TOXICOPATOLOGIE PROFESIONALA

TOXICOPATOLOGIE PROFESIONALA

Toxicologia (din grecescul toxicon - "otrava" si logos - "studiu"), este o ramura a medicinii, ce se ocupa cu studierea efectelor adverse, provocate de diferite substante chimice sau agenti fizici asupra organismului sau, altfel spus, stiinta otravurilor si a toxinelor.
Efectele adverse pot avea loc sub diverse forme, de la schimbari subtile in organism, pana la moartea subita.
Ele pot avea loc la diverse nivele ale corpului, de exemplu doar un organ sau doar un tesut poate fi afectat.
Toxicologia industriala are, in preocuparile sale, ansamblul tehnologiei, mediul de munca si oamenii angrenati in acest proces, in care noxa este numai un element.

In acest complex intervin aspecte diverse care pot interconditiona (microclimat, nocivitati diferite, suprasolicitare fizica sau neuro-psihica, zgomot, etc), astfel ca bioagresivitatea eventualului toxic nu este niciodata individuala si nici nu se desfasoara totdeauna dupa scheme dinainte cunoscute.
Este necesar, cu referire la mediul profesional, sa se adauge in judecarea unei patologii corelata cu nocivitati din tehnologia industriala, elemente uneori esentiale, cum ar fi existenta unor impuritati in produsele tehnice utilizate, degradarea unor toxice in substante mai agresive intr-un mediu umed, etc.
In procesul tehnologic toxicele se pot gasi ca materie prima, intermediara, accidentala sau finita.

Din punct de vedere al actiunii biologice, toxicele pot avea o actiune generala, precum inhibarea unor functii fiziologice, denumita toxicitate "fizica" (efectul narcotic), care nu este asociata unei interactiuni specifice cu receptorii sistemelor biologice.
Alte substante au o reactie "chimica", rezultata din reactia specifica cu receptorii sistemelor biologice.
De cele mai multe ori, efectele sunt atat de tip "fizic" (nespecifice), cat si de tip "chimic" (cu caracter specific).

Structura chimica a substantelor nocive are un rol important in stabilirea gradului de toxicitate al acestora. Astfel, hidrocarburile alifatice saturate sunt cu atat mai toxice, cu cat creste numarul de atomi de C (metan, etan-practic inerte- apoi, propan, butan, pentan-anestezice generale-toxicitatea crescand pentru hexan, heptan, octan).
De asemenea, legaturile intre atomii de carbon diferentiaza toxicitatea unor substante (acetilena cu legatura tripla este mai toxica decat etilena, cu dubla legatura).

Situatie similara se constata si la hidrocarburile ciclice, astfel, efectul narcotic creste de la benzen la xilen, insa intoxicatia cronica este mai marcata in cazul benzenului.
Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici conduce aproape in toate cazurile la cresterea toxicitatii produsului..
Importanta deosebita pentru toxicitatea noxelor asupra organismului au caile de patrundere in corp, circulatia in mediul intern, biotransformarea lor, capacitatea organismului de blocare a efectelor toxice, depozitarea unora in structurile organismului si eliminarea lor pe diferite cai.
Unele toxice au actiune agresiva chiar la limita de contact cu organismul, altele la nivel cutanat, provocand dermatozele profesionale sau chiar unele stari precanceroase (chelitele generate de contactul direct cu gudroanele).

Circulatia toxicelor in organism se produce in mai multe faze:
a) intr-o prima faza se realizeaza o distributie prin sange
b) in faza a doua se realizeaza o orientare a toxicului spre unele organe, in raport de anumite afinitati ( asa-zis "organe tinta")
c) in faza urmatoare se produce o acumulara a unor substante in diferite tesuturi (ex: plumb in oase, arsenicul in fanere)
d) ulterior, se poate realiza, in conditii speciale, o mobilizare a acestora din unele depozite (plumb din oase ).
In aceste etape se realizeaza si un proces de transformare (metabolizare) a acestor toxice.


Procesul de metabolizare a toxicelor se desfasoara in doua faze:

a) prin procese de oxidare, reducere,hidroliza, migrare de atomi, substanta toxica este transformata intr-un nou produs, fie netoxic (proces de detoxifiere), fie mai toxic, (proces de toxificare)
b) in faza a doua are loc o blocare a produsilor toxici rezultati din faza I prin glucoronoconjugare, sulfoconjugare, glicocolconjugare, metilare, acetilare,urmand sa fie eliminati sub aceste forme combinate.
Cea mai mare parte a proceselor de metabolizare, au loc in ficat.

