UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ sI FARMACIE

"CAROL DAVILA", BUCUREsTI

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

TRATAMENTUL GLOSODINIILOR

PRIN ACUPUNCTURĂ

CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC

Mihai Cezar Fasola

PLANUL LUCRĂRII DE DIPLOMĂ:

I.     I. Introducere.

II.   II. Conceptii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontala.

Meridianele energetice si patologia de meridian.

a)    a) Meridiane principale.

b)   b) Sensul circulatiei si conexiunea dintre meridiane.

c)    c) Patologia meridianelor.

Legile acupuncturii.

Diagnosticul medical traditional chinez în specificul stomatologic.

Tehnici de Acupunctura si Moxa.

a)    a) Tehnici de manipularea acelor fine.

b)   b) Cum se deprinde manipularea acelor.

c)    c) Metode de inserarea acului si tehnica de manipulare dupa insertie.

d)   d) Tehnica de manipulare de tonifiere(BU) si dispersie (XIE).

e)    e) Senzatii provocate de acupunctura si efectele terapeutice.

Conceptii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontala.

Profilaxia si preventia bolii parodontale.

III. Acupunctura ca mijloc terapeutic, profilactic si curativ în Stomatologie.

IV. Conceptii ale medicinii alopate privind Glosodiniile.

V. Glosodinia în Medicina Traditionala Extrem Orientala.

VI. Acupunctura în Stomatologie ca mijloc de sedare a durerilor.

Alte Tehnici Terapeutice

a)    a) Electroacupunctura.

b)   b) Mezoterapia.

Mecanismele analgeziei acupuncturale; tehnica analgeziei chirurgicale prin acupunctura.

VII. Prezentari de cazuri clinice de glosodinii tratate prin acupunctura.

VIII. Discutii, concluzii, evaluari.

IX. Bibliografie.

Anexe.

Planse.

I.   Introducere

Glosodiniile, stomatodiniile sau dupa scoala anglo-saxona de stomatologie sindromul de "gura arzânda" reprezinta acele stari de algie la nivelul limbii si a altor zone din cavitatea bucala foarte sâcâitoare pentru bolnav si asupra carora medicina alopata cu greu le gaseste rezolvare. O caracteristica majora a lor o reprezinta discrepanta dintre acuzele bolnavului si lipsa oricaror semne clinice obiective, care ar putea justifica aceasta situatie. Aceasta stare de fapt determina de cele mai multe ori bolnavul sa se perinde pe la foarte multi doctori în speranta ca va reusi sa gaseasca pâna la urma macar unul care sa fie capabil sa-i aline suferinta. Ori aceasta se lasa în cele mai multe situatii asteptata în zadar. Singura posibilitate ramâne de aceasta data medicina alternativa, cum este si cazul acupuncturii.

Principiile acestei medicini difera substantial de cele ale medicinii hipocratice, având la baza teorii bioenergetice traditionalist chineze, dupa care omul nu este numai un corp material ci si unul bioenergetic cu caracteristici si specificitati aparte. In stare de boala aceste bioenergii se perturba cu mult înaintea manifestarilor morfo-patologice obiectivate clinic prin mijloace deja cunoscute de orice medic alopat. Glosodiniile a caror manifestari sunt pur subiective îsi gasesc foarte bine explicatia si modul terapeutic de rezolvare medicina extrem orientala

Prezenta lucrare de diploma abordeaza aceste aspecte de mai sus, sistematizând principalele caracteristici diagnostico-terapeutice ale glosodiniilor, reflectate de medicina extrem orientala.

II. CONCEPŢII ALE MEDICINII TRADIŢIONALE EXTREM ORIENTALE PRIVIND BOALA PARODONTALĂ

Pentru întelegerea si aprofundarea conceptiilor medicinii traditionale privind boala este necesar în primul rând sa fie deslusite conceptiile privind meridianele de acupunctura, atât din punct de vedere energetic cât si patologia de meridian

Meridianele energetice si patologia de meridian

Sistemul meridianelor energetice este un ansamblu de trasee energetice, care sunt situate pe diferite nivele în interiorul organismului, neavând o structura anatomica proprie si care asigura functii complexe de reglare si control a unor functii vitale.

Se descriu mai multe grupe de meridiane energetice:

Meridianele principale.

Meridianele extraordinare.

Meridianele tendino-musculare.

Vasele LUO.

Meridianele distincte.

a) MERIDIANELE PRINCIPALE

Cele 12 meridiane principale se întind la interior la nivelul învelisului subcutanat al membrelor, capului si trunchiului; fiecare meridian intra în legatura cu un organ parenchimatos numit ZANG sau un viscer cavitar FU în interiorul corpului. Conform medicinii traditionale chineze, partea interna a membrelor si organele ZANG (sau organe depozit), sunt de tipul YIN, în timp ce cele externe ale membrelor si viscerele cavitare FU (sau organe atelier) sunt de tipul YANG. Astfel, numele fiecarui meridian, în functie de organul sau viscerele cavitare de care este legat, este format din elemente: a. mâna sau picior, b. YIN sau YANG, c. ZANG sau FU.

Pe parcursul lor, meridianele YIN de la mâna si de la picior apartinând organelor ZANG (inima, splina, ficat, plamâni, rinichi si pericard), comunica fiecare cu un viscer cavitar FU (intestin subtire, stomac, vezica biliara, intestin gros, vezica urinara si Trei Focare), legate fiecare de un organ ZANG.

Tab.1 Axele energetice ale organismului.

Cele 12 meridiane energetice formeaza astfel 6 cupluri cu raporturi reciproce din interior la suprafata.

Datorita acestor relatii dintre meridiane orice modificare fiziologica sau patologica, survenita la unul dintre meridiane, va avea rasunet în alt meridian.

Sensul circulatiei si conexiunea dintre meridiane

Tehnica de manipulare dupa introducerea acului

Aceasta tehnica este de o deosebita importanta, rezultatele obtinute depinzând în mare parte de felul cum a fost executata.

Modul de manipulare a acelor este diferit: prin ridicare si înfigere, rasucire, vibrare, rulare etc.

Cele mai cunoscute tehnici de manipulare sunt urmatoarele:

a.    a. Metoda de ridicare si inserare alternativa a acului:

Dupa introducerea acului la o anumita adâncime în tesut, se fixeaza pielea din vecinatatea punctului cu degetul mare si aratatorul mâinii stângi si, tinând mânerul acului între degetul mare si aratatorul mâinii drepte, se ridica si se înfige acul alternativ. Aceasta metoda este contraindicata în zona ochilor si în regiunile din profunzime bogat vascularizate; daca este folosita, manipularea se va executa totusi foarte usor pentru a evita accidentele.

b.    b. Metoda de rasucire a acului:

Se prinde mânerul acului între degetul mare si aratatorul mâinii drepte, rulând acul la dreapta si la stânga. Când rotirile sunt de mare amplitudine, trebuie evitata prinderea acului între fibrele tisulare, aceasta producând dureri bolnavului.

c.    c. Gratajul acului:

Se apasa extremitatea superioara a mânerului cu degetul mare de la mâna dreapta si se grateaza mânerul de jos în sus cu unghia aratatorului sau cu degetul mijlociu de la mâna dreapta, sau se fixeaza acul în dreptul punctului cu mâna stânga, gratând mânerul acului de jos în sus, printr-o miscare de rotatie, în sensul invers al acelor ceasornicului, cu degetul mare si aratatorul mâinii drepte.

d.    d. Metoda de ridicare, inserare si rotire a acului:

Dupa inserarea acului la adâncimea ceruta, se poate recurge la cele 3 manipulari, pentru a verifica senzatiile obtinute de acupunctura.

Dupa producerea energiei, pentru intensificarea senzatiilor, acul va fi zgâriat sau facut sa vibreze.

Miscarea acului:

Se prinde mânerul acului cu mâna dreapta, ridicând si înfigând acul printr-o miscare rapida, cu o amplitudine scazuta, imprimându-se acului o miscare de dute-vino foarte rapida.

d)   Tehnica de manipulare de BU (tonifiere) si XIE (dispersie)

În capitolul "Tiao Jing Sun" (Despre reglarea meridianelor) din NEI JING, se precizeaza ca aparitia bolilor se manifesta printr-o stare de "Vid" (insuficienta) sau o stare de "Plenitudine" (exces). Ţinând seama de aceste manifestari patologice de "Vid" si "Plenitudine" capitolul "Jing Mai Pian" (Despre meridian si puls) de Ling Shu în NEI JING, da indicatii terapeutice de "tonifiere" în starea de "Vid" si de "dispersie" în starea de "Plenitudine". În urma acestor indicatii, medicii chinezi specialisti în acupunctura, în cursul îndelungatei lor practici clinice, au stabilit diferite metode pentru a obtine efectele de tonifiere si dispersie.

Iata unele din metodele traditionale uzuale:

METODA DE RETRAGERE sI ÎNFINGERE A ACULUI (sau metoda de dute-vino a acului):

Actiune de tonifiere: retragerea urmata de implantarea lenta a acului cu amplitudine redusa.

Actiune de dispersie: ridicare si inserare rapida a acului cu amplitudine marita.

METODA DE RĂSUCIRE A ACULUI:

Actiunea de tonifiere: se ruleaza acul încet cu amplitudine slaba.

Actiunea de dispersie: se rasuceste rapid acul cu amplitudine mare.

ÎN FUNCŢIE DE RAPIDITATEA DE IMPLANTARE sI RETRAGEREA ACULUI:

Actiune de tonifiere: se insereaza lent acul în tesut, rotindu-l usor. În momentul retragerii acestuia, se mentine un moment sub derm, dupa care se ridica rapid.

Actiune de dispersie: se înfige rapid acul, se rasuceste cu amplitudine marita si se retrage pe planuri succesive.

METODA DE ÎNCHIDERE SAU DE DESCHIDERE A ORIFICIULUI DE ACUPUNCTURĂ:

Actiunea de tonifiere: imediat dupa extragerea acului se maseaza orificiul de acupunctura, evitând eliminarea de "JING QI" (energia vitala a meridianelor).

Actiunea de dispersie: înaintea extragerii acului, se mareste orificiul de acupunctura prin miscarea acului, pentru a usura expulsia de "Xie Qi " (energie "perversa" sau patologica).

METODA DE TONIFIERE SAU DISPERSIE MEDIE:

Dupa inserarea acului, se procedeaza la miscarea de dute-vino si rasucirea acului, pâna la producerea energiei (senzatii de acupunctura) si apoi se scoate.

