Stresul in spiritul stiintelor comportamentului

Stresul in spiritul stiintelor comportamentului

Definita stresului

De peste 40 de ani, termenul de 'stres' este foarte popular in stiintele comportamentului si in sanatate (medicina). in viata de toate zilele, 'stresul' a devenit o vorba la moda, un cuvant-pretext, cu tendinta la a se vulgariza. Se stie insa, conform unor dovezi stiintifice, ca exista o relatie intre stres si o multitudine de simptome, pana la boli cu potential mortal, asa cum este de exemplu infarctul miocardic.

in psihologie, dar si in medicina si sociologie, exista actualmente trei conceptii ale stresului:

Sub forma de conditie intr-o situatie data; in aceste modele de stres centrate pe

stimulare, stresul este conceptuaiizat ca un stimul sau ca o constelatie de stimuli si este legat de situatie.

Sub forma de reactie; modelul de stres ca reactie se datoreaza fiziologului si

fondatorului notiunii de stres, Hans Seyle, care a interpretat stresul ca o reactie nespecifica a organismului la o insulta si in care mecanismele biochimice si endocrine ale reactiei au o importanta capitala.

Sub forma de relatie persoana-mediu. Stresul ar fi o comanda facuta

capacitatilor de adaptare ale spiritului si corpului (Fontana, 1989). Stresul este definit dupa Lazarus (1991) ca o relatie intre o persoana si mediul sau, relatie care este simtita de catre individ (pacient) ca fiind obositoare sau excesiva pentru resursele sale si periculoasa pentru binele sau de a fi.

Din cauza subiectivitatii care caracterizeaza aceasta conceptie stresul nu poate fi, la modul real, nici definit, nici masurat, dupa Briener (1993).

La modul absolut general, 121f54b stresul consta intr-un ansamblu de perturbatii psihice si biologice provocate de o anumita agresiune asupra organismului.

Nu toate formele de stres sunt insa periculoase sau amenintatoare pentru organism. Pentru a fi bine, omul are, de asemenea, nevoie de stres sub forma de sarcini, provocari si obiective interesante.

Se disting de altfel, doua forme de stres:

Eustresul (eu = bun, bine, in greaca) sau stresul pozitiv, care stimuleaza

performantele, omul traind in special un sentiment agreabil de satisfactie sau

de sansa. •Distresul (dys = rau, in greaca) sau stresul negativ, care limiteaza performantele

si care poate duce la boala.

Cum notiunea de stres este utilizata foarte des in viata de toate zilele si iara suficient discernamant unii autori prefera termenul alternativ de 'surmenaj'. Prin acest termen autorii inteleg o stare in care o persoana apreciaza subiectiv ca resursele sale sunt insuficiente.

Factorii stresului

Factorii stresului sunt de fapt cauzele acestuia care pot declansa reactiile stresului.

Factorii stresului regrupeaza mai multe situatii care pot merge de la evenimente traumatizante (razboi, viol, etc), la mici probleme cotidiene, dar contrariante si sacaitoare ('daily hassles') cum ar fi pierderea unei chei sau blocajul unei strazi sau autostrazi, si pana la schimbari radicale in viata ('life events') cum ar fi pierderea unei persoane apropiate, casatorie sau nasterea unui copil.

Factorii declansatori ai stresului pot apare in orice domeniu. in viata profesionala pot exista:

•'presiunea timpului';

Stiintele comportamentului

•'presiunea performantelor';

•problema concurentei;

•lipsa personalului;

•atitucjini problematice in fata superiorilor sau colaboratorilor;

•frica de a-ti pierde slujba, in caz de restructurari;

•surmenajul;

•munca frustranta.

Factorii de stres in familie pot fi:

problemele de educatie sau de scolarizare a copiilor;

conflictele cu partenerul;

incoordonare intre munca si familie.

Mai pot intra in discutii:

lipsa timpului pentru propriile hoby-uri;

un exces de obligatii sociale;

plictiseala.

in domeniul propriului corp si a sanatatii, fenomene cum ar fi lipsa cronica a somnului, lipsa sau insuficienta miscare, excesul ponderal, imbatranirea, frica de boala pentru tine sau cei apropiati, etc, pot deveni factori de stres.

Pe langa acesti factori de stres psihic exista, bineinteles, o multitudine de factori de stres fizic cum ar fi zgomotul strazii, praful din zona constructiilor, zborul avioanelor, etc.

