediastin)
64. Complicatii indirecte ale cancerului:
Imunosupresia, cu infectii bacteriene si virale letale (din limfoame si leucemii)
Suprainfectia tumorii
Complicatii la distanta: paraneoplaziile
Producerea unor substante polipeptidice: enzime, ACE (Ag CarcinoEmbrionar), PG (prostaglandine), receptori ectopici, cu modificarea imunitatii
65. Paraneoplaziile. Enumerare:
Neurologice, Endocrine, Cutanate, Musculare, Hematologice (CID, fibroliza, tromboze extensive, anemii, trombocitopenii), Digestive, Renale, Osteoarticulare (sd. reumatoide), prurit paraneoplazic (limfoame), febra, casexie paraneoplazica.
64. Diseminarea la distanta (metastazarea). Definitie:
= migrarea celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive īn alte tesuturi si organe aflate la distanta de locul unde s-a fixat si dezvoltat tumora, formand initial micrometastaze, apoi macrometastaze sau cancer secundar. Boala minima reziduala reprezinta aparitia metastazelor (ce toate din momentul prezentarii bolnavului la medic) dupa tratament.
65. Etapele metastazarii. Enumerare:
desprinderea celulelor maligne din tumora primitiva
patrunderea īn vasele limfatice si sanguine (intravazarea)
vehicularea īn torentul circulator (citemia neoplazica)
oprirea celulelor neoplazice īn microcirculatia unor organe aflate la distanta de tumora primitiva
extravazarea cel. tumorale din mica circulatie a organului respectiv, la nivelul parenchimului
nidarea sau fixarea cel. maligne (formand clonul - mcolonii - mmetastaze - macrometastaze)
dezvoltarea unei colonii neoplazice cu circulatie proprie datorita TAF, cu formare de neovase.
66. Mecanismele de diseminare la distanta:
Reprezinta modalitatea de patrundere a celulelor neoplazice īn caile de diseminare metastatica:
a) embolizarea prin microemboli
b) permeatia cu noduli de permeatie (cancer mamar īn coloana īn limfaticele dermului)
c) implantarea (cancer ovar celule tumorale se desprind din structura tumorii si se implanteaza pe peritoneul fundului de sac posterior => carcinomatoza peritoneala ce determina exitus prin ocluzie intestinala progresiva, etajata, multipla)
d) extensia la distanta pe cale nervoasa (de-a lungul fibrelor nervoase)
67. Cai de diseminare la distanta. Enumerare:
Vasculara (frecv sarcoame, dar si carcinoame)
Limfatica (frecv carcinoame, rar sarcoame => īn ggl. limfatici sunt distruse, se cantoneaza ± se replica celula neoplazica sau intra īn torentul circulator)
cai naturale (Tubara la cc. ovarian sau Bronsica la cc. pulmonar) (anterograd sau retrograd)
calea LCR => meningita carcinomatoasa
de-a lungul tecilor nervoase si radacinilor nervilor
Peritoneala => carcinomatoza peritoneala
68. Calea vasculara de metastazare:
Celula neoplazica patrunde mai ales īn capilarele venoase si venule (īn faza de intravazare), urmand faza de citemie neoplazica, cand celulele maligne sunt vehiculate īn torentul circulator. Cu cat nr. celulelor maligne din torentul circulator este mai mare, cu atat posibilitatea de metastazare este mai mare, microembolii agregandu-se homotipic sau heterotipic (la cel. sg. ce īnconjoara celula maligna). La nivelul microembolului, celulele neoplazice sunt protejate de celulele periferice.
Dupa oprirea īn organul tinta celulele maligne elibereaza enzime, extravazandu-se prin insinuarea printre celulele epiteliale, a.ī. cel. canceroasa ajunge pe m.b., pe care o degradeaza ajungand īn organ. Aici prolifereaza, elibereaza TAF formand macrometastaze vascularizate sau cancer secundar. Aceste metastaze au frecvent acelasi fenotip cu tumora de origine, aratandu-i originea din aceasta; rar īsi schimba fenotipul, datorita prolifererarii celulare maligne aberante la nivelul noii localizari.
69. Calea limfatica de metastazare:
Sarcoamele metastazeaza predominant pe cale vasculara, exceptional pe cale limfatica, pe cand carcinoamele metastazeaza pe ambele cai, īn special limfatica
Celulele tumorale patrund prin permeatie si embolizare īn vasele limfatice (permeatie = coloana continua de celule neoplazice īn interiorul vasului limfatic); pe aceasta cale limfaticele sunt invadate din aproape in aproape; ajungand astfel la I-a statie ganglionara de la tumora, unde:
a) celulele trec īn eferentele ggl. spre statii īndepartate
b) altele trec īn jonctiunea capilarelor limfatice cu cele venoase periganglionare si intra īn torentul circulator
c) celulele sunt distruse la niv. ganglionar de catre elementele SI de supraveghere
d) se multiplica, invadeaza local gl. limfatic, sparg capsula si fixeaza ggl. īntre ei (bloc adenopatic) sau la tesuturile din jur (treapta N2), astfel se produce metastazarea ggl limfatici
e) uneori ganglionii blocati de procesul de invazie determina metastazarea retrograda a celulelor neoplazice catre ggl. fara nici o legatura cu organul de dezvoltare a tumorii primare
f) pe cale limfatica ajung īn marea vena limfatica (a abdomenului), apoi īn cisterna Pequet sau direct īn aceasta -> canal toracic limfatic -> confluent jugulo-subclavicular stg. (nu drept - aici vine ductul toracic limfatic) -> cord drept.
70. Cai naturale de metastazare:
calea peritoneala (cancerele de tub digestiv metastazeaza in cavitatea peritoneala) + cancer ovarian
calea trompelor uterine (c. ovarian - anterograd si c. endometru - retrograd)
calea bronsica
calea limfatica a ligamentului rotund catre ggl. limfatici inghinali externi
calea tecilor nervoase periaxonale si radacinilor nervoase
calea LCR (cu localizare īn toate regiunile SNC)
71. Momentul aparitiei metastazelor:
In cursul evolutiei tumorii primitive, dezvoltarea si manifestarea clinica a metastazelor se pot produce īn prezenta sau dupa indepartarea tumorii
a) dupa o perioada de evolutie locala a tumorii:
- dupa ce tumora a atins un anumit volum
b) foarte precoce:
- īnaintea tumorii primare, a.ī. metastazele constituie primul simptom al unui cancer (mamar, renal, bronhopulmonar) = metastaze cu punct de plecare nedeterminat
c) dupa īndepartarea tumorii primitive:
- toate o perioada critica de 5 ani cand riscul de metastaza este foarte mare, apoi scade īn 5-10 ani
72. Distributia metastazelor (īn anumite organe):
I. Ipoteza hemodinamica prin care frecventa metastazelor īntr-un anumit organ depinde de gradul de vascularizare sau de aportul sangvin la acel organ (metastaze pulmonare deoarece pulmonul este primul filtru pentru celulele maligne)
II. Ipoteza samanta-sol prin care predilectia diseminarii este determinata de factori dependenti de tumora si de gazda, celulele tumorale avand o preferinta pt. anumite organe ("homming"), cu aderenta crescut/mare la organul respectiv
III. Predilectia pt. un anumit organ īn functie de codificarea oncogenica este o ipoteza actuala, īnca pusa īn discutie
73. Celula canceroasa:
Este substratul proliferarii maligne, un microcosmos cu proprietati si calitati diferite de celula normala.