Pentru a întelege mai usor, s-au împartit manipularile de tonifiere si dispersie în stimulari slabe, puternice si medii:

a.   a. Stimulare slaba:

Este considerata în general ca un echivalent al stimularii de tonifiere. Acul se retrage si se înfinge încet, rotindu-l cu o amplitudine scazuta si se va opri în momentul când bolnavul percepe senzatiile. Acest gen de stimulare se aplica mai ales bolnavilor debili, celor anxiosi sau în cursul primei sedinte de acupunctura. Stimularea trebuie sa fie slaba când acupunctura se efectueaza în puncte situate lânga organe importante.

b.  b. Stimularea puternica:

De obicei echivaleaza cu stimularea de dispersie. Provoaca senzatii foarte puternice care pot iradia pâna la extremitatea membrelor. Metoda consta în implantarea puternica a acului, rotindu-l cu o amplitudine mare. Tehnica de gratare si vibrare a acului este si ea practicata pentru a se obtine o stimulare puternica. Aceasta este indicata pacientilor vigurosi, celor acuzând dureri acute sau convulsii si este practicata pe punctele membrelor si a regiunii lombare.

c.   c. Stimularea medie:

Reprezinta în general un echivalent al metodei de tonifiere sau dispersie medie. Senzatiile provocate prin stimulare medie sunt mai slabe decât cele produse de stimularea puternica, dar mai puternice decât cele produse de stimularea slaba. Stimularea medie este indicata în tulburari care nu se manifesta clar prin stare de insuficienta sau exces.

e)   Senzatiile provocate de acupunctura si efectele terapeutice

În momentul patrunderii acului în tesut la adâncimea dorita, bolnavul încearca senzatii de durere, balonare, greutate etc., cunoscute sub numele de "DE QI" (obtinerea energiei vitale sau producerea energiei). Senzatiile difera în functie de adâncimea si directia întepaturilor. De exemplu, dupa înteparea unui punct aflat în regiunea capului sau a fetei, bolnavul simte adesea o dilatare; senzatia de toropeala se obtine mai usor în partile unde tesuturile moi sunt în strat mai gros, senzatia de durere fulgeratoare cu iradieri la distanta este adesea provocata de înteparea membrelor.

Intensitatea stimulului nu depinde numai de felul manevrarii, dar si de gradul sensibilitatii bolnavului la acupunctura. Se impune deci o analiza atenta care sa corespunda conditiilor concrete Astfel, uneori medicul are impresia ca manipularea acului a fost foarte puternica, în schimb bolnavul resimte o senzatie foarte slaba; alteori, bolnavul se plânge de o senzatie puternica, în timp ce doctorul o considera slaba. De aceea, când se apreciaza intensitatea stimulului, trebuie sa se tina seama în mod egal de reactia pacientului si de modul de întepare.

Efectele terapeutice depind în mare masura de senzatiile resimtite în timpul sedintei de acupunctura. Astfel, daca senzatiile se produc rapid si se transmit usor (cu exceptia punctelor fara fenomene de conductie), rezultatele vor fi mai bune, în caz contrar efectele vor fi mai putin satisfacatoare.

Senzatiile produse de acupunctura sunt conditionate si de corectitudinea manipularii acelor. Atunci când acupunctorul stapâneste bine aceasta tehnica si punctele sunt bine alese, se vor obtine usor rezultatele dorite. Se impune deci ca medicul sa studieze si sa analizeze cu atentie diferitele senzatii de acupunctura obtinute în clinica, în vederea unei permanente îmbunatatiri a rezultatelor terapeutice.

DIRECŢIA ACULUI sI ADÂNCIMEA ÎNŢEPĂTURII

cutanat un unghi de cca. 45 . Directia oblica este practicata în general pentru punctele din vecinatatea viscerelor, ca cele din zona toracica, precum si unele puncte speciale ca punctul LIEQUE (P.7).

Directia orizontala:

Acul este introdus în învelisul cutanat într-o directie aproape orizontala, formând un unghi de cca.15 . Aceasta pozitie a acului este recomandata în punctele aflate în portiuni unde tesuturile moi sunt în strat subtire cum este regiunea capului, în punctele paravertebrale ale spatelui (HUATUOJIAJI) si punctele situate pe torace.

Fig. 3

Regiunea lombo-sacrala si abdominala:

În mod obisnuit, adâncimea întepaturilor este de la 1 - 2 d, tinând seama ca în aceste regiuni stratul de tesuturi este mai gros. Totusi nu se recomanda o întepatura prea profunda a punctelor situate pe abdomenul superior.

Regiunea toracica

Dat fiind ca anumite parti ale toracelui sunt acoperite de tesut moale în strat subtire si ca aceste zone sunt deseori în apropierea unor viscere importante ca inima, plamânii, ficatul si splina, se recomanda înteparea mai putin profunda, urmând o directie oblica, aproape orizontala.

Regiunea cranio-faciala

Întepaturile din zona cefalo-faciala trebuie sa fie superficiale, urmând o directie oblica. În plus, atunci când se înteapa puncte din regiunea ochilor si gâtului, ca FENGFU (D.M.16), YAMEN (D.M.15), TIANTU (R.M.22) etc., pentru a înlatura accidentele neplacute, trebuie ca directia si profunzimea întepaturii sa fie foarte corecte.

Principiile mentionate sunt valabile pentru adulti. În cazul bolnavilor mai tineri, adâncimea întepaturii difera în functie de vârsta; adâncimea întepaturii mai trebuie sa tina seama si de greutatea bolnavului. De exemplu, întepatura din punctul ZHONGWAN (R.M.12) efectuata la un bolnav mai slab, se face la o adâncime de 0,5 - 1 d. pentru a obtine o senzatie puternica, în timp ce la un pacient obez, adâncimea trebuie sa atinga 2 - 3 d.

În cazul când medicul trebuie sa faca întepatura în puncte situate în regiuni din vecinatatea viscerelor sau vaselor importante, trebuie sa cunoasca cu precizie pozitia punctelor fata de viscere, sa controleze si sa observe cu atentie reactia bolnavului, posedând perfect tehnica de manipulare, în vederea obtinerii unor bune rezultate si înlaturarea accidentelor. Iata principiile de baza ale acestei tehnici:

Timpul de mentinere a acelor si manevrarea lor

Dupa inserarea acului si producerea senzatiei de acupunctura, se poate continua printr-o actiune de miscare a acului în sensul de dute-vino, de rasucire, vibrare pâna la producerea unor senzatii eficiente, dupa care se retrage acul.

În cazuri de dureri rebele, de inflamatii sau crize paroxistice în anumite afectiuni, acul poate fi mentinut timp de 30 de minute pâna la mai multe ore. În timpul cât acul este implantat, pentru a mari intensitatea stimulului, acul trebuie miscat la anumite intervale de timp sau chiar permanent daca este cazul, pâna la remisiunea simptomelor tratate.

Pentru realizarea unei acupuncturi rapide, acele nu vor fi mentinute pe loc. Metoda prezinta urmatoarele caracteristici: se aleg mai putine puncte, se implanteaza acul mai profund, se fac întepaturi care strabat diferite puncte, obtinându-se astfel în scurt timp o stimulare puternica. Metoda prezinta avantajul economiei de timp, fapt pentru care este foarte raspândita la ora actuala.

Observatie si mentiuni

Întepatura dureroasa si masuri de precautie:

a)    a) Principalele dureri provocate de implantarea acelor sunt datorate în principal unei tehnici defectuaose care nu permite introducerea rapida a acului sau sunt întepate puncte hiperestezice ale învelisului cutanat. Daca este întepat un punct hiperestezic, este suficienta deplasarea vârfului acului pentru a înlatura senzatia de durere.

b)   b) Daca au loc dureri în momentul patrunderii acului în adâncime, acestea pot fi provocate prin atingerea peretelui arterial, a tendonului sau periostului. În acest caz, este suficient sa se retraga acul pâna ajunge deasupra dermului si sa se înfiga din nou dupa schimbarea înclinatiei.

c)    c) Daca bolnavul resimte unele dureri în momentul când acul este rasucit între degete, cu o mare amplitudine, înseamna ca acul a fost prins între fibrele tisulare. În aceste conditii, trebuie usor rasucit acul alternativ la stânga si la dreapta, pâna la desprinderea de fibrele tisulare.

Totodata, pentru a întepa punctele situate în locuri foarte sensibile cum sunt extremitatile membrelor si fata, manipularea trebuie efectuata cu grija, încercând a se sustrage atentia bolnavului.

Daca bolnavul prezinta o hipersensibilitate sau este supus pentru prima data tratamentului prin acupunctura, medicul trebuie sa-i acorde multa întelegere pentru a-i risipi teama, convingând-ul sa-si impuna vointa de a se vindeca, colaborând cu medicul în timpul tratamentului.

Conduita de urmat în caz de accidente în acupunctura

Desi rare, accidentele în acupunctura trebuie evitate pe cât posibil. Atunci când este vorba de bolnavi supusi prima data la acupunctura, de anxiosi, subiecti slabiti sau timizi, medicul are datoria sa le risipeasca teama, sa-i ajute sa se relaxeze, explicându-le procedura tratamentului.

Vom semnala câteva accidente posibile:

Lipotimie

Simptome: În timpul acupuncturii, bolnavul se plânge de ameteli, tulburari de vedere, paloare, dispnee, palpitatii si uneori rinoree. În cazuri mai grave se constata stari de soc: transpiratii reci, racirea extremitatilor, puls neregulat, sincopa, hipotensiune arteriala si uneori convulsii.

Cauza: anxietate, debilitate, surmenaj, inanitie sau o stimulare prea puternica.

Tratament: aceste tulburari sunt adesea provocate de anemie cerebrala temporara. În asemenea cazuri, medicul trebuie sa retraga acul imediat, sa întinda bolnavul cu capul în jos si sa-i ofere o bautura calda. Daca bolnavul îsi pierde cunostinta, medicul trebuie sa-l ciupeasca cu unghia sau sa-l întepe în punctul RENZHONG (D.M.26) si NEIGUAN (Peric.6), dupa care în mod normal ar trebui sa-si revina. În caz contrar, trebuie luate imediat alte masuri de reanimare.

a)    a) Pentru bolnavii surmenati, debili sau anxiosi, se recomanda practicarea tratamentului în decubit dorsal;

b)   b) Se recomanda supravegherea facies-ului bolnavului în timpul tratamentului, pentru a putea preveni orice tulburare produsa de acupunctura.

Blocarea acului:

Acul este blocat atunci când este foarte greu sau aproape imposibil de a-l retrage, înfinge sau misca dupa introducerea în tesut.

Cauza: blocarea acului este datorata contractiei musculare provocata de tensiunea nervoasa a bolnavului sau de amplitudinea prea mare imprimata rasucirii acului. Acul mai poate fi blocat prin prinderea lui între fibrele tisulare.

Tratament: în fata unui bolnav anxios, medicul trebuie sa-l convinga ca tratamentul nu prezinta nici un pericol. Masajul în jurul punctului întepat ajuta la extragerea acului. În caz de nereusita, medicul trebuie sa recomande bolnavului sa se întinda pentru a se relaxa, sau sa implanteze un alt ac alaturi de punct, pentru a înlatura spasmul. Daca acul este prins de fibre tisulare, el trebuie miscat încet în sens invers îndata ce s-a desprins.

Ac strâmb:

Acul s-a strâmbat în tesutul subcutanat.

Cauza: aceasta se întâmpla în general când bolnavul îsi schimba brusc pozitia sau în urma unei puternice contractii musculare în timpul cât acul se afla în tesut. Acul se mai poate strâmba atunci când primeste un soc, când este comprimat sau când este implantat prea brusc si se loveste de o suprafata rezistenta.

Tratament: daca acul s-a strâmbat în urma unei schimbari bruste de pozitie, atunci se recomanda bolnavului sa-si reia pozitia initiala. Este interzisa retragerea sau miscarea brusca a acului, acesta putându-se rupe.