Simptomele stresului

in general, simptomeie si semnele stresului sunt: •expresie ce tradeaza starea de tensiune;

•dificultatea de a intelege, vorbire (mesaj) sacadata sau chiar discordanta;

•clipit din ochi;

•somn perturbat;

•alimentatie perturbata;

•impulsivitate;

•comportament deviant (ridica probleme psihologilor si psihiatrilor);

•manifestari isteroide;

•miscari bruste;

•tonul vocii schimbat;

iritabilitate;

impresia' de corp in tensiune;

•dificultatea de a se concentra;

•teama de a nu se sinucide si tentativa de suicid(!);

•panica;

•frica de moarte;

•falsa criza cardiaca;

•boala cardiaca adevarata; •ulcer gastro-duodenal;

•boli de piele, etc.

Stresul se exprima, in esenta, prin simptome fizice si psihice.

Simptome fizice

in circumstantele calificate ca stresante, respiratia se accelereaza si se intensifica, pulsul se accelereaza, tensiunea arteriala creste, exista perturbari functionale initial (in final organice !), plurivisceraie.

Cele mai multe modificari fiziologice sunt imputabile activarii a doua sisteme neuro-endocrine controlate si activate de catre hipotalamus, sistemul nervos autonom (simpatic) si hipofiza.

intr-o situatie de stres, hipotalamusul lanseaza impulsuri nervoase simpaticului care initiaza manifestarile mentionate anterior cum ar fi accelerarea ritmului cardiac sau 'marirea' pupilelor. Sistemul nervos simpatic este responsabil de stimularea suprarenalelor (meduiosuprarenalelor i) cu descarcare de adrenalina si noradrenalina care 'activeaza' o serie de organe.

Hipofiza reactioneaza la semnele hipotaiamusului secretand doi hormoni esentiali:

Hormonul tireotrop (TTH), cu cresterea nivelului hormonului tiroidian,
responsabil de:

•accelerarea metabolismului;

•irascibilitate, nervozitate;

•insomnie;

•epuizare;

•tremuraturi, etc.

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) care stimuleaza corticosuprarenaiele,
cu 'descarcare' exagerata de cortizon, initial favorabila pe plan energetic,
apoi cu efecte nefaste, fie ca corticosuprarenala 'lucreaza' excesiv, fie ca se
epuizeaza.

in stres se produce si 'descarcarea' de endorfma, care poate cauza sau accentua gravitatea migrenelor.

in stres se produce o diminuare a productiei hormonilor sexuali, cu diminuarea placerii, ejaculare precoce, absenta orgasmului la femei, etc.

in stres exista tulburari functionale care pot deveni organice, fapt ce-1 ilustram in special prin repercursiunile cardiace, de la tahicardie, stop cardiac mortal, la tulburari ale circulatiei coronariene cu manifestari ischemice dureroase sau embolie. Sunt suparatoare repercursiunile pe tubul digestiv (patologie functionala, apoi organica): balonari, greturi, crampe, afectarea apetitului (anorexie sau bulimie), senzatie de gura uscata, diaree si/sau constipatie (colon iritabil), ulcer gastric sau duodenal.

Printre tulburarile metabolice subliniem trei, ca foarte importante: •Cresterea nivelului glicemiei, sursa energetica de scurta durata, care poate

agrava un diabet zaharat preexistent sau poate favoriza instalarea acestuia; •Cresterea colesterolului in sange, cu depunere pe peretii vaselor (ateroscleroza);

•Scaderea magneziemiei, martor foarte fidel din punct de vedere metabolic al stresului si care poate fi responsabil de: spasme musculare (pe musculatura somatica sau viscerala), parestezii (amorteli), furnicaturi, ameteli, etc.

Simptome psihice

Contrar reactiilor date de stres pe plan fiziologic, fiziopatologic, care se produc 'automat', reactiile in cadrul stresului psihic sunt dobandite si depind in marea lor majoritate de interpretarile lumii si perceptiile noastre precum si de facultatile noastre de a reactiona.

Efectele pe plan psihic (psihologic, cu posibila nuanta de psihiatrie, care prin intensitate si/sau cronicizare pot duce la boli psihice!) pot fi sistematizate astfel:

Efecte cognitive

•Diminuarea atentiei;

•'Om distrat';

•Deteriorarea memoriei;

•Viteza de reactiei intarziata;

•Cresterea numarului de greseli;

•Capacitatea slaba de a planifica si a se organiza;

•Numeroase (si in crestere !) erori in gandire, etc.

Efecte emotionale

•Accentuarea tensiunilor fizice si psihice; •Aparitia si/sau accentuarea hipocondriei; •Modificarea trasaturilor de personalitate; •Slabirea convingerilor morale si emotionale; •Depresie si sentimentul de disperare; •Diminuarea stimei de sine, etc.