Eliminarea toxicelor

Substantele volatile se elimina mai ales pe cale respiratorie (cu deosebire solventii organici, CO,H2S).
Eliminarea renala este importanta, mai ales, pentru substantele hidrosolubile; majoritatea produsilor eliminati pe aceasta cale, sunt metaboliti.
Alte cai de eliminare sunt intestinala, cutanata, prin fanere (arsenic, metale grele).

Substantele nocive profesionale au fost grupate astfel:

a) cu efect principal iritativ, de sensibilizare sau intoxicatie acuta (pentru acestea limitele admise trebuie considerate maxime)
b) cu efecte cumulative (in aceste cazuri sunt importante limitele admisibile, in jurul carora este permisa o anumita variatie, cu conditia ca pe total zi de expunere, fluctuatiile respective sa se compenseze, media totalizata final, fiind sub limita admisa)
c) substante al caror efect principal este cancerigen (pentru aceste substante stabilirea unei limite certe este dificila).



TOXICOLOGIE SPECIALA

METALE SI COMPUSI

Intoxicatia profesionala cu mercur

Mercurul este un metal lichid la temperatura normala, alb, argintiu, foarte mobil, in aceasta stare mercurul nu este toxic.
Toxicitatea sa are drept cauza emiterea de vapori (chiar la temperatura mentionata) si patrunderea lor in organism pe cale respiratorie (cea mai importanta); calea digestiva este neglijabila, ca si cea cutanata.

Dupa patrunderea in organism, o scurta perioada de timp continua sa existe sub forma metalica, ceea ce explica traversarea barierei"sange-creier";atat in sange, cat si in tesuturi se oxideaza devenind mercur ionic, care se fixeaza de proteine.
Rinichiul si creierul sunt depozitarii mercurului metalic si numai rinichiul pentru sarurile mercurului anorganic.
Eliminarea mercurului anorganic se face, in principal, prin colon si rinichi, dar si prin piele, saliva si perspiratie.

Intoxicatia acuta este exceptionala si eventual consecinta unui accident.
Se caracterizeaza prin edem pulmonar acut, nefrita tubulara acuta anurica, iar ingestia Hg provoaca inflamatie severa a tractului gastro-intestinal.
Intoxicatia subacuta se manifesta prin simptome respiratorii (tuse, iritatie bronsica), simptome gasto-intestinale (vomismente, diaree), precum si ulceratii gingivale, ale mucoasei bucale,etc
Forma cronica a intoxicatiei cu Hg este intalnita mai mult ca boala profesionala.

Intr-o prima etapa sunt semnalate semne premonitorii ca:

a) tulburari nervoase.
Semnul principal este tremorul intentional agravat de oboseala, emotii, alcool. El poate fi precedat de iritabiltate, emotivitate, anxietate In repaus, se observa tremor fin al extremitatilor, care se exagereaza cu ocazia unei miscari precise (scris).tremorul dispare in timpul somnului, dar pot sa apara crampe generalizate instantanee. Pierdera memoriei poate sa apara la inceputul bolii si starea dementiala este un simpton final. Descrierea vizeaza un "sindrom vegetativ mercurial".

b) tulburarile digestive cuprind stomatita mercuriala, gigivita, ulceratii si caderea dintilor. Se poate constata o faringita nespecifica si chiar gastrita sau gastro-duodenita..
Dozarea Hg in urina confirma obiectiv diagnosticul de intoxicatie cu mercur.
Profilaxia se refera cu precadere la masuri de inlocoire pe cat posibil a Hg in unele tehnologii sau mentinerea Hg la o temperatura care sa impiedice evaporarea acestuia (la temperatura normala a camerei evacuarea este practic imposibila).


Intoxicatia profesionala cu arsenic (As)

Ca atare, arsenicul nu este toxic, toxicitatea lui este data de compusii sai. Ceea ce numim generic arsenic, este ,de fapt anhidrida arsenioasa.(As2O3).riscul intoxicatiilor apare in metalurgie, la prajirea minereurilor care contin arsen, in fabricile de acid sulfuric (degajare de As2O3), la fabricarea compusilor arsenicali si a insecticidelor.
Expunerea profesionala poate fi prin inhalare, ingestie accidentala sau contact cutanat.
In literatura sunt descrise cazuri de intoxicatie criminala prin ingastie de trioxid de arsenic.
Intoxicatia acuta (in general neprofesionala) produsa prin ingestia toxicului, dar si inhalare de pesticide, se manifesta printr-un sindrom coleric cu colici abdominale, diaree, o stare de soc, oligurie, crampe musculare, anormalitati functionale cardiace.