Ruperea acului:

Cauza: cauzele favorizante sunt starea proasta a acelor, schimbare brusca în pozitia bolnavului sau contractie musculara. Acul se poate ciocni de o forta externa sau i s-a imprimat o miscare prea puternica de dute-vino sau de rasucire; se mai poate întâmpla ca acul sa fie strâmb si sa fie retras prea brusc.

Tratament: în caz de accident, acupunctorul trebuie sa-si pastreze calmul si sa convinga bolnavul sa nu se miste, astfel ca portiunea rupta sa nu se deplaseze. Daca restul de ac este vizibil pe piele, el poate fi retras cu degetele sau cu o pensa. Daca este la nivelul suprafetei cutanate se poate îndeparta putin pielea pentru a vedea capatul si a-l extrage cu pensa. Daca restul de ac este înfipt sub piele si nu poate fi extras în cabinetul de acupunctura, se va recurge la interventie chirurgicala.

Reducerea nivelului energetic YANG;

Resuscitarea energiei YIN, ce se gaseste în deficit;

3. Mentinerea armoniei "YIN-YANG" la valori egale, dupa eliminarea starilor manifeste ale glosodiniei;

Aceste principii se pot realiza apelându-se la doua sisteme de acupunctura:

auriculoterapie;

acupunctura ce se adreseaza regiunii maxilo-faciale;

acupunctura ce se adreseaza regiunii mâinii.

Auriculoterapia are la baza concepte desprinse atât din principii ale M.T.C., cât si

precepte desprinse din medicina straveche franceza. Bazele stiintifice au fost puse de Paul Nogier. În prezent chinezii considera pavilionul urechii drepte loc de reflectare a tuturor organelor din corp; la nivelul acestuia se afla puncte cu localizare stabila, care pot fi detectate cu ajutorul unei aparaturi electronice adecvate. Principiul se bazeaza pe determinarea rezistentei electrice diferite a tegumentelor stiut fiind ca acupunctele au o rezistenta electrica mai scazuta. In cazul zonelor cavitatii orale punctele celor doua arcade se pot detecta în cadranul anterior al lobulului urechii. Se evidentiaza astfel doua puncte, supero-anterior, al arcadei maxilare si altul infero-anterior al arcadei mandibulare. Aceste puncte sunt supuse actiunii stimulative mecano-chimice prin aplicarea semintelor de "Vaccariae Sagetalis", planta din familia Cariophylaceae(pe punctele detectate); aceste seminte sunt asezate pe o placa de plastic conformatoare, ce se acopera cu leucoplast ce se pot lipi pe punctul electrodetectat. Pacientului i se explica modalitatea de activare a zonei prin presiune si rotatii periodice. Aceste seminte se mentin 4-5 zile, dupa care urmeaza o pauza de 3 zile, tratamentul putându-se relua ulterior. Pe lânga presiunea mecanica asupra auriculoacupunctului, "semen Vaccariae" exercita si un puternic efect revulsiv, chimic iritant asupra acestuia.

Acupunctura ce se adreseaza regiunii maxilo-faciale. Aceasta respecta principiile acupuncturii clasice, apelând la punctele plasate la nivelul extremitatilor corpului. Este vorba de cele faciale si la nivelul membrelor superioare. Pentru regiunea fetei se aleg ace scurte de 1-1,5 cm lungime din otel inoxidabil, cu mânere din sârma de cupru argintat, trefilat.

In tratamentul glosodiniei se apeleaza frecvent la punctul "HEGU", plasat la nivelul mâinii în dreptul metacarpului IV. Acest acupunct este considerat de multi autori ca având efecte sedative ale durerilor din regiunea cefalica, fiind totodata un punct de reechilibrare energetica tip "YANG".

In situatia unei anestezii cu scop chirurgical în stomatologie se folosesc atât puncte de pe fata cât si de la nivelul membrelor superioare pe partea abordata.

Tratamentul glosodiniei prin acupunctura apeleaza la câteva puncte situate pe fata ce apartin meridianelor Stomac, Intestin Subtire, Intestin Gros, Vas Guvernor. Se folosesc punctele CHENGJIANG, QUANLIAO, JIACHE etc. Aceste puncte sunt abordate în sedinte periodice, la doua zile, timp de 15-20 min., cu intervale succesive de manipulare a acelor dupa principii de tonifiere. Tratamentul se desfasoara pe intervalul a circa 10-12 sedinte cu pauze de 4-6 saptamâni. In unele situatii, la nivelul punctelor apar reactii hiperemice localizate, semn considerat bun de catre M.T.C. Pe lânga principiile enuntate mai sus, trebuie mentionat ca în functie de fiecare pacient în parte, sistemele de tratament se individualizeaza.

Punctele de acupunctura indicate, pe lânga cele descrise, se împart în puncte principale, suplimentare si circumstantiale:

• Puncte principale: I.G.4, I.G.11, V.G. 20, S.2.
• Puncte suplimentare: S.36, S.24, V.15, I.G.7, V.S.8, S.41.
• Puncte circumstantiale: T.F.1, V.C.24, S.39 - la bolnavii cu buze uscate, F.3 - la bolnavii cu tumefierea buzelor, I.G.10.

Studiile efectuate interdisciplinar au evidentiat rezultate favorabile în circa 67% din cazuri.

Dieta este una moderata, ce influenteaza axul energetic YANGMING în scopul sustinerii organelor acestui ax energetic si a tonifierii lojei energetice Apa. Astfel se vor consuma alimente bogate în elemente minerale si antioxidanti ca: grâu încoltit, orez nedecorticat usor preparat prin muiere si fierbere, pâine integrala si minerale esentiale ca Seleniu, Magneziu etc. Extractul de nuca de cocos este indicat îndeosebi la persoanele de sex feminin.

Dintre plante cele chinezesti ce actioneaza modulator la nivelul Lojei energetice Pamânt si cele cu efect de tonifiere renala sunt indicate; dintre cele indigene Sunatoarea are un efect pozitiv.

VI. ACUPUNCTURA ÎN STOMATOLOGIE CA MIJLOC DE SEDARE A DURERILOR

A. A. ALTE TEHNICI TERAPEUTICE:

ELECTROACUPUNCTURA

Este o metoda terapeutica ce consta în asocierea la actiunea fizica a acelor de acupunctura, o actiune speciala realizata de curentul electric, procedeu modernizat si prin multitudinea de generatoare electrice si prin frecventele folosite.

Utilizarea curentului electric în medicina se face din timpuri stravechi, însa experimentele erau mai mult bazate pe empirism, neavând un substrat stiintific. Stimularea electrica a punctelor de acupunctura, denumita si electropunctura, este o metoda terapeutica cu beneficii reale, având indicatii în multe discipline medicale.

Rezultatele obtinute în practica clinica au condus la realizarea unei aparaturi performante, spectrul de aplicatii fiind tot mai larg incluzând si afectiuni specifice disciplinei stomatologice. Principiile acestei metode terapeutice se leaga de unele proprietati ale curentului electric, sarcinile electrice pot strabate cu usurinta tesuturile în sens bine cunoscut si produc local sau la distanta efecte specifice.

Principalele avantaje de ordin tehnic sunt:

Poate înlocui manevrarea manuala prelungita a acelor.

Permite sa se regleze cu mai multa precizie intensitatea stimulului.

Asigura producerea unor stimulari puternice.

Indicatii:

Indicatiile privind acupunctura sunt valabile si pentru electroacupunctura. Rezultate foarte bune sunt întâlnite în:

Tratamentul anumitor nevralgii si paralizii, dupa cum actiunea analgezica si spasmolitica este mult mai puternica prin electropunctura decât prin simpla acupunctura.

În sechelele de dupa accidente vasculare cerebrale sau constatat ameliorari ale simptomelor îndeosebi în perioada de recuperare functionala.

În unele afectiuni algice în care durerea are un caracter liniar (lombosciatica, nevralgie cervico-brahiala, etc.) prin tehnici de dispersie.

Contraindicatii:

La femeile însarcinate, în special în primele si ultimele trei luni de sarcina.

Evitarea stimularii unor puncte situate în vecinatatea sinusului carotidian, în jurul inimii sau a extremitatii cefalice. Ca accidente pot aparea:

- asfixia.

- oprirea respiratiei.

- fibrilatie ventriculara.

La bolnavii purtatori de electrostimulatoare:

- cardiostimulatoare (peace-maker).

- pompe de infuzie continua a insulinei.

- aparate auditive.

În zonele cu afectiuni inflamatorii sau de natura alergica.

În cardiopatie, precum si la cei cu hipertensiune cu valori mari (peste 180/120 mm Hg).

La pacientii cu astenie avansata.

În stari infectioase acute.

TEHNICA STIMULĂRII PRIN ELECTROACUPUNCTURĂ

Tratamentul se individualizeaza în functie de efectul urmarit si care e specific terapeuticii medicale traditionale:

efect de tonifiere, de stimulare;

efect de dispersare, de sedare;

efect de transmitere, de accelerare a fluxului energetic de-a lungul meridianului.

Tab.6 Caracteristicile de curent adaptate obtinerii

efectelor de tonifiere sau de dispersie.

Înainte de utilizare aparatul se verifica fiind necesara o buna cunoastere a detaliilor tehnice:

a.    a. Se începe cu implantarea a doua ace în punctele alese, care se manevreaza pâna la

aparitia senzatiei de acupunctura, când ambele ace sunt legate la doua fire conductoare ale aparatului. Senzatiile de acupunctura pot fi evidentiate clinic fiind atât locale obtinute prin eliberarea de mediatori chimici la locul stimulat cât si senzatii generale care variaza de la caz la caz, ca furnicaturi, toropeala, caldura ca si senzatii de migrare a energiei de-a lungul meridianului stimulat acupunctural.

Specificul metodei de stimulare electrica a acupunctelor consta în posibilitatea de a obtine aceleasi efecte, chiar superioare metodei clasice de multe ori, prin modificarea unor caracteristici specifice ale curentului.

O alta modalitate de principiu în actiunea electroacupuncturii în normalizarea circulatiei energetice într-un meridian si a sângelui, consta în "deblocarea" fluxului de "QI" - stagnant la un anumit nivel al acelui meridian, efect urmat de îmbunatatirea circulatiei superficiale si profunde (efect de transmisie). Aceasta se obtine prin parcurgerea traseului meridianului de catre sarcinile electrice între cei doi poli de generare si captare, respectiv anod si catod.

În mod obisnuit se folosesc doua metode de electrostimulare:

Se plaseaza electrozii pe aceeasi ramura dreapta sau stânga a unui meridian. Pentru

obtinerea efectului de tonifiere sau pentru un efect de "transmisie", polul negativ (activ, cu actiune tonifianta) va fi plasat pe punctul cu numarul mai mic (deci la punctele de debut ale meridianului) iar polul pozitiv pe un punct cu numar mai mare.

Pentru dispersia unui meridian se plaseaza electrodul negativ pe punctul cu numar mai mare, iar cel pozitiv pe punctul cu numar mai mic. Sensul curentului e de la polul negativ spre cel pozitiv, suprapunerea sensului curentului în sensul circulatiei "QI" în meridian are efect tonifiant, iar inversarea sensului efect dispersant. Când distanta dintre electrozi e mare se mai poate plasa un ac pe un punct intermediar, numit "ac de conductie", pentru a mentine traseul electric.

