Definitie: abcesul cald este o infectie acuta localizata ce realizeaza o colectie purulenta, bine delimitata si circumscrisa de tesuturile în care se dezvolta.
Agentii patogeni încriminati sunt: stafilococul, pneumococul, gonococul, colibacilul, anaerobii. Cel mai frecvent întâlnit este stafilococul auriu.
Inocularea septica se poate produce accidental sau iatrogen. Poate evolua ca o consecinta a unei infectii anterioare (furuncul, hidrosadenita), sau ca o localizare secundara metastatica dintr-un focar septic la distanta (abcesele hepatice, cerebrale, renale etc.).
Din punct de vedere anatomo-patologic este constituit dintr-un continut si un continator. Continutul este reprezentat de tesut lichefiat, leucocite distruse, microbi, ceea ce realizeaza puroiul. Caracteristicile macroscopice ale puroiului pot defini agentul patogen. Astfel, puroiul gros, cremos, inodor este întâlnit în infectiile cu stafilococi; fluid, sero-purulent, în cele streptococice; verzui, bogat în fibrina, în cele pneumococice; albastrui, în cele cu pioceanic.
Continatorul este o neocavitate realizata prin necroza tesuturilor în care evolueaza procesul. Peretele cavitatii (numit si membrana piogena) este constituit din trei zone: centrala, reprezentata de un depozit de fibrina în care se gasesc leucocite si microbi; mijlocie, reprezentat de tesutul conjunctiv de reparatie sau neoformatie; periferica, reprezentata de reactia fibro-scleroasa a tesuturilor din jur care formeaza o veritabila bariera biologica în delimitarea si blocarea extinderii infectiei.
Tabloul clinic de debut este caracterizat prin aparitia unei dureri spontane într-o regiune unde se constata o induratie acoperita de tegumente eritematoase, cu temperatura cutanata crescuta (modificari evidente în localizarile superficiale).
Dupa 3-4 zile, semnele locale se intensifica, durerile devin mai intense, uneori cu caracter pulsatil, congestia tegumentelor circumscrie o tumefactie ce prezinta în zona centrala fluctuenta, semnul clinic al fazei de supuratie. În acest moment, colectia supurata este constituita. Semnele generale ale infectiei se accentueaza, febra îmbraca un caracter oscilant, tipic de supuratie.
Evolutia abcesului netratat duce la fistulizare spre exterior, într-un viscer sau cavitate din vecinatate. Fistulizarea poate duce uneori la vindecarea abcesului, dar mai frecvent realizeaza o vindecare temporara, cu posibilitatea reaparitiei la intervale variabile de timp a fenomenelor acute si refistulizare. Alteori, se constituie o fistula cronica (modalitate des întâlnita în evolutia abcesului perianal).
Abcesul poate evolua spre complicatii regionale (limfangite, adenite) sau generale (septicemie, septicopioemie).
Foarte rar, colectiile mici se pot vindeca spontan, prin resorbtia apei din magma purulenta, fagocitarea si remanierea fibro-scleroasa a continutului, ceea ce duce la impregnarea cu saruri de calciu, înconjurata de tesut fibro-scleros.
Diagnosticul diferential al abcesului se face cu tumorile cu evolutie acuta pseudoinflamatorie sau în proces evolutiv (mastita carcinomatoasa, sarcomul), anevrisme ce pot adera la tegumentul adiacent inflamat, chisturi sebacei infectati, abcese reci suprainfectate.
Tratamentul antiinfectios cu antibiotice se aplica în functie de teren (diabetici, renali, hepatici cronici, la cei tratati cu imunosupresoare) sau în cazul aparitiei semnelor ce atesta tendinta extensiei loco-regionale (expansiune celulitica, limfangita, adenita) sau generale a procesului. La acestia se va asocia si tratamentul adecvat de sustinere a starii generale si stimulare a imunitatii organismului.
Tratamentul local în faza de debut este conservator, constând în aplicatii locale reci sau calde, în functie de momentul evolutiv (congestie sau tendinta la colectare).
Tratamentul chirurgical este recomandat în faza de colectare; elementele salutare ale interventiei fiind: incizia, evacuarea si asigurarea drenajului colectiei cu mese sau tuburi ("ubi pus, ibi vacuo").
În colectiile bine delimitate si, mai ales, profunde (abcese hepatice, renale) se poate efectua punctia dirijata sub echograf cu aspiratia continutului si introducere de antibiotice, concomitent cu urmarirea atenta a evolutiei fenomenelor.
În afara conditiilor speciale mentionate, tratamentul abcesului cald este chirurgical, acesta fiind singurul tratament ce asigura vindecarea corecta si definitiva a afectiunii, ceea ce a determinat formularea postulatului "cele mai eficiente antibiotice sunt incizia si drenajul la punctul decliv".
|
