Sindromul de retentie azotata in IRC.
Ureea. Este principalul compus azotat rezultat din catabolismul proteic. Se formeaza in ficat din amoniacul rezultat din dezaminare aminoacizilor. Nivelul 17317c212r ureei sanguine depinde de: intensitatea catabolismului proteic, aportul proteic, functia hepatica, functia renala, gradul de hidratara al organismului. In IRC nivelul ureei creste prin scaderea filtrarii glomerulare. Intervine si un mecanism extrarenal cand intensitatea catabolismului creste, cand nu se respecta regimul hipoproteic, cand apare o deshidratare extracelulara. Pana la un anumit nivel (300mg%) ureea nu este toxica. Peste 300 mg% inhiba unele sisteme enzimatice, irita mucoasele producand leziuni ulcerative, inhiba MOH (mai ales pe serie rosie si trombocitara).
Creatinina. |Rezulta din degradarea fosfocreatininei tisulare. Nivelul ei sanguin depinde de masa musculara, de functia renala si intensitatea catabolismului proteic. Nivelul ei nu depinde de aportul alimentar de proteine.
Acidul uric. Provine din metabolismul nucleoproteinelor. Normal este de 1,5-5mg%. SE elimina renal prin filtrare glomerulara, crescand in IRC prin alterarea acesteia.
In IRC au fost identificati mai mult de 200 de compusi azotati (toxine uremice): guanidine (cele mai toxice), indoxid. Cele cu greutate moleculara medie sunt responsabile de efecte toxice pe sistemul nervos.
|