Prezinta urmatoarele caracteristici:
d) are acelasi genotip cu celelalte celule tumorale, avand aceeasi origine īntr-o clona celulara modificata
e) pastreaza o autonomie de restul organismului
f) este anaplazica (cu proliferare anarhica, ramanand īn faze tinere, nediferentiate)
g) se raspandeste la distanta, multiplicandu-se foarte rapid.
Cancerul a fost denumit si o boala a membranei celulare
74. Boala minima reziduala:
Sunt micrometastaze locale lasate netratate dupa īndepartarea (radicala) a tumorii primare, cu evolutie si factori de prognostic nefavorabili.
Aceste micrometastaze nu se pot determina, dar se pot intui prin scoruri prognostice, facandu-se un tratament adjuvant de siguranta.
75. Metastazarea īn cascada:
Reprezinta metastazarea unor celule cu originea īntr-o metastaza (īntr-o tumora metastatica sau secundara) = metastazarea metastazei (limfadenoctemie de principiu)
76. Antigene tumorale:
Ag asociate tumorii (prezente si īn celula normala, dar mai putin)
b) Ag specifice tumorii - au caracter histoprognostic:
- CA125 - c. de ovar, endometru
- CA19-9 - c. digestive
- CA15-3, TAG72 - c. mamar
- PSA - c. prostata
c) Ag oncofetale (normal sunt represate dupa nastere, exprimarea lor creste reactiv īn cancer, nefiind specifica vreunui anumit tip de cancer, ci indicand doar stadii avansate ale acestuia = ACE (Ag carcino-embrionar), gamma-fetoproteina si alfa-fetoproteina)
d) AlloAg, ce pot fi receptori pt. mai multe celule (CMH/HLA), īn celula canceroasa acestea fiind modificate
77. Modificari biochimice ale celulei canceroase:
Se modifica toate metabolismele: lipidic, glucidic, proteic, apar disfunctionalitati hidroelectrolitice. La nivelul tumorii creste metabolismul glucidic anaerob (arde zahar" mai repede), celulele tumorale avand o mare nevoie de glucide. Apar oncogenele.
Īn mod normal, celulele din structura tegumentului, ficatului, rinichiului, secreta o subst. chimica specifica cu rol īn oprirea cresterii acestor organe (CHALONE) si care atinge un prag local adecvat īn momentul dezvoltarii maxime a organului respectiv.
Celula canceroasa fie nu raspunde la actiunea acestei substante, fie organul nu mai are capacitatea de a sintetiza aceasta substanta.
78. Modificari morfologice ale nucleului celulei canceroase:
Nucleul creste īn dimensiuni (cariomegalie) dar aceasta se intampla si in alte stari (postcaustice, postiradiere, regenerarea hepatica), īsi modifica forma (lobulari, zdrentuiri - mai greu perceptibile - sau protruzia acestuia), distributia cromatinei (creste heterocromatina, dispusa aproape īn tot nucleul sub forma de granule de aspect grosolan; cromocentrii anormali de condensare a cromatinei; hipercromazia nucleului) si nr. (multinuclearea, cu prognostic nefavorabil, aparand īn tumorile anaplazice).
81. Modificari ale citoplasmei celulei canceroase:
Citoplasma scade īn cantitate, īsi schimba dimensiunea (mai mica, cu diferite grade de anizocitoza, cu polimorfism marcat si celule mici īntalnite īn cancerele agresive cu prognostic defavorabil) si forma (grade diferite de heterogenitate in tumorile solide (compacte), de unde si un grad de maturare si de aglomerare a celulelor (in procesele de proliferare maligna); celule : fungiforme, fus, pseudofus, paroase, mormoloc).
82. Modificari ale raportului N C:
Raportul dintre dimensiunile nucleului si cele ale citoplasmei care in mod normal este subunitar (chiar daca exista variatii in functie de fazele ciclului celular), creste in favoarea nucleului cu cat gradul de anaplazie a celulei este mai mare (prognostic defavorabil). Aceasta deoarece nucleul creste in dimensiuni (se face DgDif cu alte stari patologice: postcaustic, postiradiere sau regenerarea hepatica mai sunt insotite de cariomegalie), iar citoplasma scade cantitativ (celule mici intalnite in cancerele agresive cu prognostic prost).
83. Modificari ale mb. celulelor canceroase:
Apar neregularitati sau chiar lipsuri membranare, semn ca s-au pierdut portiuni din citoplasma sau semn de fragilitate.
a) inhibitia de contact (adezivitatea), datorita receptorilor membranari:
a miscarii sau dispunerii celulare (normal- aspect de pavaj", patologic - "gramada
alterarea diviziunii celulare (normal - 1 singur str. celular, patol. - mai multe)
b) alterarea transportului si permeabilitatii membranare
c) alterare jonctiuni intercelulare
d) alterare enzime de supraf. (proteaze, glicozidaze, colagenaze), ce fav. capacitatea invaziva a cel. neoplazice
e) alterare ciclu celular (crestere rapida cu sinteza necontrolata de ADN)
f) alterare compozitie membrana celulara (scazut/mic glicoproteinele cu greutate moleculara mare, scazut/mic fibronectina, concomitent crescut/mare ac. sialic)
g) modificari antigenice (tumora capata Ag fenotipice, iar CMH HLA, normal prezente la alte celule, la celula canceroasa apar ca receptori modificati = allogene)
84. Etapele evolutiei normale a celulelor stem (suse):
diferentiere la forma matura (in stadiul G2 al ciclului celular al celulelor normale)
multiplicare (->automultiplicare)
moarte
85. Originea monoclonala a cancerului: Vezi 1)
Sustine ca originea cancerului se afla īntr-o singura celula suse transformata (1 cel. -> 1. clona)
86. Originea policlonala a cancerului: Vezi 1)
Originea ar fi īn mai multe cel. suse transformate. Prin replicare, aceste celule suse transformate genereaza o clona celulara maligna care prin dezvoltare anarhica duce la aparitia unor tumori care se dezvolta spontan.
