TIPURI DE LEZIUNI CEREBRALE ĪN TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE
Īn cadrul traumei craniene, principalele tipuri de leziuni cerebrale pot aparea fie izolat, fie se pot asocia īntre ele.
1. Fracturile craniene. Cele mai dese fracturi craniene au traiect liniar. Daca impactul este puternic apar fracturi cu aspect stelat. Fracturile liniare ce traverseaza artera meningee medie sau sinusul dural se asociaza cu hematom epidural, cu potential de severitate crescut. Fracturile cu īnfundare au gravitate crescuta datorita cresterii incidentei lezarii sinusului dural sau a parenchimului cerebral, mai ales cānd gradul de īnfundare depaseste grosimea cutiei craniene. Interventia chirurgicala poate fi indicata īn situatia fracturilor complexe, a interesarii durei mater sau vaselor intracraniene. Īn general, pacientii cu fracturi craniene au risc mai mare de interesare cerebrala subiacenta (situatie īn care interventia neurochirurgicala este de 50 de ori mai frecventa decāt la cei cu fracturi craniene simple). Īn plus, fracturile de baza de craniu intereseaza adesea nervii cranieni si/
sau vasele sangvine de la acest nivel. Daca fractura se extinde la nivelul sinusurilor paranazale si a osului mastoid, poate apare fistula LCR cu risc de infectie ulterioara.
Leziunile nervilor cranieni - nervii cranieni predispusi la leziuni in fracturile de baza de craniu sunt nervii olfactiv ,optic ,oculomotor si trohlear; prima si a doua ramura a trigemenului, nervii facial si auditiv. Anosmia si o aparenta pierdere a gustului ( o pierdere a perceptiei gusturilor aromate, cu gusturile elementare pastrate) apar la aproximativ 10% din persoanele cu traumatisme importante ale capului, in special in cele prin cadere pe regiunea posterioara a capului. Aceste tulburari sunt rezultatul deplasarii creierului si al ruperii filamentelor nervilor olfactivi. Recuperarea se face de obicei cu hiposmie reziduala, dar daca anosmia bilaterala persista mai multe luni, prognosticul este nefavorabil. Fracturile osului sfenoid pot leza sau pot sectiona transversal nervul optic, avand ca rezultat cecitatea unilaterala partiala sau completa si o pupila nereactiva, de obicei egala ca marime cu cea din partea cealalta, cun un reflex fotomotor consensual pastrat. Leziunile partiale ale nervilor optici datorate traumatismelor regiunilor invecinate au ca rezultat incetosarea vederii, scotoame centrale sau paracentrale sau defecte sectoriale ale campului vizual. Traumatismele orbitale directe pot produce pe o durata scurta de timp incetosarea vederii la privirea obiectele apropiate, datorita iridoplegiei reversibile. Diplopia numai la privirea in jos, care sugereaza lezarea nervului trohlear prin fracturarea aripii mici a sfenoidului, apare ca o problema izolata in traumatismele minore si aparitia sa poate fi intarziata mai multe zile. Pacientul relateaza corectia diplopiei prin inclinarea capului in partea opusa ochiului afectat. Lezarile directe ale nervului facial prin fracturi de baza de craniu se produc imediat in 3% din traumatismele severe sau pot fi de asemenea tardive, aparand dupa 5-7 zile de la producerea traumatismului. Fracturile osului pietros, indeosebi cele mai putin frecvente, de tip transvers, sunt susceptibile sa produca aceste leziuni. Paralizia faciala tardiva are prognostic bun. Leziunile nervului cranian opt din fracturile de os pietros produc pierderi ale auzului, vertij si nistagmus imediat dupa traumatism; nistagmusul este frecvent pozitional. Surditatea datorata lezarii nervului trebuie diferentiata de cea produsa prin ruptura de timpan, acumularea de sange in urechea medie sau dislocarea oscioarelor in fractura din interiorul urechii medii.
