Exudatul faringian - lichid produs în procesul inflamator faringian.
Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza în cazul anginelor (inflamatia faringelui si amigdalelor) si în boli declansate de infectia faringiana (reumatism articular acut, nefrite, etc.).
Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germe 959g611j nii patogeni la nivelul faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.
Recomandari :
- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la câteva ore dupa masa.
Recoltarea se realizeaza înaintea administrarii antibioticelor.
Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila prevazuta cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
Etape de lucru
a) Pregatirea materialelor necesare :
Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lânga pacient.
b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;
- se recolteaza înaintea începerii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;
- se anunta bolnavul ca înainte de recoltare sa nu manânce, sa nu bea apa sau alte lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi în nas, iar daca este fumator sa nu fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.
Tehnica
- spalarea pe mâini cu apa curata si sapun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port tamponul;
- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc în eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu produsul recoltat;
- se spala mâinile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce în solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii:
Înaintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;
În timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se îmbibe cu saliva si nici sa atinga dintii, care, având flora microbiana ar putea influenta rezultatul.
Injectia intradermica - introducerea unor substante medicamentoase izotonice, în organism, cu ajutorul unui ac atasat la seringa, în stratul dermic.
Scop: - explorator, executarea intradermoreactiei (I.D.R.);
- anesteziant (infiltratie dermica cu novocaina);
- terapeutic (desensibilizari în afectiuni alergice).
Loc de electie:
- fata anterioara a bratului;
- fata externa a bratului si a coapsei.
Materiale necesare:
- seringa si ace sterile pentru injectie intrademica;
- casoleta cu tampoane de vata sau tifon;
- fiola sau flacon cu medicamentul ce urmeaza sa fie injectat;
- pile pentru deschiderea fiolelor;
- alcool sanitar.
Etape:
a. pregatirea materialelor necesare si transportul acestora la patul bolnavului.
b. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea efectuarii tehnicii;
- se aseaza bolnavul într-o pozitie confortabila în decubit dorsal, cu capul pe perna, cu o mâna în extensie;
- se descopera fata interna a antebratului.
c. spalarea pe mîini cu apa curenta si sapun.
d. tehnica propriu-zisa:
- atasarea acului la amboul seringii în conditii de aseptie perfecta;
- se verifica fiola si se deschide cu o compresa sterila;
- se aspira substanta în seringa în pozitie verticala cu amboul în jos, apoi se elimina bulele de aer din seringa cu amboul în sus;
- se schimba acul folosit cu un alt ac steril;
- se dezinfecteaza locul injectiei cu tampon de vata cu alcool sanitar;
- se întinde si se imobilizeaza pielea între police si indexul mâinii stângi;
- se prinde seringa între police si degetul mijlociu al mîinii drepte si se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangential pe suprafata pielii cu bizoul îndreptat în sus, pîna când orificiul acului dispare complet;
- se injecteaza lent lichidul din seringa în grosimea dermului;
- se observa formarea unei papule albe, cu aspectul unei coji de portocala în locul de acumulare a lichidului;
- dupa injectare se retrage brusc acul fara a tampona locul injectiei;
- spalarea pe mîini cu apa curenta si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
- se arunca la cos deseurile (fiola, flacoane golite, tampoane de vata);
- se depoziteaza seringile într-un loc special amenajat cu acul detasat si capacul de protectie fixat, urmînd a fi distruse prin ardere.
Accidente si incidente:
- revarsarea lichidului în afara, când vârful acului a intrat numai partial în tegument (se patrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului);
- tumefactia stratului subcutanat fara aparitia papulei cu aspect de coaja de portocala, când acul patrunde prea profund în derm;
- lipotimie sau stare de soc la testarea unor alergene;
- reactie intensa pâna la necroza unor portiuni de tegument din cauza disteniei puternice prin injectarea de solutii hipotomice;
- nu se aseptizeaza pielea cu alcool în cazul intradermoreactiei la tuberculoza.
3. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Locul injectiei îl constituie mutchii voluminosi, lipsitide trunchiuri importante de vase si nervi, a caror lezare ar putea provoca accidente. În muschii se evita lezarea nervului sciatic:
- cadranul superoextern fesier - rezulta din antretaierea unei linii orizontale, care care trece prin marginea superioara a marelui trohanter, pâna deasupra santului interfesier, cu alta verticala perpendiculara pe mijlocul celei orizontale;
- când pacientul e culcat, se cauta ca repere punctele Smirnov si Barthelmy ( punctul Smirnov la un lat de deget deasupra si înapoia
marelui trohanter; punctul Bartelmy este situat la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne a unei linii care uneste splina iliaca anterosuperioara cu extremitatea santului interfesier );
- când pacientul este în pozitie sezând, injectia se poate face pe toata regiunea fesiera, deasupra liniei de sprijin.