87. Rezultatul mutatiilor aditionale īn evolutia cancerului:
- anumite celule dintr-o tumora pot suferi mutatii aditionale rezultand noi celule care prolifereaza si se formeaza subclone, mai agresive, mai rezistente la tratament
- odata cu mutatiile aditionale se schimba si antigenitatea tumorii
88. Semnalele proliferarii celulare:
- autocrine = semnale pt aceeasi celula
- paracrine = semnale pt celulele din jurul celulei secretorii
- endocrine = semnale la distanta de celula secretoare (pe alt tesut, organ etc)
Exista semnale de proliferare celulara (factori de crestere), dar, desigur, este necesar sa existe si receptori pt aceste semnale la nivelul celulei.
89. Reglarea proliferarii celulelor epiteliale normale si rolul acesteia īn evolutia celulelor tumorale:
Proliferarea cel. tumorale se face sub influenta factorilor de crestere TGFalfa si beta - si anume TGFalfa stimuleaza cresterea iar TGFbeta o inhiba prin intermediul unor receptori specifici. Se pare ca īn cazul celulelor canceroase scade expresia membranara a rec. pt. TGFbeta, cresterea tumorala nemaifiind inhibata.
90. Ce sunt receptorii integratori (integrine)
91. Alterarea inhibitiei de contact a miscarii (pe placa de cultura):
- celulele canceroase au fost observate in vitro comparativ cu cel. normale - fibroblasti;
- cel. normale ce cresc pe un singur strat se deplaseaza pana la contactul cu un "obstacol" (celula vecina sau marginea placii) prin inhibitia de contact a miscarii cat si a diviziunii celulare dand aspect de pavaj
- celulele canceroase nu se opresc īn momentul atingerii īntre ele, ci continua sa migreze a.ī. se pot suprapune unele peste altele, dand aspect de gramada celulara
92. Alterarea inhibitiei de contact a diviziunii:
- fibroblastii normali se divid pana la contactul cu o cel. vecina, cu scadera diviziunilor pana la oprirea lor la o anumita densificare celulara. Astfel se realizeaza un singur strat de celule
- cel. canceroase continua sa prolifereze, se suprapun si se comprima
93. Alterari ale permeabilitatii si transportului membranar:
Metabolismul glucidic anaerob creste, celula tumorala avand o nevoie crescuta de glucide va duce la o crestere a importului si transportului de glucide. Astfel se va acumula local apa prin efect direct (glicoliza) cat si indirect (forte osmotice) => dezechilibre hidroelectrolitice.
Deci creste permeabilitatea si rata transportului membranar.
- exista alterari ale comunicarii intercelulare datorita unor modificari ale rec. membranari, a caror capacitate de receptionare a informatiei este mult scazuta
- cel. canceroase prez. alterari ale jonctiunilor intercelulare, care sunt mult modificate dat. scaderii nr. cromozomilor si deficitului de formare a jonctiunilor comunicative īntre celule
- exista alterari ale ale sarcinii electrice a suprafetei celulare: s-au plasat cel. tumorale īn camp electric.ele s-au deplasat spre polul pozitiv cu viteza mai mare decat cel. normale
- cel. canceroase prez. alterari ale enzimelor de suprafata: proteaze, glicozidaze, colagenaze
94. Alterari ale enzimelor de suprafata:
- cel. canceroase prez. alterari ale enzimelor de suprafata: proteaze, glicozidaze, colagenaze, urokinaze, care favorizeaza capacitatea invaziva a cel. neoplazice. Aceasta alterare presupune o activare sau o inactivare aberanta, ce duc la o alterare a citostructurii (citoschelet, membrana, receptori cu scaderea adezivitatii celulare si degradarea membranei bazale.
- cel. canceroase au un niv. crescut de GMPc, care stimuleaza sinteza ARN
95. Alterarea sarcinilor electrice ale suprafetei celulei canceroase:
96. Alterari īn compozitia membranei celulare:
- glicoproteinelor care alc. mb. cel. contin glucide: galactoza, fucoza, manoza si aa, formand proteoglicanii prezenti pe suprafata celulara si īn matricea extracelulara (modificarile lor se asoc. cu malignitatea)
- exista modificari fibronectinice pe supraf. celulara. Fibronectina este componenta si a matricei extracel. ce realizeaza suportul celular. Īmpreuna cu colagenul, elastina si proteoglicanii formeaza o retea fibrilara ce mentine celula īn tesut (fibronectina este suport pt. proteinele integrale membranare). Este ca un exoschelet, īn unele zone contine rec. moleculari.
- fibronectina are o conc. scazuta la niv. celulelor canceroase
- gp sunt de asemenea īn cantitate scazuta, īn timp ce cantitatea de ac. sialic este crescuta
Principiile diagnosticului īn cancer - dg. de certitudine:
Singurul mijloc prin care se considera ca cert dg de cancer este ex. histopatologic, care poate sa afirme malignitatea bazandu-se pe criterii citologice (celulare si arhitecturale, de structura)
Categoriile de exceptii unde nu se face ex. histopatologic sunt:
bolnavi la care riscul prelevarii fragmentelor tisulare este prea mare (stare generala foarte alterata)
bolnavul cu cancer bronhopulmonar, dispneic, pleurezie neoplazica
bolnavii care nu au indicatie chirurgicala
La categoriile de mai sus, dg este pus clinic si paraclinic (endoscopic, radiologic), desi exista tumori cu aspect malign , dar benigne si invers.
La tumorile la care nu se poate face terapie incizionala sau excizionala diagnostica se face punctie cu ac fin si ex. citologic, coroborat cu datele clinice si ex. paraclinice (acuratete de ex. 98% pt. c. de san)
Cand nu putem diferentia malignitatea de benignitate, urmarim evolutia la intervale scurte de timp (ex.: microfocarele de adenocarcinom īn adenomul de prostata)
98. Principiile diagnosticului īn cancer - precocitatea dg de certitudine:
Dg de certitudine precoce dep. de :
bolnav (rapiditatea prezentarii bolnavului la medic)
medic (corectitudinea ex. medical)
viteza de crestere a tumorii (lenta = col uterin, rapid = leuc)
localizarea tumorii (explorare imagistica a organelor retroperitoneale)
depistarea cancerului (la persoane nesuspicionate de cancer)
Depistarea (cancerului - Babes Papanicolau):
Este o metoda de descoperire a cancerelor incipiente sau avansate efectuata la o populatie asimptomatica cu scopul de a stabili suspiciunea de boala. Se adreseaza unui segment populational cu risc crescut, selectandu-se (incidenta maxima) pe anumite categorii de varsta.