Efecte comportamentale generale •Agravarea tulburarilor de vorbire; •Diminuarea entuziasmului; •Absenteism;

•Tentatia sau chiar recurgerea la droguri; •Scaderea nivelului de energie; •Somn perturbat; •Comportament cinic fata de altii; •Ignorarea informatiilor noi; •Comportament bizar; •Amenintare de suicid si suicid (!); •Accentuarea violentei fizice si verbale; •Accentuarea agresivitatii; •Tulburari de comportament, etc.

Stresul si sanatatea

Primul cercetator care a analizat repercursiunile stresului 'greu' si 'durabir asupra organismului cu mijloace stiintifice moderne a fost Hans Seyle, care a vorbit despre 'sindromul general de adaptare'. Conform acestuia exista un model tipic al mecanismelor fiziologice de adaptare nespecifice care apare ca reactie la o amenintare permanenta a unui factor de stres.

Acest sindrom are trei faze caracteristice:

Reactia de alarma; este vorba de mobilizarea energiilor fizice si psihice

disponibile pentru apararea fata de o amenintare psihica sau fizica.

Faza de rezistenta; organismul furnizeaza o rezistenta activa datorita activarii

reactiilor psiho-fizioiogice fata de factorii de stres. Desi situatia amenintatoare persista, simptomele aparute in timpul primei faze dispar si procesele fiziologice activate prin reactia de alarma se normalizeaza.

Chiar daca exista o mai mare rezistenta fata de factorii de stres initiali in timpul acestei a doua faze, rezistenta la alti factori de stres este redusa. Chiar un factor de stres mai slab poate antrena o reactie puternica daca resursele organismului sunt mobilizate prin rezistenta la un alt factor de stres.

Faza de epuizare; daca organimul este expus prea lung timp la factorii de stres

nocivi, se ajunge la un punct in care nu mai este posibil de a fi mentinuta rezistenta. Stadiul de epuizare poate antrena prabusirea totala a organismului. Subliniem din nou ca stresul contribuie la aparitia unui insemnat numar de boli, in special este cazul bolilor cardiovasculare, inclusiv (sau mai ales) a bolilor coronariene, dar si a astmului bronsic, bolilor sistemului imunitar, cancerului, precum si a bolilor psihice cum ar fi depresiile si starile de angoasa.

Stresul ca problema a societatii nu se intalneste numai in relatie cu munca (femeile in special, dar si barbatii), ci si la adolescenti (scoala, formare, viitor) sau in domeniul privat (familie, concubinaj).

Din punct de vedere al riscului de a dezvolta stres exista dupa Friedman si Rosenman 3 tipuri de indivizi:

Tipul A se caracterizeaza prin: •repeziciune, nerabdare; I «combativitate, responsabilitate;

•reusite;

•'investire' (angajare) profesionala;

•perfectionism; •risc pentru boli cardio-vasculare de 2 ori mai mare.

Tipul B se caracterizeaza prin robustete psihica sau sentimentul eficacitatii personale:

•tentativa de actiune si de 'coping';

•simtul responsabilitatii;

•suplete in procesul de adaptare;

•evenimentul resimtit mai mult ca o ruptura decat ca o amenintare.

Tipul C

•cancere, boli autoimune;

•dependente: alcool, tutun, droguri; •conduite cu risc: automobilul, sporturi; •bogatie a imaginatiei si visurilor.

Comportamentul in fata stresului

Cum viata cuprinde inevitabil o parte de stres si cum prea multe stresuri pot fi periculoase pentru sanatate, noi trebuie sa invatam cum trebuie sa ne comportam in fata stresului, in asa fel incat sa nu mai fim incomodati. in plus, sa-i invatam si pe altii, dupa ce i-am descoperit, cum sa lupte impotriva stresului.

'Coping-ul' poate fi definit ca un proces de gestiune sau management a oricarei solicitari externe sau interne considerata de persoana ca fiind obositoare sau excesiva in raport cu resursele sale.

Coping-ul intereseaza atat factorii legati de o anumita situatie, cat si factorii personali.

Caracteristicele situatiei cuprind posibilitatea proportionala de a influenta factorii de stres, previzibili, ca si consecintele anticipate ale evenimentului.

in 'combaterea' stresului trebuie luate in consideratie: modul de a rezolva problemele, facultatea de a exprima sentimentele, controlul intern in raport cu exteriorul, aprecierea auto-eficientei, forta sentimentului propriei valori, dar si credinta religioasa, ca si amploarea sensului personal al vietii.