Electrozii se plaseaza sub mânerul acului pentru a calcula mai precis rezistenta electrica totala utilizata.

Plasarea polului negativ pe un punct situat pe o ramura a meridianului si polul

pozitiv pe punctul omonim situat pe ramura opusa.

b.    b. Se fixeaza potentiometrul la "zero". Se deschide circuitul iar intensitatea curentului

electric este usor marita, pâna ce bolnavul resimte o senzatie adecvata, gradul de stimulare fiind stabilit în functie de limita de toleranta a bolnavului.  

Pe parcursul stimularii, daca senzatia de curent dispare - fenomen de adaptare, intensitatea curentului va fi crescuta usor pâna la reaparitia senzatiei specifice.

c.    c. În general, trecerea curentului are loc în decurs de 10-20 min. si numai în unele

afectiuni tratamentul ajunge la 30 min.

d.    d. Dupa tratament, se regleaza potentiometrul la "zero" si se întrerupe curentul.

Stimularea poate fi facuta si prin piele intacta, necesarul de sarcina electrica fiind mai mare, pentru a depasi bariera cutanata.

Alti factori de care depinde sensibilitatea la nivelul punctelor stimulate sunt:

- prezenta în imediata vecinatate a acului a unui numar mai mare (senzatie mai puternica) sau mai mic (senzatie mai slaba) de terminatii nervoase;

- plasarea electrozilor într-un teritoriu cu rezistenta electrica diferita. Astfel, senzatia va fi mai puternica într-un punct situat într-o regiune musculara decât într-un punct situat într-o regiune în care predomina tesutul adipos.

La intensitati sau frecvente prea mari ale curentului ce depasesc limitele de tolerabilitate pot apare unele efecte secundare locale: arsurile (la nivelul aplicarii stimulilor) se înregistreaza la intensitati prea mari ale curentului sau la o inegalitate importanta între segmentul pozitiv si cel negativ al undelor ca si la utilizarea în terapie a curentului continuu, poate apare electroliza cu dizolvarea acelor si necroza tisulara, prin acumularea de sarcina electrica intratisular. Aceste efecte pot fi preîntâmpinate prin utilizarea curentului alternativ la intensitati ale curentului sub limita de tolerabilitate. Stimularea mai puternica provocata de electropunctura poate determina contractii musculare mai puternice, deci trebuie luate masuri pentru a se înlatura lipotimiile sau accidentele provocate de strâmbarea sau ruperea acelor.

Fig.4 Efectele fiziologice si patologice ale

diferitelor intensitati de curent.

Observatii:

a.    a. Reglarea potentiometrului trebuie sa fie lenta pentru a nu surprinde bolnavul printr-o intensitate prea brusca.

b.    b. În timpul tratamentului pot fi semnalate fenomene de spasm, senzatie de toropeala, de dilatatie si greutate, dar toate acestea sunt socotite normale.

c.    c. Dat fiind ca punctele din zona faciala si cele situate deasupra coatelor si genunchilor sunt mai sensibile la stimulul electric, curentul nu trebuie sa fie prea puternic în aceste zone.

FORMA DE UNDĂ A IMPULSURILOR DE STIMULARE

Este un parametru tehnic controversat, un sistem unitar de lucru nefiind stabilit. Sunt realizate diferite forme de impulsuri electrice:

- Simetrice/asimetrice;

- Unde triunghiulare; rectangulare; sinusoidale; în "dinte de fierastrau"; unda rectangulara cu pauza între impulsuri etc.

La proiectarea electrostimulatoarelor care furnizeaza aceste forme de unda de impulsuri se are în vedere o caracteristica importanta si anume: suprafetele semialternantelor (+) si (-) sa fie egale pe intervalul unei perioade identice pentru a suprima eventualele componente care au efecte nedorite asupra pacientului (necroze tisulare).

În practica clinica se prefera o forma de unda triunghiulara a impulsurilor datorita efectelor specifice cât si stabilitatii formei de unda la modificarea unor parametri.

La formele de unda asimetrice, semialternantele cu amplitudine mai mare sunt cele care produc efectul de stimulare.

PERIOADA sI FRECVENŢA

În afara parametrilor anteriori, o caracteristica importanta a impulsurilor de electrostimulare este perioada "T", respectiv frecventa " f "de oscilatie a acestora. Perioada este intervalul de timp dintre doua variatii succesive identice în raport cu linia izoelectrica de referinta. Din motive de ordin practic, intereseaza mai mult inversul perioadei, valoare numita frecventa si care reprezinta numarul de oscilatii într-o unitate de timp, mai precis într-o secunda, dupa formula:

f = 1/T (Hz)

Frecventa sau numarul de cicli pe secunda se masoara în herzi (Hz).

La aparatele de electrostimulare, frecventa de repetitie a stimulilor poate fi reglata continuu sau în trepte între:

- 0,1 si 1000 Hz (1kHz) - domeniul frecventelor joase;

- 1000 Hz si 100.000 Hz (100kHz) - frecvente medii;

- peste 100 kHz - frecvente înalte.

Datele de electrofiziologie au precizat ca frecventele de amplitudine mica (0,1-10 Hz) sunt adecvate stimularii S.N.S. (sistemul vegetativ simpatic); frecventele între 10 - 50 Hz sunt adecvate stimularii S.N.P. (sistemul vegetativ parasimpatic); cele situate între 50 - 100 Hz sunt adecvate stimularii nervilor motori. Frecventele mai mari de 1000 Hz nu sunt necesare întrucât "pragul" de stimulare functionala a nervilor somatici este situat între 500-1000 Hz, limita impusa de durata fazei refractare, de circa 1 ms.

La aceeasi intensitate a stimulului, sensibilitatea dureroasa creste între 30 Hz si 100 Hz, scazând ca sensibilitate dureroasa neplacuta între 100 Hz si 1000 Hz. Acest fapt este cauzat de depasirea frecventelor de transmisie nervoasa, stiut fiind ca un stimul supraliminar are un efect inhibitor.

În cercetari privind efectele fiziologice ale diferitelor frecvente de stimulare, s-a demonstrat ca naloxona, blocant al endorfinelor, suprima numai analgezia indusa de un ritm de 4 Hz, fara a inhiba analgezia indusa de un ritm de 200 Hz. În schimb analgezia data de un ritm de 200 Hz este blocata de paraclorfenilamina, care nu influenteaza analgezia de 4 Hz. Frecventele joase par a induce analgezie prin eliberare de endorfine. În schimb frecventele înalte (100Hz-200 Hz) par a realiza acelasi lucru prin eliberare de serotonina, prin stimularea neuronilor serotoninergici.

Ca o consecinta derivata din fiziologie, se apreciaza ca frecventele joase (sub 5 Hz) au efect tonifiant, iar frecventele mari (peste 20 Hz) au efect sedativ.

DURATA sI FRONTUL IMPULSURILOR DE UNDĂ

Durata impulsului este echivalenta cu latimea lui iar frontul impulsului cu timpul sau de crestere si cu cel de coborâre. Se deosebesc doua fronturi de unda: anterior si posterior.

În electrostimulare se pot genera impulsuri modulate ca frecventa, tip, grupuri de impulsuri urmate de pauze etc. în functie si de complexitatea aparatului utilizat.

POLARITATEA ELECTROZILOR sI DENSITATEA CURENTULUI

În transmisia curentului alternativ, polaritatea electrozilor anod - catod nu are o foarte mare importanta, curentul circulând în ambele sensuri. Totusi, la închiderea circuitului electric se poate constata în general o prezenta de curent mai mare la catod.

Densitatea de curent reprezinta concentrarea de sarcini electrice în unitatea de suprafata. O densitate electrica crescuta va fi mai mare la electrodul introdus mai superficial comparativ cu electrodul introdus mai profund.

MĂSURI DE MENŢINERE sI ÎNTREŢINERE A APARATELOR

Evitarea scurtcircuitarilor între electrozi când aparatul functioneaza.

Pastrarea aparatului într-un mediu cu temperatura potrivita si constanta; de asemenea e bine sa se evite mediul umed.

MEZOTERAPIA

Este o metoda terapeutica ce consta în injectarea într-un punct de acupunctura a unor substante chimice, solutii medicamentoase în scopuri terapeutice. Substantele pot fi diverse: solutii sintetice, preparate uleioase, vitamine, combinatii fitoterapice etc.

S-au mai descris si alte metode terapeutice cu indicatii si tehnici specifice, având însa folosinta mai putin în specificul stomatologic.

B. B. MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE ACUPUNCTURII

Teoriile mecanismului de actiune ale acupuncturii au interesat multi cercetatori, atât acupunctori, cât si din alte discipline. S-au formulat diferite ipoteze ale mecanismelor de actiune acupuncturale.

Teoria meridianelor ca sistem de reglare a homeostaziei bioelectrice a corpului uman a fost formulata teoretic si experimental prin principiile clasice ale acupuncturii.

Pe baza datelor furnizate de tehnica E.A.G.-Electroacupunctograma, s-a reusit înregistrarea directa a unor fenomene bioelectrice care au loc în organism în conditii fiziologice sau patologice, în mod direct sau dupa stimularea acupunctelor. Privita în complexitatea deosebita a fiziologiei, în care fiecare structura si functie are si un plan biofizic, teoria ramâne principala în explicarea acestor mecanisme.

Ipoteza energetica, indica notiunea de "Energie", fara a preciza însa substratul ei. Ar fi mai curând vorba de energie ca simbol, ca suma a diferitelor sale forme de manifestare (calorica, electrica, luminoasa, mecanica etc.).

Ipoteza bioelectrica este sustinuta pe baza proprietatilor bioelectrice ale meridianelor si punctelor de acupunctura. S-a cercetat nu numai activitatea bioelectrica a întregului organism, cât mai ales activitatea bioelectrica a meridianelor si punctelor de acupunctura. Întrucât meridianele si punctele de acupunctura s-au dovedit a nu avea un substrat anatomic anume, încercarile de a le integra activitatea lor bioelectrica în ansamblul organismului nu au dus la rezultate deosebite. O alta ipoteza e cea neuroreflexa, care s-a bucurat si se bucura înca de un mare interes din partea cercetatorilor, în special a celor de formatie neurofiziologica. În adevar, înteparea acupunctelor presupune stimularea unor receptori sau fibre nervoase, atât somatice cât si vegetative. Informatiile pornite de la nivelul lor, codificate bioelectric în functie de teritoriul de unde provin, de timpul în care apar si de intensitatea lor, sunt apoi prelucrate în centrii nervosi superiori, de unde va porni spre periferie un raspuns cu semnificatie adaptativa. Distributia metamerica a principalelor puncte toraco-abdominale, ar fi o dovada ce certifica participarea lor printr-un mecanism neuroreflex.

Ipoteza neurala si biochimica implica participarea unor substante chimice (histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, somatostatine, etc.) în obiectivarea efectelor acupuncturii. Substantele chimice pot fi eliberate la nivelul punctului stimulat, de unde sunt preluate în sistemul circulator si transportate la distanta, unde vor actiona inducând o serie de modificari specifice. Pot fi, de asemenea, eliberate la nivelul unor structuri nervoase centrale, substantele eliberate facând parte din categoria hormonilor, neurotransmitatorilor si neuromodulatorilor.

