Sangele si elementele figurate
Difuzia (miscarea aleatorie a moleculelor unei substante din zonele cu concentratie mare in zonele cu concentratie mica) nu este suficient de rapida pentru a asigura necesitatile metabolice ale celulelor, in cazul unor distante mari (de exemplu o distanta de cateva celule). De aceea organismele multicelulare au dezvoltat alte mecanisme pentru a transporta rapid molecule pe distante lungi, intre celule interne si suprafata corpului si intre diversele tesuturi si organe ale corpului. In lumea animala acest rol il are sistemul circulator, alcatuit din sange, sistemul vascular (sistemul de vase interconectate prin care circula sangele) si inim 21121x2316v a (pompa care determina curgerea sangelui). Impreuna, inima si vasele sangvine formeaza sistemul cardiovascular.
Sangele
Sangele este constituit dintr-o componenta lichida, plasma sangvina si o
componenta solida, reprezentata de elementele figurate. Sangele indeplineste
doua functii majore: transportul in organism al: oxigenului si dioxidului de
carbon, moleculelor nutritive, ioni (Na+, Ca2+, HCO3-, etc), produsilor de
excretie (uree, bilirubina, etc), hormoni si apararea organismului, proces in
care sunt implicate toate celulele albe ale sangelui.
Plasma sangvina contine apa (in proportie de peste 90%) in care sunt dizolvate substante anorganice (in special ioni) si substante organice (proteine, substante nutritive, produsi de metabolism, hormoni, etc). Plasma sangvina din care au fost indepartate proteinele de coagulare reprezinta serul. Elementele figurate se pot clasifica in: celule rosii sau hematii/eritrocite, celule albe (leucocite) si plachete sangvine sau trombocite.
Hematiile
Sunt cele mai numeroase elemente figurate, in jur de 4.8 x 106/mm3 la femei si
5.5 x 106/mm3 la barbati. Aceste valori pot varia in functie de factori precum
starea de sanatate, varsta, altitudine (peruvienii care traiesc la altitudini
de peste 5.400 m pot avea pana la 8.3 x 106 hematii/mm3. Sunt celule anucleate,
cu forma de disc biconcav. RBC se dezvolta in hematopoieza din celule
progenitoare eritroide. Pe parcursul procesului de maturare, celulele produc
hemoglobina pana ce aceasta ajunge sa reprezite 90% din greutatea uscata a
celulei. Celulele se matureaza in apropierea unui macrofag care va ingera
nucleul eritrocitului. Eritrocitele mature nu se divid (sunt celule
diferentiate terminal). Traiesc aproximativ 120 zile, dupa care sunt distruse
de celule fagocitare din ficat si splina. In fiecare secunda, in organismul
uman sanatos, mor aproximativ 3.000.000 hematii. Majoritatea fierului din
structura hemoglobinei este reciclat iar gruparea hem a hemoglobinei este
degradata si formeaza pigmentii biliari (bilirubina, biliverdina). Celulele
rosii sunt responsabile cu transportul oxigenului si dioxidului de carbon in
organism. Transportul oxigenului: molecula de hemoglobina este constituita din
4 polipeptide (doua lanturi alfa si doua lanturi beta) fiecare dintre acestea
fiind atasata la o grupare prostetica, denumita grupare hem. Fiecare
grupare hem contine un atom de fier care va lega o molecula de oxigen si se va
forma oxihemoglobina. Reactia este reversibila.
In conditii de temperatura scazuta, pH ridicat si presiune crescuta a oxigenului, conditii care se regasesc in capilarele din plamani se formeaza oxihemoglobina. Sangele care transporta oxigenul (sangele arterial) are o culoare rosu deschis, prezentei datorita oxihemoglobinei. La nivelul tesuturilor, temperatura creste, pH scade, iar presiunea oxigenului este scazuta si in aceste conditii, hemoglobina elibereaza oxigenul si leaga CO2. Din acest motiv, sangele venos are o culoare rosu inchis. Transportul CO2: dioxidul de carbon se combina cu apa si formeaza acidul carbonic care disociaza in protoni si anioni bicaronat. 95% din CO2 generat in tesuturi este transportat de hematii. Gazul patrunde si iese din celule probabil prin difuzie prin canale din membrana plasmatica. In interiorul celulei aproximativ 50% din cantitatea de CO2 se leaga la hemoglobina (la alt situs decat cel de legare al oxigenului), iar restul este convertit in ioni bicarbonat care ies din celula si protoni (H+) care se leaga de partea proteica a hemoglobinei (in acest fel pH nu este modificat). Doar 5% din cantitatea de CO2 din tesuturi este dizolvat si transportat direct in plasma. Scaderea numarului de hematii sub limita normala poarta denumirea de anemie. Anemia poate reprezenta insa si o scadere a cantitatii de hemoglobina din hematii. Cel mai adesea, principala cauza a anemiei o reprezinta un aport alimentar de fier insuficient. Cresterea numarului de celule rosii peste valoarea normala poarta denumirea de policitemie.
