|
Identificarea pericolului |
|
Evaluarea riscului |
|
Gestiunea riscului |
În lucrarea " Standardizarea nomenclaturii pentru analiza de risc cu privire la sanatatea animalelor" se sugereaza pentru analiza de risc urmatoarea definitie = procesul care include estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului.
Figura nr. 2 prezinta detaliat componentele analizei de risc si inter-relatiile procesului de analiza de risc.
|
Estimarea riscului |
Categorisirea evaluarii riscului pe TIP |
Evaluarea calitativa a riscului |
Descrie riscurile evaluate în cuvinte. De exemplu un risc poate fi evaluat ca "relativ ridicat" sau "mai mic decât" alt risc evaluat sau "neglijabil" |
Acestea sunt trei metode diferite de evaluarea a riscului (desi ele pot fi aplicate fiecare la aceeasi problema) |
|
|
Evaluarea semi-cantitativa a riscului |
Aceasta implica încercarea de a categorisi un risc de exemplu ca ridicat, mediu sau scazut ; sau printr-un numar crescator de semne de plus ( +, ++, +++) ce indica un risc crescut |
||||
|
Evaluarea cantitativa a riscului (QRA) |
Când sunt disponibile date poate fi încercata o evaluare cantitativa a riscului pentru (QRA), a evalua atât procentul de distrugere cât si posibilitatea producerii acesteia. Aceasta va oferi probabilitatea de frecventa si importanta rezultatului |
||||
|
Subdiviziunea evaluarii riscului prima ETAPĂ |
Evaluarea riscului de eliberare |
Odata ce a fost identificat un hazard, pentru ca un risc sa existe, acest hazard trebuie «eliberat » într-un fel. De exemplu, carcasele dintr-un abator pot sa contina potential un anume patogen (hazardul). Un exemplu de evaluare a riscului de eliberare ar fi atunci evaluarea posibilei proportii a carcaselor infectate scoase din abator. |
Acestea sunt (sau pot fi) toate partile aceleiasi evaluari a riscului (si fiecare parte poate fi calitativa, semi-cantitativa sau cantitativa) |
||
|
|
Evaluarea expunerii |
Urmatoarea cerinta este ca trebuie sa existe o expunere la acel risc, fie prin oameni, animale, plante sau mediu. Dupa exemplul cu carcasele, o posibila evaluare a expunerii ar fi evaluarea proportiei oamenilor care manânca acele carcase si sunt potential expuse la agentul patogen. |
|||
|
|
Evaluarea consecintei |
Aici, se evalueaza consecintele. Cele mai comune consecinte de a fi evaluate sunt : moarte, boala, ranire, poluare a mediului sau degradare. Exemplul cu carcasa ar putea implica evaluarea posibilitatii de boala din ingerarea unei carcase de carne. O evaluare alternativa ar putea fi posibilitatea mortii din cauza carnii. |
|||
Se poate vedea ca, în fapt, categorisirea si subdiviziunea pot ( si de multe ori se întâmpla asa ) aparea împreuna. De exemplu, putem evalua în mod calitativ riscul unei expuneri, sau putem evalua în mod cantitativ riscul de eliberare sau putem evalua semi-cantitativ riscul per total.
Un alt element important al analizei de risc ce trebuie definit este managementul riscului.
Acesta utilizeaza rezultatele dorite pe care managerii de risc le apreciaza sa balanseze beneficiile potentiale fata de riscurile estimate, pentru a lua o decizie si a formula o strategie.
Managementul riscului utilizeaza rezultatele estimarii riscului, la care se adauga decizia managerilor de risc pentru a balansa beneficiile potentiale fata de riscurile estimate, pentru a ajunge la decizii si a formula strategii.
Analiza cost/beneficiu trebuie sa fie inclusa în procesul de luare a deciziilor.
Când un risc este considerat a fi prea mare, managerul de risc solicita estimatorului de risc sa investigheze reducerea riscului, realizata prin includerea diferitelor masuri de protectie aditionale, de exemplu - testarile pe sânge - în cazul infectiilor, sau carantina - în modelul de estimare.
Depinzând de rezultatele re-estimarii fata de masurile de protectie incluse, o eventuala noua strategie poate sa includa apoi o solicitare de reducere a riscului.
În mod ideal, se asteapta ca estimatorii sau asesorii de risc si managerii de risc sa fie persoane diferite si în general acesta este cazul, în mod special pentru estimarea cantitativa a riscului.
Un alt element ce trebuie definit în analiza de risc este comunicarea riscului.
În mod ideal, aceasta înseamna un schimb deschis de informatii între asesorii de risc, managerii de risc si toti acei afectati atât de risc cât si de deciziile luate, înainte ca sa fie deja luate deciziile strategice finale. Aceasta este în mod special important, deoarece este, în general, cazul ca cei ce beneficiaza de efectul succesului riscului sa fie un grup diferit de populatie decât cei care sufera daca analiza de risc iese rea.
De exemplu, un antreprenor care doreste sa importe o rasa de animale, noua si mai fertila, doreste sa obtina cel mai mare beneficiu daca nu este "importata" nici o infectie cu animalele importate, pe când daca este introdusa cu animalele o infectie oarecare care apoi difuzeaza într-o regiune sau o tara, multi fermieri (si animalele acestora) vor suferi.
Este relevant deci sa mentionam pericolul.
În general populatia percepe pericolul, nu riscul. Acestia stiu ca este un pericol de înec daca acestia cad peste bordul unei ambarcatiuni, în mare. Totodata populatia nu doreste sa cunoasca riscul exact. Ei stiu ca este pericol de moarte daca se infecteaza cu anumiti patogeni, dar nu doresc nicidecum sa cunoasca riscul concept.
Aprecierea conceptului de pericol este de aceea si adesea importanta în domeniul comunicarii riscului.
O analiza cost - beneficiu poate fi inclusa în procesul de luare a deciziilor.
Când un risc este considerat a fi mai mare, managerul de risc poate întreba pe cel ce a estimat riscul sa cerceteze posibilitatile de reducere a acestuia, obtinute prin includerea diferitelor masuri de protectie aditionale (de exemplu testele sanguine sau carantina) în modelul de estimare.
Depinzând de rezultatele re-estimarii cu masurile de protectie incluse, strategia poate include, eventual, o cerinta de reducere a riscului.
Ideal, este necesar ca estimatorul si managerul sa fie persoane diferite si acesta este cazul în general pentru estimarea cantitativa a riscului.
În mod ideal comunicarea riscului înseamna un schimb deschis de informatii între "estimatorii" de risc, managerii de risc si toti cei afectati fie de risc, fie de deciziile luate, înainte sa fie finalizate deciziile de strategii finale.
Acest aspect este în mod particular important deoarece este, în general, cazul ca cei ce beneficiaza de o reusita a analizei de risc sa fie grupari diferite de populatii dintre cei ce sufera, daca deciziile se vor lua gresit.
|