Inducerea pe calea transmiterii încrucisate a analgeziei de la un animal la altul a fost un argument important în sprijinul acestui mecanism, constituind si unul din stimulii cercetarilor care au dus la descoperirea sistemului endorfinic endogen si a participarii lui în mecanismul analgeziei.

Ipoteza neurofiziologica s-a dezvoltat în ultimul deceniu paralel cu extinderea ei ca metoda de analgezie. Aproape jumatate din lucrarile prezentate în cele 1200 de pagini cuprinzând lucrarile "Simpozionului National de Acupunctura din China", din 1985, se refera la acest subiect.

Ipoteza mecanismului de tip placebo a fost invocata ca mecanism de actiune al acupuncturii prin implicarea unei componente psihice în terapeutica. S-a observat ca:

a)    a) Acupunctura este la fel de eficienta la om si la animal, unde fenomenul de tip placebo ramâne discutabil.

b)   b) Efectele acupuncturii la sugari si copii mici sunt mai bune ca la persoanele adulte.

c)    c) Aplicarea acupuncturii pe puncte false s-a dovedit a fi net inferioara ca eficienta stimularii punctelor clasice alese conform actiunii existente.

Acest mecanism implica faptul ca majoritatea meridianelor YANG ce traverseaza regiunea cefalica au relatii cu ochii, la nivelul lor putându-se aprecia starea energiei psihice "SHEN", în punctul V1(JINGMING), localizat în portiunea supero-interna a orbitei.

Relatia dintre Sistemul Nervos Superior si terapia prin acupunctura se poate obiectiva si indirect, în conditiile solicitarii unor valori materiale pentru acest tratament. Astfel, se constata o scadere semnificativa a eficientei acupuncturii mergând pâna la 40% (în conceptia autorului), la solicitarea acestor valori pentru un grup de control. O posibila teorie a acestei ineficiente este data de modificarea tranzitorie a unor circuite cerebrale ce se afla sub dependenta lojei energetice F./V.B. stiut fiind ca V.B. este organul ce integreaza functia de evaluare logico-cauzala aflata de multe ori la cauza afectiunii.

O teorie biofizica ar fi ca în zonele cerebrale implicate în aceste functii se creeaza legaturi bioelectrice, aceasta zona devenind temporar "închisa" asemanator unui mecanism de "poarta".

Datorita ineficientei unei metode stiintifice de evidentiere a "energiei", ci a manifestarilor acesteia, nu exista o conceptie unanim acceptata privind mecanismul de actiune al acupuncturii. Se pot presupune intricari neuro-fiziologice, bioelectrice, hormonale ce dau un rezultat informational initial si apoi la nivel biochimic si fizic. Datele actuale, strânse ca urmare a experientei milenare, implica o cercetare complexa, argumentele aduse contra eficientei acupuncturii fiind anulate de rezultatele deosebite ale tratamentelor acupuncturale.

Mecanismele neurofiziologic si umoral pot furniza informatii obiective ale mecanismelor stimularii acupuncturale, ipoteza neuroreflexa si a implicarii umorale e o posibila explicatie a acestor mecanisme.

Fig.6 Mecanismele mentinerii homeostaziei

Fig.7 Detaliu schematic al cornului posterior: fascicolele groase ce constituie partea mediala a radacinii dorsale se divid în fibre lungi ascendente si scurte descendente care intra în cornul dorsal unde fac conexiuni cu numerosi interneuroni. Fibrele subtiri A.S.N.C. fac numeroase conexiuni (sinapse) în laminele cornului posterior: în lamina I (exclusiv în sensibilitatea algica), lamina IV, V, VI. Convergenta fibrelor cutanate si viscerale în lamina IV ar explica durerea referita viscerala la tegumente. În laminele I, II, V se fac conexiunile cu fibrele inhibitorii ce blocheaza transmisia impulsurilor sensibilitatii specifice.

Din cornul posterior pornesc caile centrale implicate în transmisia impulsurilor, de doua tipuri: una are distante lungi intersinaptice si putine sinapse (oligosinapse), cu conductibilitate rapida, care raspunde cu exactitate la localizarea spatiala a durerii (exemplul fascicolul spino-talamic). Al doilea tip este cel cu distante mici intersinaptice (polisinaptic), cu conductie lenta, fara o somatopie organizata, asa cum este fascicolele din formatiunea reticulata ascendenta.

La om exista, probabil, mai multe cai lungi implicate în transmisia si integrarea acestor stimuli ce includ tracturi spino-talamice, spino-cervicale, spino-reticulate, spino-mezencefalice, spino-cervicale pe de o parte, iar pe de alta parte tracturile maduvei spinale dorsale prin fascicole propriospinale.

MECANISME DE INTEGRARE SPINALĂ

Daca în conceptul clasic maduva spinarii era considerata ca o simpla cale de transmitere, azi s-a dovedit ca ea este un organ foarte complex, cu organizare anatomica, electrofiziologica si biochimica, care permite nu numai receptia si transmisia ci si modularea informatiilor receptate periferic.

Cornul posterior are o structura complexa care permite receptia si transmisia proceselor senzoriale. Astfel, celulele din lamina I primesc impulsuri exclusiv de la fibrele "A-delta" si "C", si au conexiuni cu celulele din "substanta gelatinoasa", segmentele vecine si centrale. În celulele din lamina V converg fibrele somatice superficiale, profunde si cele vegetative iar neuronii receptori din sistemul nervos periferic si central se pare ca au o cale identica spre cortex. Datorita structurii polisinaptice, un singur neuron poate primi informatii de la mai multi receptori.

MECANISME DE INTEGRARE SUPRASPINALĂ

În etajul superior aproximativ o patrime din fibrele aferente ajung la cortex, restul fac mai multe conexiuni de integrare în: substanta reticulata, unde stimulul nociceptiv se integreaza cu componenta afectiv-emotionala si unii nuclei cerebrali (hipocamp, nucleu caudat) unde se pare ca se face integrarea cu memoria. Aceste verigi realizeaza o integrare complexa a sensibilitatii algice, iar conexiunile cu scoarta cerebrala, în principal cu lobul parietal ar realiza constientizarea durerii.

Dupa unii autori, la nivelul cortical, nu s-ar face decât o localizare a senzatiilor dureroase, creierul fiind un sistem de procesare deosebit de complex si cu programe de autoconservare si control.

Ipoteza implicarii unor formatiuni nervoase superioare în mecanismele analgeziei este accentuata de teoria "portii de control" emisa de Melzack si Wall (1965). Conform acesteia, anumiti centri nervosi din S.N.C. au un rol specific de inhibitie a sensibilitatii algice, îndeosebi la nivelul "Substantei Gelatinoase" descrisa de Rolando.

Mecanismul acestei teorii ar consta în existenta unui "filtru cu sensibilitate variabila" sau "poarta de control" ce în mod normal se afla în repaus dar care se poate activa la un stimul specific. Stimulii aferenti apartin de doua tipuri principale de fibre cu viteze diferite de conducere: fibre groase, mielinice ce definesc grupa "A" si fibre subtiri, amielinice ce apartin grupei "C". Aceste fibre fac sinapsa la nivelul medular cu un interneuron "T", de la care impulsurile sunt interpretate în "substanta gelatinoasa", având însa efecte diferite: fibrele groase o activeaza blocând transmiterea corticala a impulsurilor nociceptiei, iar cele subtiri o inactiveaza.

Efectul inhibitor s-ar realiza printr-un mecanism de "inhibitie presinaptica" datorita fibrelor cu diametru mare care, desi conduc mai lent impulsurile, pregatesc centrii nervosi si blocheaza "poarta" de impulsurile aferente provenite prin fibrele cu diametru mic. Totusi, la o stimulare puternica sau îndelungata, impulsurile repetitive din fibrele cu diametru mic depasesc inhibitia prealabila, realizându-se astfel constientizarea durerii.

Fenomenul este deosebit de important pentru stimulii realizati de catre acupunctura a caror intensitate, nesituându-se la parametrii înalti vor fi preluati în principal de fibrele cu diametru mare, având ca efect închiderea "portii" cu blocarea influxului algic transmis de fibrele subtiri, efectul depinzând astfel de intensitate si de modalitatea de stimulare.

De la nivel central supraspinal, din nucleii corticali si subcorticali, pornesc caile de inhibitie si modulare a durerii pre- si postsinaptice descendente de la diverse niveluri, în special modulare în lamina V medulara. Aceasta cale este reprezentata tipic de tractul corticospinal, de tip serotoninic si adrenergic, cu un efect modulator tonic. În afara acestor cai de inhibitie cu mecanism opioid, mai exista si alte cai, cu mecanisme neopioide, însa mai putin cunoscute în prezent. Se considera implicarea directa a creierului în inhibitia sensibilitatii algice la nivel de "poarta", stiut fiind ca unele stari psihice: sugestibilitatea, anxietatea, etc., pot influenta perceptia durerii.

Functionarea acestui sistem descendent de inhibitie necesita trei factori:

- nivelul informational: alerteaza structurile superioare la aparitia unui mesaj;

- un factor de control care moduleaza mesajul dupa starea de excitabilitate a S.N.;

- un efector, ce transmite mesajul de control spre releele sinaptice ale cailor specifice.

STRUCTURA BIOCHIMICĂ:

Peptidele opioide sunt cunoscute azi ca având structuri biologic active, omologe, ce deriva din trei precursori (propeptide) care corespund la trei gene distincte, fiecare precursor continând o secventa minima terminala aa. leu- sau met-, cu afinitate pentru receptorul opiaceu. Procesul formarii lor în neuroni nu este pe deplin cunoscut. Ca factori naturali ce declanseaza eliberarea lor, cei mai cunoscuti, ar fi:

stimulii durerosi.

în actul sexual.

Structura:

Prima familie are ca precursor proopiomelanocortina care prin clivaj da a-endorfina, b- endorfina, g- endorfina, betalipotrofina, A.C.T.H., etc.

Aceste numeroase peptide se sintetizeaza atât în S.N.C. cât si în centri subcorticali, având valori diferite în nociceptie si alte mecanisme senzoriale, reglarea cardio-circulatorie si alte functii.

S-au studiat mai bine trei endorfine cu rol în mecanismele algice:

a- endorfina 61-76 ce da analgezie slaba, limitata si de scurta durata.

b- endorfina 61-77, cu efect analgezic slab.

g- endorfina 61-91, care da analgezie puternica (între 18-33 ori mai mare decât morfina) cu durata între 30-60 minute.

Aceste endorfine provin din clivarea beta-lipotrofinei printr-un sistem enzimatic care le degradeaza ulterior pâna la o forma neopioida de hormon.

Cele mai cunoscute enzime de degradare a opioidelor sunt:

- exopeptidazele (carboxipeptidaza).

- endopeptidazele.

b- endorfina se gaseste în cantitati mai mari în hipofiza anterioara unde este depozitata împreuna cu A.C.T.H. si b- lipotrofina, dar si în glanda medulosuprarenala si în S.N.C. unde are concentratii variate, predominând în etajele superioare, comparativ cu enkefalina ce predomina în sistemul nervos periferic. Nu exista o corelatie demonstrata între cresterea b-endorfinei plasmatice si a concentratiei cerebrale a acesteia. Introdusa intraspinal si intracerebral la om da analgezie de lunga durata, fapt dovedit si prin studiile experimentale folosind circulatia încrucisata.

