Sistemul colinergic
Domeniul colinergic sau parasimpatic este format din totalitatea structurilor care au ca transmitator acetilcolina. Aceasta este sintetizata in citoplasma neuronilor colinergici si se depoziteaza in veziculele din terminatiile colinergice presinaptice. in urma unui impuls nervos se elibereaza simultan multe molecule de acetilcolina in fanta sinaptica si acestea se fixeaza pe receptori specifici. Receptorii colinergici sunt muscarinici(cu subtipuri M-i M5) si nicotinici (cu subtipuri Nm musculari si Nn nervosi)
Receptorii muscarinici sunt prezenti la nivelul unor neuroni din sistemul nervos central, la nivelul ganglionilor, a muschilor netezi viscerali, ai endoteliului muscular si miocardului (sinapse neuroefectorii) precum si a glandelor. Receptorii muscarinici sunt de tip „receptori in serpentina', fiind 959h72j cuplati cu proteinele G (vezi capitolul
Receptorii nicotinici sunt situati fie la nivelul ganglionilor vegetativi simpatici si parasimpatici sau al glandei medulosuprarenale (notati Nn), fie la nivelul jonctiunii neuromusculare sau a placii terminale motorii, ce reprezinta sinapsa dintre nerv si muschiul striat (notati Nm). Ei sunt receptori de tip canale ionice pentru sodiu.
Efectele acetilcolinei se termina rapid prin difuziunea acesteia in afara sinapsei si prin metabolizare de catre o enzima specifica numita acetilcolinesteraza.
Acetilcolina are efecte diverse, prin actiune pe cele doua tipuri de receptori colinergici, care prezinta o distributie variata la nivelul diferitelor aparate si sisteme.
Efectele acetilcolinei mimeaza pe cele declansate prin stimularea nervului vag, deoarece acesta actioneaza prin intermediul neurotrans-mitatorului acetilcolina. La nivelul tubului digestiv, acetilcolina favorizeaza progresia bolului alimentar si digerarea acestuia prin efecte stimulante asupra motilitatii gastrointestinale si asupra secretiilor digestive si prin relaxarea sfincterelor (piloric, Oddi etc.). Accelereaza tranzitul intestinal prin stimularea miscarilor peristaltice. La nivelul bronhiilor, acetilcolina are tot un efect stimulant, producand bronho-constrictie si cresterea secretiilor traheobronsice. Favorizeaza golirea vezicii biliare si urinare prin contractia musculaturii lor si relaxarea sfincteriana. Ca atare, usureaza mictiunea (evacuarea urinei). Stimuleaza contractilitatea uterina. Creste secretia glandelor sudoripare, stimuland producerea de sudoare (transpiratia). Pe aparatul cardiovascular are, in general, efecte deprimante. Acetilcolina relaxeaza muschii netezi vasculari, producand vasodilatatie, si deprima toate functiile inimii, avand efect bradicardizant, adica de scadere a frecventei cardiace precum si de diminuare a functiilor contractile miocardice. Ca rezultat al acestor actiuni, acetilcolina scade tensiunea arteriala. La nivel ocular, acetilcolina provoaca mioza (scade diametrul pupilar), scade presiunea intraoculara si creste secretia lacrimala.
Prin stimularea receptorilor nicotinici de la nivelul placii termin motorii acetilcolina determina contractia musculaturii striate.
Acetilcolina nu se utilizeaza ca atare in terapeutica, ea fiind neurotransmitator endogen ale carei functii pot fi mimate r. medicamente agoniste sau stimulante (parasimpatomimetice) s blocate prin medicamente antagoniste sau blocante (parasimi tolitice).
Din clasa parasimpatomimeticelor, se utilizeaza clinic foarte put substante, dintre care este de mentionat pilocarpina, utilizata antiglaucomatos in instilatii conjunctivale, sub forma de soli oftalmica de concentratie intre si
Tot in categoria parasimpatomimeticelor sunt cuprinse si un substante ce cresc disponibilul de acetilcolina la nivelul fantei sinapl prin inhibarea acetilcolinesterazei, enzima care degradeaza acetilcoli Aceste substante, numite anticolinesterazice, pot avea, in functie durata de timp in care blocheaza enzima, efecte utile terapeutic efecte toxice. Printre cele mai cunoscute medicamente din acea clasa se numara neostigmina (miostin) care este indicata tratamentul miasteniei gravis, o afectiune caracterizata prin slabiciut musculaturii striate. De asemenea, neostigmina se poate utiliza hipotonia sau atonia gastrointestinala sau vezicala postoperatorie.
Alte substante din aceasta clasa blocheaza ireversibil enzi acetilcolinesteraza si au efect toxic. Un exemplu sunt compi organofosforici care sunt utilizati ca insecticide (paration, malati sau ca substante toxice de lupta (trilonii). Foarte grava este intoxic; acuta cu astfel de substante, deoarece poate determina chiar dece celui intoxicat prin soc circulator si paralizie respiratorie. Simptorr caracteristice ale acestei intoxicatii este aspectul de bolnav „plans', diaree, lacrimare abundenta, sialoree, rinoree, greturi, varsaturi, dia si cu pupile miotice. Ca masuri generale, se recomanda in primul r; indepartarea toxicului, in functie de calea pe care acesta a fost absc (spalarea tegumentelor si a parului, aspiratie si spalatura gastrica etc sustinerea functiilor vitale (respiratie artificiala, mentinerea bronhoaspiratie). Exista si antidoturi specifice cum ar fi reactivatorii colinesteraza (oximele) pralidoxima, obiboxima (toxogonin) atropina injectata intravenos in doze mari, de mg odata, pan; aparitia midriazei.