100. Etapele dg. īn cancer. Enumerare:
investigatia clinica: examen obiectiv atent executat, anamneza corect luata, AHC, APF, APP
analize de lab. (investigatii biologice, biochimice si histopatologice)
investigatii imagistice
101. Metode de dg. īn cancer. Def. si enumerare.
Def: Reprezinta totalitatea mijloacelor ce concura la stabilirea existentei bolii, a stadiilor de evolutie, a formei histopatologice si a gradului de malignitate. Enumerare:
met. clinice: anamneza, ex. fizic pe aparate si sisteme si loco-regional tintit, caseta oncologica
met. imagistice: RX, RX marita (detalii), scintigrafia, tomografia, CT, angiografia (relatia cu axul vascular + reteaua locala), cavografia, limfografia (cu albastru Evans), ecografia, RMN, termografia, endoscopia, laparoscopia (rol diagnostic si terapeutic), toracotomia???
met de lab: hematologia (HLG, VSH), det. enzimatice (dozare PAlcalina = cc.osoase; PAcida = cc. prostata; act.plasminogen-urokinaza = agresivitate cc. cu ajutorul ac.monoclonali, det. imunologice (det. Ag: ACE, alfaFP, PSA = prostata, CA19-9 = tub.dig., CA125 = ovar.endom., CA15-3 si TAG72 = mamar), dozari hormonale (cortizol, estradiol = san, 17-ceto-steroizi urinari = ovar, gonadotropine corionice = carc. placentar), dozari proteine (modificari fractii proteice serice / urinare (p.Bence-Jones, gamma-prot), ex. citologic exfoliativ sau prin punctie aspirativa, modificari de expresie si amplificare a oncogenelor.
102. Semnele indirecte ale cancerului:
Semne de alarma specifice:
1) scurgeri anormale (seroase, sero-sangvinolente, sangvinolente, purulente la niv. orificiilor naturale: genital, mamelonar, ano-rectale, cai aeriene sup.)
2) semne de compresiune pe organe cavitare (tub digestiv, cai urinare, bronhii), mediastin sau nervi
3) semne date de obstructie si stenoze extrinseci
Semne de alarma nespecifice :
1) prurit (limfom non-hodgkinian); 2) repulsia la alimente (cc.dig); 3) disparemia (durere in timpul actului sexual = cc.genital); 4) manif. anatomo-clinice si biologice asociate cu evolutia unui sd.neopazic (nu semne de metastaza): alterarea starii generale, paraneoplazii, repulsia la alimente.
103. Semnele directe ale cancerului:
- tumora - daca este superficiala, este perceputa de bolnav si medic
- ulceratii - la niv. buzelor, limbii, planseului bucal, san, col uterin
104. Metode de dg. paraclinic. Def. si enumerare:
- dg paraclinic este o metoda care realizeaza un examen celular indirect
- metodele paraclinice au la baza o serie de principii ale fizicii ; Enumerare Vezi 101).3.
105. Metode imagistice. Enumerare:
*RX si Radioscopia si Rontgen-cinematografia (imagine īn dinamica), *Tomografia sp. si CT (extensia bolii, urmarirea postterapeutica), *RMN, *Met. radioizotopica (scintigrafii pt tiroida, ficat, pancreas, sistem osos), *Ecografia si EcoDoppler, *Termografia, *Met. invazive: endoscopia, laparoscopia; *angiografia, cavografia, limfografia; Enumerare Vezi 101).2.
106. Valoarea examenului clinic īn dg. cancerului.:
- Examenul clinic minutios, meticulos sesizeaza tumora īnca de la īnceput: san, tiroida, col uterin
- corect efectuat orienteaza asupra tipului si ordinii investigatiilor paraclinice si de laborator
- poate da un dg corect la peste 50% din bolnavii īn std I, cu cresterea eficacitatii o data cu cresterea stadiului, insa nu detecteaza stadiile infraclinice (oculte = carcinom "in situ")
107. Valoarea metodelor endoscopice:
- evaluarea macroscopica a leziunii in intregime
- permite biopsia prin prelevarea tintita de material celular urmata de examen histopatologic
- obtinerea de secretii prin aspiratie lavaj cand biopsia nu este posibila si apoi examen citologic
108. Tipuri de frotiuri īn citologia exfoliativa dupa tehnica Babes-Papanicolau:
Tipul I - frotiu cu cel. normale
Tipul II - frotiu cu cel. cu modificari de tip inflamator (viata sexuala activa), fara modificari maligne. Se face ex. bacteriologic si se trateaza ABterapic tintit infectia (10 zile in cazul leucorei)
Tipul II - frotiu cu cel. cu atipii (fie inflamatie f.puternica, fie cancer la debut), lez. discariotice (frotiu suspect) - se reexamineaza frotiul si se vor trata lez. discariotica si cea inflamatorie. Se face apoi ex. genital si biopsie de la niv. leziunii (daca exista)
Tipul IV - frotiu cu cel. neoplazice izolate
Tipul V - frotiu cu cel. neoplazice īn placard
109. Obiectivele clasificarii TNM īn cancer:
- este cel mai imp. factor prognostic
- ajuta cel mai mult clinicianul la stabilirea unei indicatii terapeutice
- permit aprecierea unitara a rezultatelor si compararea rezultatelor diferitelor metode de tratament, cu schimb de informatii intre diferiti specialisti sau unitati spitalicesti (limbaj comun)
- cooperarea intre specialisti si incurajarea cercetarii
110. Care sunt treptele īn T īn sistemul TNM
Tx = std necunoscut (nu s-au efectuat īnca toate investigatiile necesare)
Tis = t. in situ; T0 = t. nedetectabila clinic/paraclinic;
T1 = t. de dim. mica, curabila; T2 = t. greu curabila
T3 = t. extinsa, f.greu curabila
T4 = t. f.extinsa, incurabila
111. Care sunt treptele īn N īn sistemul TNM
N da indicatii despre starea ganglionilor regionali
Nx = std necunoscut (nu s-au efectuat īnca toate investigatiile necesare)
N0 = ggl. nu sunt invadati, nu exista adenopatie regionala detectabila, iar metodele imagistice nu evidentiaza adenopatie
N1 = invazie intraganglionara, īnsa cu ggl. mobili, neaderenti, palpabili (mai mari de 2 cm)
