Socul. Definitie. Clasificare. Stadializare.
Socul reprezinta un mod de reactie al organizmului la agresiune. Fata de o agresiune oarecare organismul raspunde printr-o reactie nespecifica de aparare si reechilibrare 636q1618g , reactie care se comporta in general identic, indiferent de natura si prorpietatile agentului cauzant.
In functie de volumul sanguin implicat socul se clasifica in : soc hipovolemic (caracterizat de la inceput prin scadere volemica), soc normovolemic (initial volemia este normala).
D.p.d.v. evolutiv poate fi soc reversibil precoce (cu tensiunea arteriala normala, vasoconstrictie si hipoxie celulara), soc reversibil tardiv (scade tensiunea arteriala, vasodilatatie si staza in microcirculatie, sechestrarea sangelui in organe), soc reversibil refractar ( apar coagularea intravasculara, insuficiente functionale grave ale organelor, acidoza) si soc ireversibil ( prabusirea tensiunii arteriale, grave tulburari circulatorii, acidoza, alterari celulare de proportii).
Pe baza unor parametri clinici, hemodinamici si metabolici, se descriu: socul cardiogen, socul hipovolemic, socul septic si socul prin "baltire" (pooling).
Stadializarea socului: stadiul I (de hipotensiune arteriala compensata): prin scaderea dimensiunilor patului vascular se evita prabusirea tensiunii arteriale care ar compromite de la inceput perfuzia tisulara. Stadiul II : incepe staza sanguina in microcirculatie. Are loc scaderea intoarcerii venoase la inima, cu scaderea debitului cardiac, si apar suferinta miocardica si cerebrala. Apare incapacitatea mecanismelor compensatorii de a asigura perfuzia adecvata pentru creier si cord. Stadiul III: hipoxia este atat de grava incat pe langa tulburarile de metabolism, apar si modificari structrale ale celulelor cu evolutie ireversibila (hipoglie, CID, acidoza, insuficienta de organe).
|