Fenomenele apar brusc si pot evolua spre deces in 24 de ore sau prelungindu-se pana la 3-7 zile.
Se insotesc de anemie, leucopenie. Supravietuitorii pot sa-si revina in 2-3 saptamani.
Intoxicatia cronica este forma de boala profesionala, cu efecte asupra tractului respirator si cu efecte cutanate.
Se dezvolta tulburari nervoase sub forma de neuropatie periferica. Polinevrita dureroasa seamana mult cu polinevrita alcoolica.
Afectarea cutanata se poate manifesta ca eczema sau ca forma foliculara si eritem. Leziunile cutanate cronice pot fi hiperkeratoza, negi sau melanoza. Aceste forme de leziune cutanata mai ales hiperkeratoza poate evolua spre manifastari pre sau chiar canceroase.

Leziunile cutanate se pot dezvolta dupa mult timp de la incetarea expunerii, cand concentratia arsenicului in piele a revenit la nomal.
Afectarea mucoaselor este clasica, precum perforarea septului nazal.pot fi agresate si laringele, traheea, constatandu-se chiar kerato-conjunctivita.
Latenta pana la aparitia cancerului variaza de la 15 la 30 de ani.fumatul grabeste acest efect.tratamentul in cazurile datorate expunerii profesionale cronica ( mai ales efectele cutanate) se limiteaza la eliminarea expunerii.
Profilaxia vizeaza reducerea expunerii sub limita admisa (0.01 media si 0.1 varful concentratiei admisibile - mg/mc-).

Intoxicatia profesionala cu plumb

Zilnic, in organism patrund cantitati de 100-300 micrograme, prin alimente, aerul contaminat,etc, ajungandu-se ca in corpul unui om adult sa se gaseasca in permanenta cca 200 miligrame de plumb, fara ca acest fapt sa-i afecteze starea de sanatate.

Toxicitatea plumbului se poate manifesta ca atare (particule fine, respirabile de plumb) si ca vapori (la peste 500*C). Sunt de asemenea toxici oxizii sau sarurule Pb.cea mai importanta cale de patrundere a plumbului in organism este calea respiratorie. In general, pe acaesta cale patrund vaporii de Pb si particulele sub 5 microni.
Pe cale digestiva, patrunderea Pb se datoreaza unei igiene defectuoase (alimente si miini contaminate, fumat la locul de munca).
Pe cale cutanata patrund numai compusii organici (tetraetilul de Pb).
Plumbul absorbit pe cale respiratorie, este transportat cca 90% cu ajutorul eritrocitelor, avand o preferinta de depozitare in oase si tesuturile osoase.

Depunerea si eliminarea Pb in/din oase se face in paralel cu procesul similar al calciului.
Din punct de vedere al toxicitatii diferitelor forme sub care se gaseste plumbul, este de semnalat ca oxizii de plumb (fumurile de Pb, litarga, miniu de Pb) sunt de 800-900 de ori mai solubili in plasma sanguina decat in apa, fapt concordant cu bioagresivitatea mai mare a acestora. Trebuie insistat asupra faptului ca Pb trece prin placenta si secretia lactata, putand afecta fetusul, respectiv sugarul.
Un compus deosebit de periculos al Pb este tetraetilul de plumb.

Utilizat ca antidetonant al benzinei, riscul intoxicatiei exista la fabricarea si prepararea acestuia, in procesul de amestecare cu benzina, in verificarea si curatarea rezervoarelor cu benzina etilata.
Toxicul patrunde pe cale cutanata. Fiind un produs liposolubil, raspandirea lui in organism vizeaza mai ales sitemul nervos, ficatul. Toxicitatea lui este datorata cu deosebire procesului de metabolizare (faza I tip toxificare), transformandu-se in plumb trietil, mult mai toxic.
Clinic se manifesta numai ca intoxicatie acuta, cu dezorientare, agitatie, halucinatii, pana la psihoze delirante. Se poate ajunge chiar la stari convusive si deces.
Boala poate persista zile sau saptamani. Se inregistreaza hipotermie, hipotensiune, bradicardie, scadere in greutate. Nu se inregistreaza neuropatii periferice.
Masurile profilactice vizeaza evitarea expunerii precum si examinarea medicala la angajare si periodic pentru contraindicarea repartizarii in coditia expunerii la acest risc a persoanelor cu afectiuni psihice. O masura profilactica importanta este informarea personalului asura riscului existent.