Materiale necesare:
- ace si siringi sterile;
- tampoane sterile de vata si tifon;
- solutie dezinfectanta si alcool;
- pile pentru deschiderea fiolelor;
- medicamentul de administrat;
- tavita renala.
Pregatirea psihica a bolnavului
- se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventualele reactii pe care le va prezenta în timpul injectiei.
Pregatirea fizica
- se aseaza în pozitie confortabila - decubit ventral;
- se dezbraca regiunea.
Tehnica
- asistenta îsi spala mâinile, încarca siringa, dezinfecteaza locul injectiei;
- se întinde pielea între indexul si policele mâinii stângi si se înteapa perpendicular pielea cu raiditate si siguranta, cu acul montat la seringa;
- se verifica pozitia acului prin aspiratie, se injecteaza lent solutia;
se retrage brusc acul cu sreinga si se dezifecteaza locul;
- se maseaza usor locul injnectiei pentru a activa circulatia, favorizând resorbtia;
- bolnavul se aseaza în pozitie comoda, ramânând în repaos fizic 5-10 minute;
- reorganizarea locului de munca.
Accidente si incidente:
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic; - paralizia prin lezarea nervului sciatic;
- hematom prin lezarea unui vas;
- ruperea acului;
- supuratie aseptica;
- embolie, prin injectarea accidentala într-un vas a solutiilor uleioase.
Temperatura - rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura, prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Scop: Descoperirea unor modificari patologige ale valorii temperaturii corpului.
Locul de masurare: cavitati semiînchise (axila, plica inghinala, cavitate bucala) sau cavitati închise (rect, vagin).
Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si tifon, prosop individual, sapun, pahar cu solutie de cloramina 1-5%, sticla cu alcool medicinal.
Etape de executie:
a. pregatirea materialelor necesare:
- se verifica integritatea si functionalitatea termometrului si daca mercurul este coborât în rezervor;
- se sterge termometrul de solutia dezinfectanta, pentru a evita iritarea tegumentelor pacientului.
b. pregatirea fizica si psihica a pacientului:
- se anunta pacientul;
- se aseaza pacientul în decubit dorsal, confortabil, cu capul pe perna, sau în pozitia sezând pe scaun.
Tehnica:
a. Masurarea în axila:
- se ridica bratul bolnavului;
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului, evitând frecarea, care poate duce la ridicarea temperaturii;
- se fixeaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei paralel cu toracele, evitând contactul termometrului cu lenjeria de corp a bolnavului;
- se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antrebatul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;
- se mentine termometrul timp de 10 minute;
- se recupereaza termometrul din axila, se sterge cu o compresa uscata (evitând frecarea), apoi se citeste valoarea temperaturii indicata pe scara gradata.
b. Masurarea în cavitatea bucala:
- se realizeaza cu termometrul folosit numai în acest scop;
- termometrul se scutura cu miscari rapide (departe de obstacole), apoi se verifica daca mercurul a coborât în rezervor;
- se introduce termometrul în cavitatea bucala, sub limba;
- se atentioneaza bolnavul sa pastreze gura închisa timp de cinci minute si sa nu sparga termometrul cu dintii;
- se recupereaza termometrul si se citeste valoarea indicata.
c. Masurarea temperaturii în rect:
- se lubrefiaza termometrul cu ulei de vaselina;
- bolnavul trebuie asezat în decubit lateral, i se departeaza fesele pentru a evidentia orificiul rectal, dupa care se introduce usor, cu miscari de rotatie bulbul termometrului în rect, pe o distanta de 4 - 5 cm;
- se mentine trei minute;
- se recupereaza termometrul, care se sterge cu tampon de vata cu alcool si se citeste temperatura.
Notare cifrica:
- se noteaza într-un caiet de observatii medicale numele bolnavului, salonul, data si valoarea cifrica a temperaturii citite.
Notare grafica:
- se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra în foaia de temperatura pe verticala corespunzatoare datei si timpului (dimineata, seara). Pentru fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad, se uneste cu valoarea anterioara printr-o linie albastra, obtinând astfel curba termica.
Reorganizarea locului de munca:
- dupa citire se scutura termometrul, pâna ce mercurul coboara în rezervor;
- se spala termometrul cu apa si sapun;
- se spala paharul si se înlocuieste solutia dezinfectanta (cloramina 1-5%), apoi se introduc termometrele.
Observatii
- termometrul se mentine 10 minute (respectiv 5 si 3 min.), altfel înregistrarea nu este reala.
Daca axila bolnavului nu este uscata, umiditatea influenteaza valoarea temperaturii.
Este contraindicata:
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala la bnlavii agitati si copii care nu coopereaza sau bonlavi cu respiratie nazala dificila si inflamatii bucale ;
- masurarea rectala la bolnavii agitati , cu inflamatii anale , rectale sau la cei cu operatii rectale.