Parasimpatoliticele sunt medicamente antagoniste, care blocheaza receptorii muscarinici de la nivelul sistemului nervos central sau periferic. Ca atare, vor aparea efecte contrare celor produse de acetilcolina. Parasimpatoliticul de referinta, utilizat chiar din Antichitate, este atropina, alcaloid natural extras din Atropa belladonna. in prezent se utilizeaza sub forma de sulfat de atropina in solutii injectabile in concentratie de Ca principale indicatii sunt de mentionat utilizarile ca preanestezic sau pentru prevenirea reflexelor vagale cardioinhi-bitoare in cursul unor interventii chirurgicale sau diagnostice (endo-scopii, punctii, laparoscopii etc.). Atropina se mai foloseste in tratamentul colicilor sau spasmelor biliare, intestinale, urinare, genitale, ca antispastic. Este utila de asemenea in bradicardie sau bloc atrioventricular, induse frecvent de medicatia digitalica (vezi capitolul VI. Atropina scade secretia clorhidropeptica gastrica, facand-o utila, cel putin teoretic, in tratamentul ulcerului gastric sau duodenal. in prezent este mai putin folosita pentru aceasta indicatie, deoarece au aparut alti compusi de sinteza cu efect antisecretor gastric mai intens si care sunt mai bine tolerate. in plus, atropina intarzie golirea stomacului si favorizeaza refluxul gastroesofagian, de aceea este contraindicata la bolnavii cu esofagita de reflux. Atropina are efect constipant deoarece reduce motilitatea si secretiile intestinale. Din aceste motive, atropina poate fi utila ca antidiareic.
În oftalmologie se utilizeaza foarte rar atropina, in solutii oftalmice de 0,3 - 1%, pentru profilaxia sinechiilor intre iris si cristalin, in iridociclite. Se poate utiliza si pentru examenul fundului de ochi, deoarece produce midriaza. Pentru acest examen oftalmologie sunt de preferat derivatii de sinteza ai atropinei, care au o durata mult mai scurta a efectelor nedorite oculare (homatropina mydrium efect zile sau tropicamida efect ore).
Atropina este din ce in ce mai rar folosita in prezent deoarece prezinta multiple efecte nedorite, care apar chiar la doze terapeutice: uscaciunea gurii, constipatie, midriaza (cresterea diametrului pupilar), fotofobie, tahicardie, tulburari mictionale. La doze mai mari, pot aparea reactii adverse pe sistemul nervos central cu stari de confuzie mintala, halucinatii sau dezorientare temporospatiala. Datorita acestor efecte adverse, atropina este contraindicata la bolnavii cu glaucom, adenom de prostata, hipertiroidie, ileus paralitic, tahicardie. Nu se administreaza la femeile care alapteaza, deoarece se elimina prin laptele matern.
Un alt alcaloid cu efecte parasimpatolitice este scopolamina, care are efecte in general asemanatoare atropinei, cu deosebirea ca strabate cu usurinta bariera hematoencefalica, avand efecte pe sistemul nervos central. Este eficace in tratamentul raului de miscare sau ca preanestezic, deoarece produce sedare, stare de oboseala si somn. in terapia raului de miscare se utilizeaza sub forma unor dispozitive transdermice retroauriculare ce contin mg de scopolamina care se absoarbe treptat pe parcursul a zile.
Un compus parasimpatolitic cu efecte de tip atropinic utilizat in special ca antispastic in tratamentul colicilor este butilscopolamina (scobutil). Daca se doreste un efect pe tubul digestiv (in colicile intestinale sau in diaree), scobutilul se da pe cale orala. Calea orala de administrare nu este folosita pentru alte indicatii ale scobutilului (ex.-colici renale, spasme uterine) deoarece acesta nu se absoarbe dupa administrare orala. Are reactii adverse si contraindicatii similare atropinei. Se conditioneaza sub forma de comprimate, supozitoare sau fiole pentru administrare parenterala.
În tratamentul ulcerului gastroduodenal, actualmente se prefera atropinei un medicament numit pirenzepina (gastrozepin), care blocheaza selectiv,receptorii muscarinici din stomac, motiv pentru care ni are reactiile adverse sistemice sau digestive ale atropinei.
În terapia bolii Parkinson se utilizeaza si medicamente anti-colinergice cum ar fi trihexifenidilul (romparkin), care atenueaza manifestarile de tip extrapiramidal. Utilizarea parasimpatoliticelor in terapie afectiunilor bronhospastice este legata de actiunea lor bronhodila-tatoare. Principalul medicament utilizat clinic este bromura de ipratro-piu (atrovent), care se administreaza pe cale inhalatorie.
|