Când actioneaza direct pe celule, spre exemplu organic, crescând glicemia, actiunea sa nu e reversata de naloxona.

A doua familie de opioide are ca precursor proenkefalina A, cu sapte secvente de peptide opioide, mai cunoscute fiind met-enkefalina si leu-enkefalina din care deriva enkefalina. Enkefalina se gaseste în neurohipofiza, gl. medulosuprarenala si în sistemul nervos, în etajele superioare, si la nivelul medular în laminele I, II si V din cornul posterior. Degradarea enkefalinelor este facuta de o peptida numita enkefalinaza.

A treia familie are ca precursor proenkefalina B din care deriva dinorfina, alfa-endorfina si dinorfina. Dinorfina este reprezentantul cel mai studiat si se gaseste în adenoneurohipofiza, glanda medulo-suprarenala si etajele superioare nervoase, precum si la nivelul medular în laminele I, II si V din cornul posterior.

Substantele opioide actioneaza specific pe receptorii opioizi de pe suprafata membranelor neuronale.

Folosind alfabetul grecesc, Martin (1976) clasifica receptorii opioizi în receptori - dupa molecula specifica :

- miu (m), pentru morfina.

- kappa (k), pentru ketociclazocina (analgezic slab, depresor puternic).

- sigma (s), pentru S.K.F. - 10,047 (excitant puternic).

Distributia si densitatea receptorilor opioizi e neuniforma în organism, variind cu specia. Ulterior se descopera receptori de tip delta (d) cu specificitate pentru enkefalina, epsilon (e) cu specificitate pentru endorfine, lambda (l) gasit la animale, etc., selectarea opioidelor endogene este în parte relativa, corelatia cu receptorii nefiind bine cunoscuta.

Receptorii morfinici specifici predomina în etajele supraspinale, iar pentru ketociclazocina în etajul spinal. Ariile nociceptoare supraspinale (talamusul, substanta cenusie periapeductala, nucleii rafeului, sistemul limbic) detin, conform unor studii, preponderent receptori tip "m", dar si alti receptori specifici.

La nivel medular s-au evidentiat deasemenea receptori pentru beta-endorfina, enkefalina, etc.

Sistemul de "substanta P": este o peptida descoperita în organism, de von Euler în 1931, formata din 11 aminoacizi si baze. Aceasta, în mod normal, are o actiune mai lenta si prelungita. Se poate presupune ca exista o competitie la nivel medular, un sistem de "poarta" biochimica, între "substanta P" si enkefaline, în care "substanta P" mediaza transmisia mesajelor nociceptive spre etajele nervoase superioare, iar enkefalina împiedica sau atenueaza progresia influxului nervos prin inhibitia ponderii de "substanta P". Prin receptorii periferici, creste permeabilitatea vasculara si tonusul musculaturii netede.

Localizarea acestui mediator este în celulele nervoase, concentratiile cele mai mari sunt în aferentele primare ce mediaza intrarile nociceptive:

- creier (periapeductal, hipotalamus, amigdala, aria preoptica, sectiunea trigemenului).

- maduva spinarii, în cornul posterior (de 30 de ori mai mare concentratia comparativ cu cornul anterior).

- organe periferice (intestin).

S-au gasit valori crescute în L.C.R. (36,1 ± 2,7 fmol/ml). Modificari severe fata de normal (9,6± 3,2 fmol/ml) s-au pus în evidenta la pacientii cu fenomene Raynoud, în special cei fumatori.

Absenta totala de "substanta P", prin deficit congenital, expune individul la pericole grave din partea mediului extern prin absenta producerii nociceptiei. Cresteri mari de "substanta P" se întâlnesc la pacientii cu dureri cronice neoplazice, si la pacientii cu arahnoidita.

Alte substante implicate în mecanismul sensibilitatii algice:

Sistemul monoaminic (M.A.O.), este implicat în mecanismul nociceptiv supraspinal ce-si exercita actiunea antialgica la nivel medular prin caile descendente spinale. Din acest sistem fac parte neuronii serotoninici si adrenergici, cu neurotransmitatorii: serotonina (5-hidroxitriptamina, 5 H-T) sau adrenalina. Cresterea nivelului serotoninic amplifica gradul de analgezie, iar inhibitia sintezei de serotonina face imposibila analgezia prin electrostimulare.

Scaderea nivelului serotoninei, adrenalinei si dopaminei se constata în sindromul depresiv de însotire a durerii cronice.

Antidepresoarele tri- si tetraciclice ca amfetamina cresc nivelul monoaminelor printr-o inhibitie a recaptarii la nivelul sinapsei monoaminice.

Dereglarea acestor sisteme duce la tulburari specifice în durerea cronica.

Alte substante implicate în nociceptie, sunt somatostatina si colecistokinina:

Somatostatina ar avea efecte similare cu opiaceele, pe lânga actiunea hormonala specifica.

Colecistokinina, hormon gastrointestinal, se gaseste în concentratii mari în aferentele senzoriale si creier (periapeductal), potentând nociceptia reversata de naloxona.

În analgezia de stres ar mai fi interesate si alte substante (pe lânga beta-endorfina) cum sunt: A.C.T.H, cortizolul etc.

Se mai considera existenta unui sistem neopioid de modulare a analgeziei de stres, în care sunt implicate mecanisme centrale de tip monoaminergic, serotoninergic, colinergic, histaminic si sistemul renina-angiotensina.

Implicarea centrilor nervosi în obtinerea efectului analgezic prin electroacupunctura este sugerata de constatarea ca acest efect nu se mai înregistreaza daca aplicarea acelor este precedata de interceptarea perceptiei dureroase periferice prin anestezie locala. La rândul lor, implicarea endorfinelor în mecanismul hipoalgeziant al electroacupuncturii este sustinuta si de imposibilitatea obtinerii acestui efect la soareci, deficienti în receptori opiacei.

Un argument în plus pentru interventia endorfinelor în obtinerea efectelor electrostimularii este adus si de utilizarea acestui tratament în combaterea sindromului de abstinenta la intoxicatia cronica cu heroina.

MECANISMUL DE INTEGRARE BIOFIZICĂ A CORPULUI UMAN

Stimularea unui punct de acupunctura antreneaza numeroase modificari locale, preluate ca informatii si transmise apoi la distanta, pe mai multe cai. Calea sistemului nervos somatic (S.N.S.), explica localizarea precisa, de catre pacient a punctului stimulat; pe cale reflexa, S.N.S. poate declansa o serie de reactii segmentare, precum: modificarea tonusului muschilor, modificarea pragului de perceptie dureroasa, si alte efecte specifice. Unul dintre mecanismele acupuncturale este cel reflex, implicat în teoria "controlului de poarta" a impulsurilor dureroase.

Calea sistemului nervos vegetativ (S.N.V.), explica efectele nemetamerice înregistrate în activitatea organelor interne (reglarea presiunii arteriale, modificarea motilitatii si a secretiei gastrice, reducerea bronhospasmului etc). Participa de asemenea la modularea perceptiei dureroase, având implicatii majore în asigurarea homeostaziei bioelectrice a corpului uman.

Calea vasculara, substantele chimice eliberate în cursul stimularii punctelor sunt preluate, pot actiona la distanta mare de locul întepaturii, inducând unele din efectele generale (reglaj specific al tonicitatii vasculare, stimularea proceselor imune, actiune centrala stimulatorie sau sedativa...). Cele mai multe dintre aceste substante chimice sunt încarcate electric, actionând la distanta, în virtutea sarcinilor electrice pe care le poseda. Aceasta cale include sistemul sangvin cât si pe cel limfatic.

Calea spatiilor interstitiale: de-a lungul lor migreaza sarcinile electrice "mobile" produse în exces în cursul stimularii si care pot fi înregistrate prin metoda E.A.G. sub forma microcurentilor de leziune.

Un prim caz este acela al unei paciente suferinde de glosodinie, sau sindromul de "gura arzânda (burning mouth)". Desi acestei paciente i-am efectuat un tratament de acupunctura clasica (fara resuscitare electrica), l-am ales pentru a evidentia efectul de hiperemie ce poate apare imediat dupa aplicarea acelor (fig.8). Acesta reactie dovedeste ca rezultatele acupuncturii vor fi dintre cele mai bune în atare situatie.

Reactia hiperemica accentuata observata dovedeste buna reactivitate a pacientei fata de acupunctura.

Caz 2.

Este vorba de o pacienta ce s-a prezentat în cabinetul nostru pentru mobilitati dentare pronuntate, sângerari gingivale spontane, halena fetida. Din anamneza rezulta ca este si polialergica medicamentos. In urma examenului clinic obiectiv se precizeaza diagnosticul de parodontita marginala cronica profunda. Se instituie un tratament antibacterian, antiinflamator, în cadrul careia se decide pe lânga detartraj si extractia lui 16 irecuperabil. Imaginea ce urmeaza prezinta aspectul facial dupa aplicarea acelor de acupunctura si a firelor de stimulare electrica (foto 9). Punctele alese pentru anestezia regiunii hemimaxilarului drept apartin meridianului stomac (S3, S7), intestinului gros (IG4, IG18), pericardului (P9). S-a apelat totodata la auriculoacupunctura alegându-se punctul dentar superior. Dupa circa 30 de minute de la începerea stimularii electrice s-a obtinut un efect analgezic suficient de bun pentru a efectua extractia lui 16. De aceea extractia a decurs în conditii optime, fiind usor

Fig.9 Cazul 2

de realizat si datorita gradului mare de mobilitate dentara, în schimb, chiuretajul peretilor alveolari s-a însotit de o usoara jena dureroasa.

Cazul 3

Pacienta din imaginea de mai jos (foto 10) s-a prezentat în clinica de parodontologie a facultatii noastre cu o parodontita marginala cronica superificiala localizata la grupul frontal inferior, fiind si polialergica medicamentos. Pe lânga terapia antbacteriana, antiinflamatorie s-a practicat un chiuretaj subgingival în câmp închis în regiunea mai sus mentionata.

Fig.10 Cazul 3

Pentru inducerea efectului anestezic s-a apelat la tehnica de analgezie prin electroacupunctura, punctele de electie fiind reprezentate de S5, bilateral. Deoarece pacienta a prezentat o usoara stare de lipotimie s-a ales o pozitie de decubit dorsal, fiind totodata resuscitat si punctul VG26. La circa 20 de minute de la stimularea electrica a acupunctelor efectul analgezic s-a dovedit a fi foarte bun, astfel încât s-a efectuat chiuretajul într-o stare de liniste operatorie totala. Inconvenientul major 1-a constituit starea de contractura a musculaturii regiunii mentoniere si sângerarea ceva mai crescuta decât dupa utilizarea unui anestezic corectat cu un vasoconstrictor.

Caz 4.

Ultima prezentare a acestor situatii clinice se refera la o pacienta cu glosodinie a carei labilitatii neuropsihice crescute la care se adauga relatarile ca ar avea o alergie atât medicamentoasa cât si alimentara. Aceste constatari m-au determinat sa aleg analgezia prin electroacupunctura înca din primul moment (fig. l1).