2. Comotia cerebrala. Se refera la pierderea temporara de constienta ca urmare a disfunctiei temporare a unui emisfer cerebral sau a sistemului reticulat ascendent. De obicei, nu exista expresie imagistica la examinarea CT. Comotia cerebrala este considerata o injurie usoara, totusi pot exista uneori leziuni extinse, dar fara manifestare clinica.
3. Contuzia cerebrala. Spre deosebire de comotie, contuzia cerebrala implica leziune tisulara cu distructie capilara si hemoragie interstitiala. Contuziile pot determina un grad variabil de deficit neurologic. Ele au impact major putānd fi sediul unei potentiale hemoragii, a edemului cerebral, sau a unui focar epileptogen. Leziunea axonala difuza intereseaza zona corpului
calos, cadranul dorso-lateral al mezencefalului si substanta alba subcorticala. Un numar din ce īn ce
mai mare de cercetatori crede ca nu se produce o rupere propriu-zisa a membranei axonului īn momentul impactului, ci mai degraba apare o stare de "perturbare" functionala, ceea ce constituie substratul pentru modificarile intraaxonale ulterioare, ce duc la īntreruperea continuitatii axonale.
4.Hematomul intracranian. Reprezinta cea mai frecventa cauza de craniotomie la pacientii cu trauma craniana. Hematomul intracranian apare pāna la 23% din pacientii cu traumatism cranian sever. De obicei, hematoamele intracerebrale de mici dimensiuni se trateaza conservator prin īmbunatatirea oxigenarii cerebrale si mentinerea īn limite normale a PIC. Hematoamele ce depasesc 3 cm sau determina deplasarea liniei mediane, la pacientii cu status neurologic alterat, vor necesita decompresie si evacuare chirurgicala imediata.
5.Hematomul subdural. Prognosticul rezervat asociat acestui tip de leziune este īn principal datorat injuriei cerebrale subiacente. Hematoamele subdurale se clasifica īn: acute (aparute īn primele 24ore), subacute (aparute īntre 24 ore si 10 zile) si cronice (aparute dupa 10 zile). Cel mai frecvent se datoreaza lezarii venelor ce traverseaza dura mater. Aspectul CT este de "pata" alba densa, īn contact cu calota craniana, ce se asociaza frecvent cu deplasarea liniei mediane sau hemoragie īn substanta alba adiacenta. Tratamentul de electie īn hematomul subdural acut este craniotomia imediata si evacuarea acestuia. Exceptie face hematomul subdural de mici dimensiuni, asimptomatic. Datorita asocierii cu leziuni cerebrale subiacente, postoperator presiunea intracraniana se poate mentine crescuta, cu deplasarea liniei mediane.
6.Hematomul epidural. Incidenta este de aproximativ 3% īn trauma craniana severa. Se asociaza frecvent cu fractura osului temporal ce presupune si ruptura arterei meningee medii. Aspectul CT este caracteristic, de opacitate alba biconvexa. Evolutia clinica clasica presupune o perioada initiala de pierdere de constienta īn urma impactului, urmata de revenire a statusului neurologic ("interval lucid") si apoi, īn cāteva ore apar cefalee, pierderea constientei si deteriorare neurologica progresiva. Tratamentul consta īn interventie neurochirurgicala rapida cu evacuarea hematomului.
7.Hemoragia subarahnoidiana. Greene si colaboratorii12 au aratat o incidenta mai ridicata a hipertensiunii intracraniene la pacientii cu trauma craniana nepenetranta care prezinta chiar de la internare imagine CT de hemoragie subarahnoidiana, comparativ cu cei care nu au hemoragie subarahnoidiana īn cadrul TCC.
8.Hernia cerebrala. Este rezultatul progresiei edemului cerebral sau a unui hematom extensiv supratentorial si consta īn hernierea substantei cerebrale prin hiatusurile durei mater sau prin foramen magnum. Acest ultim eveniment duce la compresia trunchiului cerebral cu dezvoltarea comei profunde si postura de decerebrare (stimularea dureroasa produce extensia membrelor superioare si inferioare). Compresia tentoriala a nervului oculomotor se evidentiaza clinic prin midriaza ipsilaterala.
|