N2 = invazie ganglionara care a depasit capsula ganglionara, cu tendinta ganglionilor la aderenta īn jur sau īntre ei (bloc adenopatic ggl)
N3 = invazia altui grup ganglionar (nu locoregional), cu specificitate pt. anumite localizari (ex.: ggl. mamari interni pt cancer de san)
112. Care sunt treptele īn M īn sistemul TNM
Mx = std necunoscut (nu s-au efectuat īnca toate investigatiile necesare)
M0 = nu exista metastaze
M1 = exista metastaze (std IV de cancer)
O notatie suplimentara este cea cu notarea locului metastatic prescurtat:
- hep - hepatica - oas - osoasa - pul - pulmonara - bra - cerebrala - sky - cutanata - ple - pleurala
- per - peritoneala - mar - medulara - lym - ganglionara
113. Simboluri suplimentare īn clasificarea pTNM:
G, C, V, L, R, m, y, a, r, rp ; Vezi 114C, 115V, 116L, 117R, 121G
r = recidive (cu notare rpTNM); a = stadializarea la autopsie; y = cazurile operate radical dupa chimo/radioterapie sau de la inceput trat chir (p); multiple tumori primare intr-o singura localizare (m)
114. Clasificarea simbolului C:
C = Certitudine:
C1 = dg prin ex.clinic, C2 = dg prin procedee speciale, C3 = dg prin chir exploratorie, C4 = dg prin chir radicala cu examen macrosc / microsc(MO) complet al piesei operate; C5 = dg prin date culese la autopsie;
115. Clasificarea simbolului V:
V = Invazia venelor de catre cel. neoplazice; Vo - nu exista invazie īn vene, V1 - invazie microscopica, V2 - invazie macroscopica, Vx - invazie imposibil de evaluat
116. Clasificarea simbolului L:
L = Invazia vaselor limfatice de catre cel. neoplazice; L0 - vasele limfatice nu sunt invadate
L1 - invazia vaselor limfatice; Lx - imposibil de evaluat
117. Clasificarea simbolului R:
R = Prezenta / Absenta tumorii dupa tratament; R0 - eliminarea totala a tumorii dupa tratament
R1 - t. reziduala microscopic; R2 - t. reziduala macroscopic
118. Stadiile clinice:
Std 0 - carcinom "in situ", neinvaziv, care nu a depasit mb bazala
Std I si II- īn general curabil, invaziv, a depasit mb bazala
Std III - avansat, greu curabil sau incurabil
Std IV - avansat, greu curabil sau incurabil, cu metastaze la distanta
119. Factorii histoprognostici. Enumerare:
- dimensiunea tumorii (T), localizarea, tipul histologic, ggl. regionali (N), gradul de diferentiere (G),
- prezenta cel. neoplazice īn vasele limfatice (L) sau sangvine (V), invadarea vaselor limf (L), recidivele (r)
120. Factorii de prognostic de linia a 2-a:
- cercetarea receptorilor pt. hormoni (t. hormono-dependente au pg mai bun datorita sansei de tratament antihormonal cu efect pozitiv)
- dozarea unor enzime (catepsine, polipeptidaze, proteaza, colagenaza tip I, glicoziltransferaze, plasminogen-urokinaza). Acestea sunt markeri de agresivitate tumorala, titrul crescut concordand cu agresivitatea
- cercetarea prin dozimetrie (=citometrie de flux) a ADN-ului si a fazelor ciclului celular
- modificarea expresiei si amplificarea unor oncogene
121. Treptele de G (gradul de diferentiere):
G = Grad de diferentiere: Gx = gradul de diferentiere nu a putut fi stabilit
G0 (border-line) = la limita īntre benign si malign (t. de granita); G1 - t. īnalt diferentiata; G2 - t. mediu diferentiata; G3 - t. slab diferentiata; G4 - t. nediferentiata; Gx, G3 si G4 sunt el. de pg nefavorabil
122. Principiile tratamentului general īn oncologie:
- este necesara adoptarea unei strategii specifice de tratament care poate sa includa mai multe metode: chirurgie, radioterapie, chimioterapie
- tratamentul trebuie stabilit prin colaborarea mai multor specialisti: chirurg, radiolog, chimioterapeut, anatomo-patolog
- modificarea tratamentului poate fi facuta numai cu acordul tuturor specialistilor
- viata bolnavului depinde de dg precoce si de tratamentul adecvat
123. Bilantul preterapeutic īn cancer:
īnaintea tratamentului propriu-zis se face examenul complet, cu explorari complete, pt. a decela eventualele insuficiente care s-ar putea agrava īn timpul tratamentului
bilantul se face pt. stabilirea extensiei reale a bolii, pt. a stabili gradul ei de agresivitate si, de asemenea, pt. stabilirea tipului tumorii
124. Rolul chirurgiei īn oncologie:
rol profilactic - se trateaza lez. precursoare (precanceroase, de granita) pt. evitarea evolutiei spre cancerizare
rol dg stadial si de certitudine - nu exista dg de certitudine fara recoltarea unui fragm sau a tumorii īn īntregime. Pt. ex. histopatologic se face biopsie incizionala sau excizionala
rol terapeutic - foarte imp. deoarece reprez. principalul mijloc, curativ, paleativ, citoreductiv, "second-look", a urgentelor, pt . hormonosupresie, pt recidive si metastaze, transplant, reconstructie si reabilitare. Trat. chirurgical se foloseste pt. t. solide, chiar daca se apeleaza si la met. adjuvante.
125. Scopurile tratamentului chirurgical al cancerului:
curativ - cu intentie de radicalitate cu intentie doar de control local al bolii
paleativ - citoreductie second-look (in cancer ovarian)
tratamentul urgentelor
tratamentul recidivelor si metastazelor
chirurgia de hormonosupresie
de transplant, reconstructie si reabilitare (Ex: ovariectomie bilaterala in cancer de san)
126. Tratamentul chirurgical cu intentie de radicalitate:
Presupune extirparea in totalitate a tumorii macroscopice, limita rezectiei trecand la distanta de tumora pt a inlatura si celulele diseminate peritumoral. Distanta de diseminare a celulelor tumorale depinde de dimensiunea tumorii, agresivitatea acesteia, caracteristicile histologice tumorale si tipul tesutului afectat.