Fig ll Cazul 4

Din aceasta cauza chiar în situatia detartrajului ultrasonic pe care l-am utilizat în prima sedinta am apelat la acupunctura. Interesant este faptul ca desi pacienta a venit agitata si posibilitatea de colaborare cu ea parea sortita esecului, imediat dupa activarea electrica a acelor am obtinut o liniste operatorie totala. Este stiut ca în mecanismul ei de actiune acupunctura are o însemnata componenta reflexogena, aceasta fiind evidenta în cursul tratamentul starilor de agitatie neuro-psihice. Dar totodata în aceste cazuri hiper-reactivitatea dureroasa a bolnavului este mai mare ca de obicei. De aceea, consider cu atât mai demn de mentionat efectul rapid analgezic obtinut în aceasta situatie.

VIII. Concluzii, discutii, evaluari

Observatii personale efectuate de-a lungul anilor de când utilizez tehnicile de analgezie prin acupunctura si electroacupunctura în glosodinii si alte manopere stomatologice m-au condus la urmatoarele pareri pe care le-as enunta astfel:

Starea de analgezie în foarte multe situatii nu este totala; din aceasta cauza ea ar putea foarte bine numita "stare de hipoalgezie"; cu toate acestea ea este suficienta pentru a efectua o manopera stomatologica curenta, de tipul unei extirpari vitale, incizia unui abces, extractie dentara, etc..

Secusele musculare, starea de contractura si chiar de trismus descrisa mai sus, limiteaza si reduc accesibilitatea înspre regiunile distale ale cavitatii bucale, ceea ce pentru un medic stomatolog cu experienta profesionala de începator poate constitui un obstacol major în calea reusitei manoperelor sale.

în cazul glosodiniilor rebele la celelalte mijloace terapeutice alopate durerile încep sa scada în intensitate dupa circa 2-3 sedinte, în procent de peste 80% din cazuri durerile sunt abolite complet la sfârsitul serilor de sedinte de acupunctura.

în cazul interventiilor chirurgicale, cum sunt cele de parodontologie, sângerarea este mai mare decât în cazul folosirii de anestezice cu vasoconstrictori, ceea ce poate reprezinta un inconvenient major.

în situatia în care medicul stomatolog este cel care realizeaza si monitorizeaza anestezia prin electroacupunctura, efectuând si actul terapeutic se poate verifica si controla mult mai bine fiecare moment în parte, desi atentia trebuie sa fie mult mai ditributiva decât în situatia unei analgezii medicamentoase.

Postoperator, vindecarile sunt mult mai rapide, decât dupa folosirea anestezicelor medicamentoase. Extractiile efectuate de mine si care se situeaza la mai multe zeci, au avut o rata de vindecare de peste 92% fara complicatii, hemoragii imediate sau tardive. De asemenea nu am observat în nici un caz aparitia de alveolita postextractionala.

La câtiva dintre pacientii mei care sufereau de astm bronsic cu fenomene alergice marcate, imediat dupa activarea electrica a acelor dispneea permanenta de care suferea pacientul a disparut, chiar el remarcând usurinta cu care respira pe parcursul interventiei.

si deoarece majoritatea dintre cazurile carora le-am efectuat analgezii prin electroacupunctura erau pacienti alergici nu numai medicamentos, am urmarit atent reactiile postanestezice. La nici unul dintre aceste cazuri nu s-au sesizat reactii de nici un fel dupa electroacupunctura atât imediate cât si tardive.

Analgeziile din cazul glosodiniilor sunt mai bine obtinute dupa sedintele de electroacupunctura, aceasta metoda fiind indicata mai cu seama în situatia formelor persistente si care au debutat cu mult timp înaintea instituirii acupuncturii.

Raspunsul negativ la acupunctura este datorat frecvent situatiilor de asa-numite glosodinii, care au cauze organice (nevralgii dentare, parodontale, sinuzale, etc).

IX. Biblografie

1. ADRIAN P. ADAM: Acupunctura în medicina generala, I5 : 79-80, 1995.

2. ANDERSSON S. A, ERICON T., ITHALM-GREN E., LINDQUIST G.:

Electroacupuncture. Effect on pain threshold measured with electrical stimulation of teeth, Bi-ainRes., 63 : 393, J973.

3. ANDERSSON S. A., HOLMGREN E.. ROOS A.: Analgesic effects of peripheral conditioning stimulation. II. Importance of certain stimulation parameters, Acupuncture and Electrotherapeut. Res., Int. J" 2 :237, 1977.

* * *A-n explanatory book of the newest illustrations of Acupuncture Points, Medicine and Health Publishing Co., Hong Kong, 1974.

4. BECKER R. O., CONE C. D., JAFFE L. F.: Panel discussion,: the role of electrical potential at the cellular level ingrowth and development, Ann. N.Y. Acad. Sci, 328 : 451 1974.

5. BENSON I. J., EPSTEIN M.: The placebo effect: a neglected of set in the care of patients, IAMA, 232 : 1225-1227, 1975.

6. BERGSMANN O., WOOLEY-HART A.: Diferences in electrical skin conductivity between acupuncture points and adjacent skin area, Am. J. Acupuncture, 1: 27, 1973.

7. BÎGU V. sI COL.: Evidentierea meridianelor si a punctelor de acupunctura si a legaturilor cu organul afferent, 1981.

BRĂTILĂ F., PÂRVU E. Diagnosticul în Acupunctura, I : 9-33, 1995

CEKIC A., VIDAS I., STIPETIC M. M.: Oral clinical tests in glosodiny and glossopyrosis.

10. DYCHKO E.N., MIRTOVSKAYA V.N., SIROTA G.I., SUKMANSKII O.I.: Vanilmandelic acid and etiology of glossodiny.

11. FLORIAN P. Acupunctura fara ace, 5 : 204, 1998.

12. GĂLUsCAN V., CHIRIŢĂ C.: Manualul de Acupunctura Traditionala Chineza, Acupunctura in afectiunile orale.

13. GLASS B.J.: Xerostomia and glossodiny.

14. GLICK D., BEN A.H., GUTMAN D., SZARGEL R.: Salivary modifications in glossodiny.

15. GUNN C. C.: Type IV acupuncture points, Am. J. Acupuncture, 5 : 51-52, 1977.

16. GOUWEI L., et al: A study on the composition of aferent fibres at point "zu-san li" in relation to acupuncture analgesia, Zhoughua Yixme Zuzhi, 61: 24-28, 1981.

17. HAMEROFF S. R.: Microtubulus, bioholo-graphy and acupuncture, Am. J. Chin. Med, 2 :

18. HANEKE E. Etiology of glossodiny.

19. HSUEH P. J.: Electric acupuncture stimulation in the treatment of insomnia, Am, J. Acupuncture, 7: 335, 1979.

20. HYAERINEM J., KARLSSON M.: Low resistance skin points that may coincide with acupuncture loci, Medical Biology, 55 : 88

HUBER M.A., HALL E.H.: Glossodiny and nutritional deficiency.

22. IONESCU-TIRGOVISTE C., MARIN D., TOMA C., VASILESCU V.: Electro- physiology of the acupuncture points, Communic. USSM Bucharest, 1965.

23. IONESCU-TIRGOVISTE C: La importanca diagnostica de la resistividad electrica de los puntos de acupunctura, Rev. Argentina Acupunctura, 4 : 2, 1967.

IONESCU-TIRGOVIsTE C, CONSTANTIN D., BRATU I.: Electricul skin resistance in diagnosis of neuroses, Am. J. Acupuncture, 2 : 247, 1974.

25. IONESCU-TIRGOVIsTE C.: Anatomic and functional particularities off the skin areas used in acupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 199, 1975.

26. IONESCU-TIRGOVIsTE C, PHLECK-CHIIA-YAN, RODICA VIsINESCU, DANCIU A.: Acupuncture and electroacupuncture therapy in the treatment of hyperlipoproteinemia, Am. J. Acupuncture, 9 : 57, 1981.

27. IONESCU-TIRGOVIsTE C, PHLECK-CHHA-YAN, DANCIU A, BIGU V., CHEŢA D.: The treatment of peripheral polyneuritis by electroacupuncture, Am. J. Acupuncture, 9 : 303-309, 1981.

28. IONESCU-TIRGOVIsTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D, ET AL.: Electrical skin potential of the Jing distal points in diabetics with and without clinical neuropathy, Am. J. Acupuncture 12 : 256, 1984.

29. IONESCU-TIRGOVIsTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D., ANN A., DOROBANŢU E., HARTRA D.: Influence of medling depth and restance between acupuncture points on electrical current resistance, Am. J. Acupuncture, 11: 231-235, 1983.

30. INYUSHIN T. C.: Toward the study of electrobioluminiscence of Acupuncture points under normal conditions and with the Action of Laser Radiation, Problems in Bioenergetics, Dombrowsky A., ed. Alma-Ata, Kazakh. USSR, Kazakh State Univers., 64

31. JACOBS N. B.: Neuro-stimulation (acupuncture without needles) given by technicians following formula books and using higher-powered equipment, Am. 3. Acupuncture, 10 : 353-

32. JOWER G. W.: Transcutaneous electrical nerve stimulation (TENS) in pediatric acupuncture., Am. J. Acupuncture, 10 : 359-362, 1982.

33. KAJDOS V.: The Akabane method as applied to acupuncture, Am. J. Acupuncture, 2 : 266,

34. KASLOW A. C, LOWENCHUSS O.: Hearing rehabilitation. using electro-acupuncture without needles, Am. J. Acupuncture, 2 :23, 1974.

35. KELLNER A.: Histologie et function de la peau, Nouv. Rev. Int. Acup., 2 : 31, 1967.

36. LAITINEN J.: Acupuncture and transcutaneous electric stimulation in the treatment of chronic sacrolumbalgia and ischialgia, Am. J. Acupuncture, 4 : 169, 1970.

37. LAFOURT J. L.: A propos de 8 rugles, Meridiens, 57-08 : 59-69, 1982.

38. LAMB A.B., LAMEY P.J.: Prospective study of aetiological factors in burning mouth syndrome, Brit. Med. J., 296 : 1243-1246, 1988.

39. LEE T. N.: T'halamic Neuron Theory, the law of the Five Elements and l'he Rhyth-mic Method of Classical Acupuncture, Am. J. Acupuncture, 9 : 217

40. LEE D. C, LEE M. O., CLIFFORD D. H.: Does beta endorphin modify the sym-pathomimetic effects of acupuncture during anesthesia in dogs, Am. J. Acupuncture, 8 : 215,

41. LI H., GUAN Z., LIN G.: The microscopic vasculitis in tongue, Chinese Journal of Stomatology, III, 1996

42. LOWENSCHUSS O.: Electroacupuncture progress and effectiveness, Am. J. Acupuncture,

43. LUCIANI R. J.: Direct observation and photography of electroconductive points on human skin, Am. 3. Acupuncture, 6 : 311

44. LUHU J.P., DONATH K., HANEKE E.: Changes of the lip salivary glands in glossodinya. Histologic and morphometric analysis.