'Coping-ul vizeaza 3 componente:

Psihologica; aceasta perspectiva examineaza (si influenteaza) motivatia
individuala, personalitatea si efectul (emotiile), precum si modul in care
acesti factori au un impact asupra trairii individului. Factorii psihologici
infuenteaza perceptia stresului, iar stresul este interpretat avand in vedere
predispozitia individuala la diferitele situatii stresante.

De aici, necesitatea psihologului, in deosebi a psihologului medical, in rezolvarea acestor probleme.

Sociala; societatea influenteaza idealurile, moravurile, etc, elemente care
interactioneaza cu pregatirea culturala a individului, ceea ce o da o
interpretare consonanta sau disonanta unui eveniment social, de care
individul se 'loveste'.

Exista posibilitatea ca societatea sa constranga individul si daca aceasta ii gaseste cu o pregatire culturala precara sa determine cu atat mai usor conflict si stres.

Factorii sociali care influenteaza stresul difera de la o situatie la alta, dar interactioneaza impreuna cu factorii psihologici, perspectiva rezolvarii constand in cunoasterea individuala a conflictelor psiho-sociale.

Fiziologica; perspectiva biologica sau fiziologica se stabileste prin
examinarea interactiunii intre creier/corp si mediu. in aprofundarea
stresului intereseaza comportamentul hormonilor, neurotransmitatorilor,

functiile creierului si unele date medicale: tensiunea arteriala, boala de inima (in special coronariana), parametrii imunologici, etc, in corelatie cu nivelul cortisolemiei, raspunsurile sistemului nervos simpatic, epinefrina sau norepinefrina, etc.

in recuperare este nevoie de suport psihologic si social pentru constientizarea cat mai apropiata de adevar a diferitelor situatii si cresterea optimismului. Din punct de vedere medical este nevoie de cunoasterea tipurilor de personalitate cu risc crescut la stres pentru a preintampina instalarea acestuia, de cunostiinte vizand minimalizarea sau ameliorarea pana la vindecare a efectelor stresului odata instalat.

Cei care sunt chemati sa vegheze la sanatatea celorlalti trebuie sa cunoasca primii aceste notiuni, pentru echilibrul lor psiho-socio-fiziologic si pentru a stii sa ie explice celorlalti.

Perspectiva saluso-genezica

Notiunea de saluso-geneza (din latineste, salus = sanatate, sansa, stare de bine si din greceste 'genese' = nastere) este in fond un concept al sociologului medical Aaron Antonowsky, respectiv teoria sanatatii si bolii. Contrar la patogeneza (modul de producere a bolilor), teoria saluso-genezei incearca sa raspunda la urmatoarele intrebari: de ce unii indivizi au o buna sanatate cu toata existenta multitudinilor de factori periculosi si amenintatori in domeniul biologicului, biochimisrmului, fizicului, psihologicului, socialului, culturalului si ecologicului si de ce pot sa compenseze pozitiv tulburarile de sanatate ?

Dupa Antonowsky, sanatatea este o interactiune dinamica intre numerosi factori amenintatori si individ, fiind un proces instabil, dar activ si dinamic. Aceasta inseamna ca sanatatea poate si trebuie intotdeauna reconstruita.

Pentru a rezista la obstacole o persoana dispune de resurse care decid, dupa Antonowsky, ca aceste obstacole sa actioneze in sensul unor perturbari a starii de bine, respectiv impotriva sanatatii sau nu.

Resursele de rezistenta sustin facultatea unui individ de a face fata unor solicitari date.

in perspectiva saluso-genezica, cercetarea asupra stresului nu se concentreaza pe identificarea factorilor care pot declansa boli legate de stres si care pot fi deci evitate. Este vorba mai mult de a cunoaste mijloacele de care dispune o persoana sau care sunt resursele care pot fi activate pentru a suporta solicitarile si a ramane sanatoasa.

Exista deci resurse importante ale reglarii stresului, care trebuiesc cunoscute, descoperite sau 'create', astfel promovandu-se sanatatea, fiind posibila auto-asistenta si dezvoltarea fortelor autovindecarii.

Este salutabil si favorabil pe termen lung de a se lua masuri de promovare a sanatatii pana nu exista nici un factor de risc sau de boala.

Aceste masuri ar trebui sa vizeze promovarea sau obtinerea sanatatii in sensul ameliorarii calitatii vietii prin formarea facultatii de percepere a proceselor

psihice si fizice, organizarea competentei de 'coping' zilnic si dezvoltarea personalitatii, printre alteie.