Supozitoarele rectale, denumite în farmacopia româna, editia a X-a "Suppositoria", fac parte din formele farmaceutice solide care se administreaza pe cale rectala în scopul realizarii unei medicatii cu efect local în rect, sau pentru exercitarea unei actiuni generale asupra întregului organism dupa absorbtia prin mucoasa rectala. Supozitoarele rectala au forma conica, cilindrica sau de torpila sau orice alta forma care sa faciliteze introducerea în rect. Aceste forme se topesc, se dezagrega sau se dizolva la temperatura corpului, avînd lungimea de 20 - 30 mm si diametrul de 8 - 10 mm, cu greutatea de 2 -3 g pentru adulti si 1 - 2 g pentru copii.
Scop: terapeutic si purgativ.
Materiale necesare: manusi de cauciuc, vaselina, supozitoare, tavita renala.
Etape
a. Pregatirea materialelor necesare si transportul acestora la patul bolnavului.
b. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;
- se aseaza bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare usor flectate.
c. Spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun.
d. Tehnica propriu-zisa:
- se îmbraca manusile de cauciuc;
- se despacheteaza supozitorul din ambalaj, mentinîndu-l putin timp în atmosfera calda;
- se departeaza fesele bolnavului cu mâna stânga si se descopera orificiul anal, cu mâna dreapta se introduce supozitorul cu partea ascutita înainte, în anus si se împinge în sus cu indexul sau inelarul pâna când extremitatea supozitorului trece de sficterul intern al anusului;
- daca bolnavul acuza senzatia de defecatie, i se explica acestuia ca senzatia se datoreaza administrarii supozitorului si va dispare în câteva minute, odata cu topire supozitorului;
- se scot manusile si se aseaza în tavita renala;
- spalarea pe mâini cu apa curenta si sapun.
Reorganizarea locului de munca
- se arunca la cos deseurile (ambalajul de la medicament);
- se spala, se dezinfecteaza si se pregatesc manusile pentru sterilizare.
Observatii
Supozitoarele nu vor fi încalzite prea tare , deoarece exista riscul de a nu mai putea fi introduse în rect, datorita topirii masi solide.
CONCLUZII
Într-o frumoasa exprimare, un mare endocrinolog descopera urmatoarele 4 armonii în organismul sanatos: "sanatatea este o armonie a functiilor, asa cum frumusetea este armonia formelor corpului, asa cum adevarata bunatate este armonia setimentelor etice si adevarata încelepciune este armonia intelectului".
Trebuie sa recunoattem ca între starea de sanatate si cea de boala, aparitia este greu de stabilit, între ele existând stare de tranzitie, care se pot transforma pe nesimtite în stare de boala.
Prin intermediul acestei lucrari am încercat sa pun în evidenta rolul pe care îl are nursa în apararea si mentinerea sanatatii utilizând toate cunostintele actuale de care dispune.
Asistenta este cea care trebuie sa cunoasca si sa observe pacientul, precum si pe membrii familiei acestuia, cu scopul fixarii obiectivelor si aplicarii acestora si evaluarii îngrijirilor care i-au fost aplicate. Pentru îndeplinirea acestor obiective se va tine cont de vârsta acestuia, starea sa emotionala, si capacitatea intelectuala, cât si statutul social si cultural al pacientului.
În urma îngrijirilor acordate acestor pacienti sau evidentiat câteva concluzii:
- în peste 85 % din cazurile de infectii respiratorii sunt datorate de catre virusi;
- frecventa aparitiei infectiilor respiratorii este mai ridicata în anotimpul rece si umed, dar si în anotimpurile calde datorita consumului de alimente si în special de lichide reci;
- de obicei boala este neglijata de catre parinti, iar alteori este tratata incorect si astfel apare riscul de aparitie a unor complicatii care sunt mai greu de tratat fata de boala de baza.
- frecventa aparitiei infectiilor respiratorii este mai ridicata la persoanele care provin din familii cu probleme, deoarece nu cunosc sau nu respecta tratamentul sau mijloacele de prevenire a acestor boli.
& BIBLIOGRAFIE
1. "Anatomia si fiziologia omului", Editura Corint, Bucuresti 1997, Mioara Mincu
2. "Ghid de diagnostic în pediatrie", Editura Medicala, Bucuresti 1993, Geormaneanu M.
3. "Ghid de nursing", Editura Viata Medicala Româneasca, Bucuresti 1999, Titirca L.
4. "Anatomia si fiziologia omului", E. D. P, R. A, Bucuresti 1996
5. "Medicina pentru familie", Editura Medicala, Bucuresti 1986, Aslan A, Papadopol s, Voiculescu M.
6. "Jurnal de nursing"
7. "Tehnici de evaluare si înjrijiri acordate de asistentii medicali", Editura Viata Medicala Româneasca, Bucuresti 1997, Titirca L.
8. "Atlas de anatomie", Editura Vox, Bucuresti, Traducere: Razvan P. Ionescu - Andrei.
|