45. LUND E.: Bioelectric Fields and Growth, University of Texas, Austin, Texas, 1947.

46. MAN P. L, NING T. L.: Electroacupuncture and electrostimulation for relief of chronic intratable pain, Am. J. Acupuncture, 11: 143

47. MANAKA Y, URQUHART I.A.: Acupuncture, New York, Weatherhill, 1973.

48. MANAKA Y.: On certain electrical phenomena for the interpretation of Qi in chinese acupuncture, Am. J. Chin. Med, 3 : 71

49. MARESKY L.S., GIRD I., VAN DER BIJL P.: Burning mouth syndrome.

50. MAYOR R., GELDER M., GATT D.: Glossodiny, Psihyatry, ed. a-II-a, Oxford University.

51. MATSUMOTO T., HAYES M. F.: Acupuncture, electric phenomen of the skin and postvagotony gastrointestinal atony, Am. J. Surg, 125 : 176-180, 1973.

52. MELZAK R., STILLWELL D. M., FOX E.J.: Trigger points and acupuncture points for pain : Correlations and implications, Pain, 3 : 3-23, 1977.

53. MIN S. Y.: Effect of electric acupuncture and moxibustion on phagocytic activity of the reticulti-endothelial system, Am. J. Acupuncture, 11: 237-241, 1983.

54. MYERS A., NAYLOR G.D.: Estrogenic titre in glossodiny.

55. NAGAYAMA K.: I. Acupuncture anesthesia. Introduction of the selective way of me­ridian points in needle anesthesis and main of pain relief by electric needle anesthesia with " Tokk RK 7198, 3. Kyoto Pain Controle Inst., 6 : 101, 1973.

56. NAGAYAMA K.: The significance of selecting meridian points and finding points in drugless acupuncture anesthesia, J. Kyoto Pain Central Jnst. 8 : 74

57. NAGAYAMA K., GARNRY J. P., SAHA T.: Application of plate v.s. plate low-freqency electrostrostimulation for classic acupuncture. Modality needle feeting therapy, J. Kyoto Pain Control Inst. 9 : 243, 1976.

58. NAKATANI Y.: Skin electric resistance and Ryodoraku, J. Autonomie Nerve, 6 : 52,

59. NAKATANI Y.: Guide for aplication of Ryodoraku autonomous nerve regulatory therapy, Osaka, 1972.

60. NGUYEN VAN NGHI, LANZA U.: L'analgesie par acupuncture, Marseille, 1974.

61. NIBOYET J. E. H.: La moindre resistance a l'electricite de surfaces punctiformes et de trajets cutanes concordants avec les points et meridiens bases de l'acupuncture, Louis-Jean, Lyon, 1963.

62. NIBOYET J. E. H.: Nouveîles constataliois sur Ies proprietes electriques des points chinois, Bull. Soc. Acup., 30 : 7, 1968.

63. NISHIYAMA S. Internal disorders and tongue, Asian Medical Journal, 27, nr. 7, 1984.

64. NISHIYO K.: Acupuncture and the autoimuns reflex, J. Jap. Acup. and Moxibustion Soc, 29: 14-21, 1980.

65. OMURA Y.: Some hystorical aspects of acupuncture and electric acupuncture research, Acup. Electro-Terap., Research Inst., 1: 3, 1976.

66. PINDBORG J.J.: Glossodinya: Atlas of Diseases of the Oral Mucosa.

67. PRECIS D'ACUPUNCTURE CHINOISE: Académie de Médicine traditionelle chinoise, 1 : 11-64, 1982

68. POPOVICI D. & COL.: Acupunctura în terapeutica medicala, 5 : 90-91, 1988.

69. REVISTA O.S., O.M., O.P. : Psihopatological Study in burning mouth syndrome, nr. 3, vol. 78, 1994.

70. REVISTA O.S., O.M., O.P. REF. LAMEY P.J. & COL.: Lip component of burning mouth syndrome, nr. 5, 1994.

71. REVISTA DE STOMATOLOGIE sI GHIRURGIE B.M.F.: Glosodinia, French bucal medicine,III : 262-282, 1971.

72. SANDU L. Cum tratam durerea III : 34-73, 1991.

73. STEPANOVA T.S., DEGTIOREVA E.P.: Neurophysiological analisys of the central mechanism of glossalgia.

74. STOFMAN G.M. & COL.: Venous vasculitis in tongue.

75. ŢOVARU s. Patologie Medicala Stomatologica, 260-267, 1999.

76. VAN DER PLOEG: Psyhological aspects of patients with burning mouth syndrome, Van der Val I.

77. VÂRLAN G. POPESCU R., BÎGU V.: Opinii privind explicarea fenomenului acupunctural, 1987

ANEXA 1

CORESPONDENŢA DINTRE UNELE PLANTE MEDICINALE DIN ROMÂNIA sI MERIDIANELE ENERGETICE

MERIDIANUL ENERGETIC	PLANTA DENUMIRE LATINĂ	PLANTA DENUMIRE POPULARĂ
PLĂMÂN	THYMUS SPECIAE PLANTAGO LANCEOLATA	CIMBRU PĂTLAGINA
SPLINA/PANCREAS	VACCINIUM MYRTILLUS MORUS ALBA/NIGRA COMPOSITAE HERBA HUMULUS LUPUS	AFIN DUD PELINARIŢA HAMEI
INTESTIN SUBŢIRE	FOLIUM RUBIPLICATI MELISSA OFICINALIS	MURE ROINIŢA
CORD	LAVENDULA AUGUSTIFOLIA LEONURUS CARDIACA	LEVĂNŢICA TALPA GÂsTII
RINICHI	ROSA CANINA ARCTIUM LAPPA SAMBUCUS NIGRA	MĂCEs BRUSTUR SOC
INTESTIN GROS	GEUM URBANUM CARUM CARVI CORIANDRUM SATIVUM RHAMUS FRANGULA GENŢIANA LUTEA	CERNĂŢEL CHIMEN CORIANDRU CRUsIN GHINŢURA
VEZICA	JUNIPERUS COMUNIS AGROPYRUMREPENS	IENUPAR PIR
PERICARD	CRATAEGUS MONOGINA HYSSOPUS OFFICINALIS	PĂDUCEL ISOP
VEZICA BILIARĂ	MENTHA PIPERITA CALENDULA OFFICINALIS CICHORIUM INTYBUS	MENTA GĂLBENELE CICOARE
FICAT	CHELIDONIUM MAJUS ACHILLEA MILLEFOLIUM HYPERICUM PERFORATUM	ROSTOPASCA COADA sORICELULUI SUNĂTOARE
TREI FOCARE	HIPPOPHAE RHAMNOIDES RIBES NIGRUM ARTEMISIA ABSINTHIUM	CĂTINA ALBĂ COACĂZUL NEGRU PELIN

ANEXA 2

STRUCTURA BIOCHIMICĂ A PRINCIPALILOR MEDIATORI AI S.N.C.

MEDIATORI OPIOIZI:

MET-ENKEFALINA LYS LYS GLY GLN-OH

BETA-ENDORFINA

ALŢI PRECURSORI:

- PROENCEFALINA A - 4 molecule de MET-ENCEFALINĂ

- 1 molecula de LEU-ENCEFALINĂ

- PROENCEFALINA B(promorfina) - alfa, beta-neoendorfina, dinorfina

COMPOZIŢIA CHIMICĂ :

CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE sI UNELE DIN

CALITĂŢILE ASOCIATE

ANEXA 4

Arcada\Dinti	incisivi	canini	premolari	molari I,II	molar III
MAXILAR	R-V.	F-V.B.	P-I.G.	Spl.-S.	C-I.S.
MANDIBULĂ	R-V.	F-V.B.	Spl.-S.	P-I.G.	C-I.S.

MATERIAL

incisivi

canini

premolari

molari I,II

molar III

Amalgam

Compozit

indicatie de electie.

ANEXA 5

PUNCTELE DE ACUPUNCTURĂ CU LOCALIZARE

SOMATICĂ ANATOFORMĂ

Punctele somatice cu localizare anatoforma sunt acele puncte ce nu necesita vizualizarea acestora sau masurarea în unitati specifice "cun" pentru a fi evidentiate.

Punctele localizate pe regiuni corporale:

Palma manus:

Peric.9; I.8.

Dorsum manus:

P.11; I.G.1; I.G.3; I.G.4; I.9; I.S.1; I.S.2; I.S.3; T.F.1; T.F.3.

Reg. Carpalis:

anterior: P.9; I.7; Peric.7.

posterior: I.G.5; I.S.5; T.F.4.

Reg. Antebrat

Cubital anterior:

P.5; I.G.11; C.3; P.3; I.G.12.

Cubital posterior:

I.S.8; T.F.10; T.F.11.

Antebrahial anterior:

P.7; P.8; C.4; C.5; C.6; Peric.6.

Antebrahial posterior:

I.G.6; I.G.10; I.S.6; T.F.5.

Puncte Extrameridian(P.E.):

PUNCTELE REGIUNII GÂTULUI:

Reg. Scapulara:

I.S.9; I.S.10; I.S.12; I.S.14; D.M.14.

Reg. Cervicala anterioara:

V.C.22; V.C.23.

Reg. m. Sterno-cleido-mastoidian:

IG.17; I.G.18; S.11; I.S.16; I.S.17; V.B.12.

Reg. Mentoniera:

V.C.24.

Reg. Cervicala laterala:

I.G.16.

Reg. Cervicala posterioara:

V.10; T.F.17; V.B.20; V.G.15.

P.E.:

PUNCTELE CAPULUI

Reg. Parietala:

V.G.20.

Reg. Temporala:

T.F.20; T.F.21; T.F.23; V.B.3; V.B.7.

Reg. Frontala:

V.B.14.

Reg. Orbitala:

S.2; V.2; V.B.1; V.1.

Reg. Parotideo-maseterina:

S.6; S.7; T.F.21; I.S.19; V.B.2.

Reg. Bucala:

S.4; S.5.

Reg. Orala:

S.3; V.G.26; V.G.27.

P.E.:

PUNCTELE DE LA MEMBRUL INFERIOR:

Regiunea Labei Piciorului

Reg. Talo-crurala posterioara:

V.60; R.3; R.5.

Reg. Calcaneana:

R.4.

Reg. Dorsalis pedis si Crurala antero-inferioara:

S.41; S.43; S.44; S.45; Spl.1; Spl.5; V.B.40; V.B.42; V.B.43; V.B.44; F.1; F.2; F.4.

Marginea mediana a piciorului:

Spl.2; Spl.3; Spl.4; R.2; R.6.

Marginea laterala a piciorului:

V.63; V.64; V.65; V.66; V.67.

P.E.:

Regiunea Gambei

Unele din puncte au fost selectate si datorita influentei asupra întregului organism, desi localizarea acestora nu este de tip anatoform.

Reg. Crurala posterioara:

Spl.9; V.57; R.7; R.8; F.7.

Reg. Crurala anterioara:

S.36; V.B.34; V.B.39.

Reg. Posterioara a Genunchiului:

V.38; V.39; V.40; R.10; F.8.

Reg. Anterioara a Genunchiului:

- S.35; V.B.33.

P.E.:

REGIUNEA LOMBARĂ POSTERIOARĂ

Se pun în evidenta toate punctele situate pe linia mediana dar si cele laterale de la T.12 pâna la nivelul vertebrei sacrale II.

V.21; V.22; V.23; V.24; V.25; V.26; V.27; V.51; V.52; V.G.3; V.G.4; V.G.5.

P.E.:

Meridianele si Acupunctele de la nivelul extremitatii cefalice

Punctele Auriculare