Scabia poate afecta pe oricine

Scabia a fost larg raspandita in perioada interbelica, in special intr-o patura sociala in care lipsurile materiale primau si, mai ales, in care exista un grad scazut de igiena. De aceea, aceasta boala este, in mod uzual, asociata cu mizeria si lipsa de igiena proprie, iar persoanele, mai ales cele cu un statut social ridicat, refuza sa accepte faptul ca scabia este o boala contagioasa care poate afecta pe oricine.

Putina stiinta.

Scabia este una dintre cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase si este cauzata de acarianul numit Sarcoptes Scabiae. Acesta este o capusa cu 4 perechi de picioare, femela fiind de 3 ori mai mare decat masculul. Dupa fecundare, ea paraziteaza stratul superficial al epidermei, unde depune cate 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii, adica timp de 30-60 zile. Femela avanseaza cu 2-3 mm pe zi, lasand in urma un traiect sinuos presarat cu oua. Larvele ies din ou dupa cateva zile si se tarasc spre suprafata pielii, unde incep sa-si sape propriile santuri, in jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transforma in nimfe. Fertilizarea are loc fie in santurile in care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului. Acest ciclu de viata dureaza circa 2 saptamani.

Raia se transmite, in mod obisnuit, prin contactul fizic cu persoanele contaminate sau chiar dormind in aceeasi lenjerie de pat sau folosind aceleasi haine. Scopul larvei este sa patrunda foarte rapid in piele si va face acest lucru alegand zonele aspre sau incretite, cum ar fi la nivelul coatelor sau pliurilor cutanate.

Semne clinice

Locurile de electie unde ataca scabia sunt spatiile interdigitale, mainile, fosele axilare, regiunile areolei mamare, din jurul ombilicului, zona genitala si fesiera, iar la sugar, fata, palmele si talpile. La barbati sunt destule cazuri chiar la nivelul penisului sau scrotului, asa cum la femei, de multe ori, s-a observat sub san, pe linia sutienului. Principalul simptom in infectia cu scabie este pruritul, adica mancarimea. Aceasta deseori devine mai intensa in timpul noptii sau chiar dupa baie si poate fi atat de puternica, incat pacientul se scarpina pana isi produce leziuni. Pielea este iritata, rosie, uscata si se pot observa la nivelul ei urme mici si curbe. Acestea sunt santurile sapate de acarian, ca niste tunele pe sub pielea superficiala. Uneori pot aparea basicute (vezicule) sau se poate identifica chiar parazitul, ca un punct mic si negru. Aceste urme sunt mai greu de observat la pacientii care se scarpina mult sau la cei care fac baie des, caz in care diagnosticul devine mai dificil.

Complicatii

Cea mai frecventa complicatie a scabiei este infectia bacteriana la nivelul pielii, numita impetigo. Impetigo este data de stafilococ sau streptococ si este la randul sau foarte contagioasa. Apare mai ales datorita mancarimilor si scarpinatului. Din fericire, impetigo se trateaza destul de simplu cu antibiotice. O alta posibila complicatie este foliculita, adica inflamatia foliculilor pilosi, datorata tot pruritului intens. Mai rar, poate aparea scabia incrustata sau scabia norvegiana, o forma grava de raie, care apare, mai ales, la persoanele cu un sistem imun deficitar. Daca o scabie normala da o infectie cu maxim 10-15 paraziti, scabia norvegiana, dezvoltata de un individ cu infectie HIV, poate ajunge la zeci de mii de paraziti.

Sa diagnosticam scabia.

De obicei, o persoana infestata cu acarian, se prezinta la medic cu mancarimi intensei. Medicul poate observa la nivelul pielii rash-ul cutanat, adica o roseata insotita de sensibilitatea pielii, santurile sapate de acarian sau chiar acarianul insusi. Pentru ca medicul sa fie sigur, diagnosticul poate fi completat de teste specifice:

• Razuirea pielii - se picura ulei mineral pe zona pruriginioasa, iar medicul preleveaza cu ajutorul unui mic bisturiu, material din acea zona, pe care il va supune unui examen microscopic. Se poate observa sarcoptul scabiei, ouale si fecalele parazitului;
• Biopsia pielii - se ia o proba de piele care se supune examinarii;
• Testul cu cerneala - se picura putina cerneala peste suprafata afectata si apoi se sterge cu un tampon imbibat in alcool sau apa. Leziunea cu scabie absoarbe cerneala si se vede ca o dungulita neagra.
• Extragerea acarianului - daca acesta poate fi identificat intr-o vezicula, se extrage usor cu un ac steril si se examineaza la microscop.

Conduita terapeutica

Este foarte important de retinut ca tratamentul scabiei vizeaza nu doar persoana in cauza, ci toti membrii familiei sau cei care au venit in contact cu cel infestat. Mai mult, niciun tratament nu trebuie aplicat "dupa ureche" si fara recomandarea medicului, pentru ca, in loc sa trateze,

poate duce la ingreunarea si temporizarea diagnosticului. La fel de importanta este dezinfectarea minutioasa a lenjeriei de pat, a hainelor si a tuturor obictelor cu care pacientul intra in contact. Cel mai frecvent sunt recomandate remedii care atenueaza mancarimile:

• Cremele pe baza de corticosteroizi;
• Antihistaminicele orale. 

Dar mai bine sa prevenim.

Singura metoda de preventie eficienta este evitarea contactului piele-piele cu persoanele infestate sau cu obiectele personale ale acestora. Mai mult, este bine ca orice persoana care prezinta un prurit intens, ce dureaza de cateva saptamani, sa nu amane prezentarea la medic. Inca odata, va sfatuim sa fiti foarte atenti: scabia nu se trateaza prin metode naturiste sau diverse leacuri legendare din batrani si este o afectiune extrem de contagioasa. Amanarea instituirii unui tratament corect nu face decat sa inmulteasca numarul persoanelor care intra in contact cu cel infestat!

Dr. Ramona Damian
Centrul medical Sf. Ecaterina
[email protected]