Prin acest tip de chirurgie, macroscopic pare ca s-a scos tot, dar pot ramane cel. maligne. Este o terapie locoregionala ce se adreseaza tumorilor cu evolutie locala. Trebuie sa intervina prompt pt. ca tumora sa nu metastazeze, incizia facandu-se īn tes. sanatos din jur (sacrificiu de tesut, si chiar si de organ īn limite de securitate), acesta dupa ce a fost ligaturat principalul pedicul vascular pt. a evita diseminarea iatrogena.
Limfadenectomia regionala este īn principiu obligatorie in cancere limfoide (mamar, col uterin, tiroidian) in care nu exista semne clinice / paraclinice de invadare a ggl limfatici, pe cand daca acestia apar invadati se face limfadenectomia de necesitate.
Principiile trat. chirurgical cu intentie de radicalitate:
- sa fie non-traumatica, cu diseminare redusa (scade recidiva, creste supravietuirea)
- operatie in vas inchis (ligaturare vene)
- extirparea leziunii in monobloc, nu bucata cu bucata
Este o chirurgie ampla, larga, adesea mutilanta si deseori sechelara, nefiind o metoda f.sigura de tratament (nici f.eficace).
136. Tratamentul chirurgical paleativ:
- scopul tratamentului chirurgical paleativ este rezolvarea chirurgicala a unor simptome foarte grave
- se face īn scopul prelungirii supravietuirii, crescand confortul bolnavului
- nu are intentie de radicalitate, de ex. se practica atunci cand exista ocluzie subocluzie, cand se produce peritonita sau la jenarea unor functii vitale, cand apar infectii tegumentare dupa ulceratii la niv. sanului
137. Tratamentul chirurgical citoreductiv:
- se face dupa principiul reducerii la maxim a masei tumorale a.a. tes tumoral restant sa fie cīt mai mic
- se face pt. a creste eficienta radio si chimioterapiei precoce postoperatorie (al carei efect este invers prop. cu masa tumorala restanta), īnsa numai īn anumite tipuri de cancere: cancer ovarian avansat, metastaze īn ggl. limfatici dupa cancer testicular nonseminomal.
- o citoreductie eficienta este aceea ce lasa cel mult 2 cm cubi de tumora ce nu se poate extirpa.
138. Efectele biologice ale radiatiilor ionizante la nivel celular:
- modificari de permeabilitate membranara;
- modificari morfologice: rupturi de mb celulara si rupturi de ribozomi, lizozomi cu eliberare de enzime
- modificari cromozomiale: *la doze mici - apar grupari īn pachete a cz si *la doze mari - apar rupturi care se pot asocia cu restitutio ad integrum, deletii definitive, translatii, aberatii cz
- inhibitia si īntarzierea mitozelor
- in final se ajunge la moarte celulara:
mitotica (prin pierderea capacitatii de reproducere a celulelor)
nemitotica (distugeri imediate celulare, prin necroza)
genetica (prin pierderea genelor responsabile de supravietuire dupa 1 ciclu celular apar gene aberante)
apoptoza celulara
139. Efectele chimice si biochimice ale radiatiilor ionizante:
- ef. fizico-chimice apar prin act. directa: ionizare, excitare; sau indirect: asupra solventului (radioliza apei din organism) cu formare de radicali liberi care intra īn competitie cu moleculele īnvecinate responsabile de leziuni. Radicalii liberi au timp de viata scurt, care se prelungeste īn prezenta oxigenului. Creste nr. lez. si radiosensibilitatea
- ef. biochimice au loc strict la niv. ADN-ului, fiind directe cu rupturi monocatenare, usor refacute, sau bicatenare, care se refac numai cand sistemele de coordonare a refacerii lanturilor sunt integre sau indirecte cu modificari la nivelul protein-enzimelor, inhibitia fosforilarii oxidative.
140. Definitia radiatiilor ionizante:
Sunt rad. electromagnetice (X, gamma ) si corpusculare (electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule alfa, beta) care īn urma interactiunii cu materia declanseaza ionizari sau excitari (īn scop terapeutic)
141. Unitati de masura utilizate la nivel tisular:
- pt. doza de expunere: 1 Roentgen = doza de radiatii capabila sa produca īntr-un cm3 de aer ioni cu sarcina de 1C (1 Röentgen = 2.5 10-4 C/kg
- pt. doza de absorbtie: 1 Radiu = doza absorbita cand 1g de tes. primeste o En de 100 ergi. Se masoara īn Gray. 1 Gray = 100 Rad. 1 CGy = 1 Rad
- pt. activitatea unei surse radioactive: 1 Curie = nr de dezintegrari pe sec. 1 Cy = 0.37 1010 dezintegrari s. Īn SI se foloseste Bequerelul (Bq) 1Cy = 1 Bq
- pt eficacitatea biologica se fol. Rem si Sievert (Sv)
142. Efectele biologice la nivel tisular:
La niv. tisular au loc modificari atat prin mec. direct, cat si indirect:
- prin mec. indirect se produce lezarea stromei intravasculare, cu exudat inflamator interstitial care scade microcirculatia locala; apare astfel atrofia tesutului care explica fibrozarea tegumentelor iradiate si teleangiectazia cutanata
- apar fen de aparare a org., ca: resincronizarea (prima doza distruge celulele aflate īn fazele cele mai sensibile ale ciclului celular, cele ramase progresand īn bloc pana la o noua etapa de expunere , fiind radiosensbile), repopularea (prin recrutare de cel. īn faza G0 ce migreaza de la periferia zonei iradiate sau de la distanta), refacerea, regenerarea si reoxigenarea tisulara
143. Modalitati tehnice de aplicarea a radioterapiei:
Iradierea externa, cand īntre sursa si aparat exista o distanta variabila, īn functie de aparat, facandu-se cu energie joasa (RXT de contact), cu energie normala sau ortovoltaj (RXT leziunilor superficiale, semiprofunde, profunde si cu energie inalta sau megavoltaj (RXT tintita cu fascicol de electroni intraoperator, cu protectia organelor vecine).
Curieterapia: permite plasarea surselor reactive īn contact cu tumora. Este endocavitara (īn fundul de sac vaginal pt. c. col uterin, īn cavitatea uterina īn c. de endometru) sau interstitiala (cu fire sau ace radioactive care se dispun īn tumora dupa o anumita geometrie: īn c. de planseu bucal, de limba, c. esofagian, c. bronhopulmonar, vulvar, de prostata, c. de san cu rezectie limitata) si de contact (in cc. supreficiale tegumentare)
Radioterapia metabolica cu radioizotopi administrati sistemic (c. tiroidian, metastaze osoase)
144. Radiatii ionizante electromagnetice:
= sunt radiatiile X din instalatii speciale sau radiatiile gamma cu origine intranucleara, care iau nastere īn urma fisiunii bruste a unui fascicol de electroni.