Leucocitele (celulele albe)
Sunt mult mai putin numeroase decat hematiile (4000-8000 /mm3). Sunt celule
nucleate care participa la apararea imuna a organismului. In functie de
prezenta sau absenta granulatiilor din citoplasma se clasifica in celule fara
granulatii (limfocite si monocite) si granulocite (celule cu granulatii):
neutrofile, eozinofile si bazofile.
Limfocite
Toate limfocitele sunt produse in maduva osoasa (un organ limfoid primar). Daca
devin imunocompetente in maduva osoasa se numesc limfocite B (sintetizeaza
anticorpi si limfokine) iar daca devin imunocompetente in timus (un alt organ
limfoid primar), se numesc limfocite T (sintetizeaza doar limfokine). Exista
mai multe tipuri de limfocite T, cele mai comune fiind:
Monocite
Monocitele circula prin sangele periferic inainte de a emigra in tesuturi unde
se transforma in macrofage. In functie de organul in care sunt localizate au
denumiri specifice. Astfel macrofagele din ficat se numesc celule Kupfer, in
creier se numesc celule microgliale, in os - osteoclaste, etc. Macrofagele sunt
celule mari, fagocitare care inglobeaza materiale straine organismului sau
celule si fragmente de celule ale organismului.
Neutrofile
Neutrofilele sunt elemente sangvine care raspund la semnale chemotactice si
parasesc capilarele printr-un proces complex care implica marginatia celulelor
(apropierea de endoteliul vaselor sangvine), atasarea la peretele vasului si
iesirea din capilar prin spatiul dintre celulele endoteliale (proces denumit
extravazare sau diapedeza). Migrarea este determinata de mai multi factori:
substante produse de microorganisme, semnale emise de celule participante la procesul
inflamator, etc. De exemplu, interleukina 1 (IL-1) este eliberata de macrofage
in caz de infectii sau leziuni tisulare; histamina este produsa de bazofilele
circulante, celule mastocite si plachete sangvine si are ca efect dilatarea
capilarelor si a venelor. Neutrofilele sunt cele mai abundente celule albe. La
nivelul tesuturilor infectate, neutrofilele anihileaza organismele invadatoare
(ex. bacterii) si apoi le ingera prin fagocitoza. Acest proces are loc in
permanenta chiar si la persoanele sanatoase. Neutofilele tin sub control
populatiile de bacterii comensale existente in mod normal in organismul uman in
colon, cavitatea bucala sau la nivelul gatului. In cazuri patologice, cand
numarul de neutrofile scade (radiatii, chemoterapie, stress), aceste bacterii
scapa de sub control, prolifereaza excesiv si apar infectiile oportuniste.
Eozinofile
Numarul de eozinofile este in mod normal cuprins intre 0 si 450/mm3. Numarul
lor creste in anumite boli, in special in cazul parazitozelor, mai ales in
cazul parazitilor mari. Granulele eozinofilelor contin substante citotoxice,
care sunt eliberate asupra parazitului. Printre substantele din granule se
numara proteina bazica majora (MBP - major basic protein), proteine cationice,
peroxidaza, arilsulfataza B, fosfolipaza D si histaminaza. Acest amestec este
capabil sa distruga membranele parazitului.
Bazofile
Bazofilele sunt celule nefagocitare care, atunci cand sunt activate elibereaza
numerosi compusi din granulele bazofile din citoplasma lor. Joaca un rol major
in raspunsurile alergice, in special in cazul reactiilor hipersenzitive de tip
I. Bazofilele sunt implicate in raspunsul anafilactic. Anafilaxia este o
reactie de hipersensibilitate specifica, care apare la a doua expunere la
acelesi antigen. Forma cea mai grava este socul anafilactic. O buna definitie
clinica a reactiei anafilactice tine cont de prezenta a doua manifestari
severe: dificultatea respiratorie (prin edem laringian sau criza de astm) si
hipotensiunea. Numarul bazofilelor creste si in timpul infectiilor. Granulele
contin o serie de mediatori: histamina, serotonina, prostaglandine si
leukotriene, cu rol de a creste fluxul sangvin in zona lezata.
Plachete sangvine
Plachetele sunt fragmente de celule produse din megacariocite si sunt implicate
in procesul de coagulare. In cazul lezarii unui vas de sange, plachetele
sangvine se dispun intr-o retea de fibrina insolubila formand cheagul sangvin.
In mod normal sunt in numar de 150.000-350.000 / mm3. Numarul lor este reglat
prin mecanisme homeostatice (feedback negativ). Atunci cand numarul plachetelor
scade sub 50.000 apar probleme de coagulare.
|