145. Radiatii ionizante corpusculare:
sunt electroni, protoni, mezoni, neutroni, particule beta
sunt folositi frecvent pe langa radiatiile electromagnetice. Electronii sunt produsi īn reactoare sau emisi de subst. radioactive (Strontiu) si au o utilizare mai larga, alaturi de RX;
protonii si neutronii (rezultati din scindari nucleare) se folosesc pt. melanomul uveal si sarcoamele bazei craniului
mezonii se folosesc experimental
146. Avantajele iradierii cu energii īnalte:
randamentul īn adancime pt. aceasta metoda este mare: la 10 cm pt rontgenterapie conventionala - h = 30%, iar īn terapie cu energie īnalta este de 50% pt. cobaltoterapie (cobaltron), 80% pt. acceleratorul liniar
asigura protectia tegumentelor prin situare nivelului de doza mare la 0.5 - 2 cm sub tegument (7000 CGy) fata de 2000-3000 CGy conventional
asigura iradiere omogena cu absorbtie egala īn partile moi (cartilaje) si īn oase (īn Röntgenterapia conventionala cea mai mare parte din energie se abs. īn os)
147. Complicatii ale radioterapiei:
- imediate#: rau de raze (greata, varsaturi, astenie) si tardive$:
- pe tegumente: #scleroza, #fibroza, #necroza, $eriteme, $radiodermita exudativa
- la globul ocular: #conjunctivite (imediat), $cataracte (tardiv)
- plaman: #pneumonia radica, $scleroza, $fibroza tardiva
- tub dig.: #gastrite, #ulcere, #perforatii, #enterita radica imediata, $fibroza intestinala, $fistula, $ocluzia, $necroza
- vezica: #cistita radica imediata, $cistita hemoragica eventual cu $fistula vezico-vaginala / rectala
- pe maduva spinarii: #mielita radica
- pe sist. hematopoetic: #pancitopenii, $aplazie medulara
148. Radiosensibilitatea:
= reprezinta susceptibilitatea tesuturilor la actiunea radiatiilor ionizante, fiind intrinseca (data de cantitatea de ADN celular) si extrinseca (data de conditiile de iradiere: cu O2 hiperbar, prin folosire de radiosensibilizatori; dar si de modul cum se aplica iradierea)
149. Clasificarea tesuturilor īn functie de radiosensibilitatea lor (in ordine descrescanda):
cel mai sensibil: maduva osoasa
sensibilitate mare: sange periferic, tub dig., gonade, tes. embrionare
sensibilitate medie: cristalin, org. de simt, cornee, endoteliu vasc., tes. conj, piele, mucoase, rinichi, ficat, plaman
sensibilitate mica: SNC, gl. endocrine (fara gonade), inima
radiorezistente: muschi, cartilaje, oase
150. Clasificarea tumorilor īn functie de radiosensibilitatea lor:
radiosensibilitate crescuta : t. tubului seminal (seminoame) cele mai sensibile; t. tes. hematopoetic - limfoame / mieloame
radiosensibilitate medie-mica: t. epit. malpighian (piele, mucoase); t. epit. glandular; t. conj.; t. sist. nervos; t. de oase, cartilaje, muschi
radiorezistenta: t. melanica (melanomul) - cea mai rezistenta
151. Instalatii utilizate īn radioterapie:
- cu dist. scurta (de contact) - dist. sursa-teg. < 5 cm, U=60kV pt. c. de buze, piele, vulvar, noduli de permeatie
de rontgenterapie superficiala U=120kV pt. lez. superficiale a caror extensie īn supraf. este sub 2.5 cm si īn profunzime sub 0.5 cm: noduli de permeatie pe o supraf. mare, c. de buze, piele
de röntgenterapie semiprofunda U=160-180kV
de röntgenterapie profunda U=200-400kV
de energii īnalte (megavoltaj): cobaltoterapie (cobaltroane 1,33 MeV); acceleratoare liniare (4-25 MeV); betatroane
aplicatoare de strontiu
152. Curieterapia: Vezi 134).2.
153. Indicatiile radioterapiei intraoperatorii:
iradiere a unei tumori aflate in profunzime, descoperita local dupa deschiderea pacientului, cu avantajul ca se pot īndeparta din calea fascicolului de electroni (produs de un accelerator liniar, cu doze de 2000CGy) structurile sensibile la radiatii
are indicatii īn cazul t. intraabdominale, pancreatice, gastrice, rectale etc
154. Indicatiile chimioterapiei īn tratamentul cancerului:
1. tratament paleativ cand celelalte metode esueaza (std IV)
2. tratamentul de consolidare a rezultatului obtinut prin alta terapie pt. evitarea recidivelor
3. tratamentul citostatic de reconvertire cīnd o tumora avansata este redusa dimensional pt. a se putea interveni chirurgical
4. tratamentul adjuvant se face īn stadiile initiale I si II, abordabile chirurgical
5. chimioterapia precoce intraperitoneala postoperatorie, folosita in cancerul ovarian in cazul unor leziuni peritoneale asociate sau dupa o citoreductie tumorala paleativa, urmata de chimioterapie sistemica (dupa 72h de la operatie)
155. Clasificarea citostaticelor īn raport cu fazele ciclului celular:
active de faza: Metotrexat - īn faza S de sinteza a ADN-ului; alcaloizi de vinca - īn mitoza: vincaleucoblastin, vincristin
nespecifice de faza: antracicline famorubicine; antibiotice antitumorale: adria, actino, mito, bleo - micine
nespecifice de faza si ciclu: derivati de nitrozo-uree (act. si īn G0)
156. Mecanismele rezistentei la citostatice:
scaderea activarii sau cresterea dezactivarii citostaticului introdus īn organism
impermeabilizarea celulelor la transportul activ al citostaticului
alterarea specificitatii unor enz. inhibitoare
cresterea proceselor de reparare a lez. citotoxice
157. Bazele chimioterapiei policitostatice īn cancer:
Se bazeaza īn primul rand pe selectivitatea citotoxicitatii, īn sensul distrugerii cel. maligne si nu a celorlalte celule normale din organism
158. Criterii de apreciere a raspunsului la tratamentul cu citostatice:
obiectiv: se masoara tumora pe 2 diam. maxime si perpendic. pe ele. Postoperator anatomopatologul apreciaza gradul de necroza al tumorii, cuantificandu-l in 4 grade: grd.I <50% cu raspuns neadecvat si chimoterapice ineficiente); grd.II intre 50-90% (ineficacitate partiala a chimioterapiei); grd.III >90% si grd.IV 100% (ultimele 2 grade indica eficacitatea chimioterapiei)
subiectiv: afirmatiile bolnavului, necesarul de antalgice
159. Clasificarea agentilor folositi īn bioterapia cancerului:
- antiproliferative; produsi imunologici; factori de crestere hematopoetica; antimetastatice; antiangiogenice
160. Factorii de crestere hematopoetici folositi īn tratamentul cancerului:
eritropoetina
factori de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage (CSF): stim. cel. imunocompetente (Leucomax, Neopagen)
transplantul de maduva este foarte scump si are risc de deces foarte mare, de aceea este īnlocuit de transplantul de cel. suse (adm. īmpreuna cu CSF) si adm. unei doze marite de citostatice (adm. de 3ori)
161. Antiproliferative. Enumerare:
alfa, beta interferon (IFNalfa, IFNbeta); - factorul de crestere tumoral fractiunea beta (TGFbeta);
oncostatin; - inhibitorul celulei suse
162. Termoterapia:
studiile de termobiologie pe culturi de cel. tumorale au aratat ca toxicitatea caldurii este mai mare pe cel. tumorale decat pe cele normale, mai ales pt. cele aflate īn mediu hipoxic si acid (invers decat la radio sau chimioterapie)
se poate face cu t=42ŗC si un camp electromagn. care creeaza agitatie termica si creste temteratura fara ionizare, sau la t=80ŗC prin metode mec. pt. t. mici
se face la distanta (teletermoterapie) neinvaziv sau prin met. invazive cu sursa langa tumora, pe tumora, īn tumora (brahitermoterapie)
hipertermia poate fi regionala (cu solutii īncalzite pt. t. de parti moi, pt. sarcoame cu localizarea in special pe membre - mb respectiv este pus pe circulatie extracorporeala. Se asoc. cu citostatice pt. ca termoterapia sensibilizeaza cel tumorale la citostatice - sau īn carcinomatoza peritoneala) sau poate fi generala - mai putin perfectionata, greu de controlat, cu risc crescut de moarte la trezirea din anestezie
de regula de asociaza cu citostatice sau radioterapie
rol in pregatirea actului operator, scaderea vol. tumoral si cresterea sansei de reusita chirurgicala
163. Terapia genica īn cancer:
se face prin introducerea īn celulele tumorale de ADN sub forma de gene functionale inserate in genele unui bolnav, pt a corecta eroarea genetica; Tehnici uzitate
se mai pot adm. din afara celulei proteine (antioncogenele) cu rol in suprimarea activitatii proliferative a oncogenelor, prin translatia antioncogenelor īn organism cu ajutorul adeno- si retrovirusurile
164. Modalitati de transfectie a genelor functionale:
coprecipitare cu sulfat de calciu a ADN incapsulat
microinjectii directe
īncapsularea ADN īn vezicule lipidice sau hematii formand complexe ADN
īmpulsuri rapide de curent electric de voltaj īnalt
vectori virali (virusuri atenuate)
microproiectile de tungsten
165. Urgentele īn oncologie. Enumerare:
cancerele cu crestere foarte rapida (t de dublare 12 ore): c. embrionar, limfoamele
compresiuni care intereseaza un organ vital; eroziuni ale unor vase sangvine
urgente metabolice: hipercalcemia, hipocalcemia, sd. de neadecvare a secretiei de ADH, hipersecretia de calcitonina
urgente hematologice: tulburari de coagulare - CID, tromboze extensive
infectii: bacteriene, micotice, virale
neuropsihice: sd. dureros, meningita carcinomatoasa, suicidul
166. Stari precanceroase. Definitie:
= reprezinta orice lez. tisulara care se poate transforma īn cancer invaziv
167. Conditii de precancere. Enumerare:
polipoza intest.; - neurofibromatoza Recklinghausen
boala fibrochistica a sanului; - criptorhidia
168. Leziuni histologice de granita. Enumerare:
ovar: chistadenoame seroase, tumora Brener, tumora de granuloza
col uterin: displazie agravata, metaplazie pavimentoasa
corp uterin: metaplazie atipica;
plaman: metaplazie pavimentoasa;
san: hiperplazie adenomatoasa, papilomatoza intraductala hiperactiva, tumora Phillodes, mastoza chistica
teg.: papilom hiperkeratozic, nev jonctional, keratoza vulvara
os: tumora cu celule gigante (t. cu mieloplaxe, osteoclastom)
169. Semne si simptome majore de cancere la copil. Enumerare:
paloarea, astenia, inapetenta
sd. hemoragipar (petesii, echimoze = sd. purpuriu nemalign; sau in leucemii acute cu scaderea nr de leucocite)
adenopatie dim ggl > 10mm pt maj ggl periferici, cu exceptia ggl inghinali >15mm si retroauriculari, occipitali, epitrohleari - ce nu se simt
cefalee: vicii de refractie, t. cerebrale cu varsaturi bruste
durere osoasa: t. / metastaze osoase, leucemii acute
t. abdominale : nefro- / neuroblastom abdominal, ambele retroperitoneale, fixe, palpate profund
tumori mediastinale: modif doar RX (asimptomatice) sau sd. de compresiune (modif clinic si RX)
pancitopenie
170. Care sunt cele mai frecvente cancere la copil
, neuroblastom
sarcoame: de tes. moi, osoase
171. Principalele modalitati de debut ale cancerului la copil:
aparitia unei format. tumorale vizibile si/sau palpabile (trebuie investigata pt ca poate fi cancer)
semne si simptome legate direct de tumora:
sangerari gastro-intestinale, ulceratii
semne neurologice (t. cerebrale)
hematurie (nefroblastom)
semne si simptome legate indirect de tumora:
semne de compresiune, obstr. a tubului dig. sau urinar
boli de sistem (leucemii, limfoame)
semne generale de boala: astenie, paloare, inapetenta, sd. febril, diaree, simptomatologie de reumatism
172. Care sunt cancerele specifice copilului
173. Indicatiile biopsiei ganglionare īn adenomegaliile copilului:
adenomegalie ce se mentine sau creste īn 2-3 saptamani
adenomegalie ce se asociaza cu febra de etiologie neprecizata, scadere ponderala, hepatosplenomegalie
orice adenopatie care se asociaza cu anomalii radioscopice ale mediastinului
|
