TRAUMATISMELE CERVICALE
TRAUMATISMELE LARINGELUI
Clasificarea traumatismelor
A. Traumatisme externe :
1. Traumatisme deschise ( plagi laringiene 17517r1714r )
- plagi prin arma alba - taiate
- intepate
- plagi prin arma de foc - plagi impuscate
- plagi contuze
2. Traumatisme iatrogene :
- chirurgicale
- prin agenti fizici
3. Traumatisme inchise :
- contuzii
- comotii
- luxatii - izolate
- asociate unei contuzii sau unei fracturi
- fracturi - supraglotice, transglotice sau lateroglotice, dezinsertia laringo-traheala
- leziuni complexe
B. Traumatisme interne - determinate de eforturi vocale exagerate, corpi straini laringieni, arsuri, explorari intralaringiene.
Etiopatogenie
Plagile laringelui sunt produse prin instrumente taietoare, intepatoare sau proiectile. Plagile prin instrumente taietoare se intalnesc in accidente de circulatie (sectiune prin parbriz), accidente de munca, in sinucideri ( brici, cutit )- in special la alienati sau in timpul barbieritului. Sunt mai frecvente plagile in partea stanga a gatului, instrumentul taietor aluneca cel mai adesea pe cartilajul tiroid si sectioneaza membrana tiro-hioidiana, producand o faringotomie subhioidiana. Mai rar, instrumentul taietor aluneca spre membrana crico-hioidiana. De regula, in tentativele de sinucidere plagile la nivelul laringelui sunt multiple, pe cand in agresiune plaga e frecvent unica.
Plagile prin impungere - cu un cutit, in urma unui accident sau a unei agresiuni, produc leziuni grave endolaringiene insotite deseori de emfizem subcutanat.
Plagile prin proiectile se intalnesc mult mai rar si sunt datorate accidentelor de vanatoare, exploziilor sau provocate de un glont de revolver. Leziunile pot fi perilaringiene, fara atingerea scheletului, sau leziuni cu fracturi ale cartilajelor. Dupa profunzime plagile pot fi :
- neperforante sau parietale, cand nu se lezeaza mucoasa laringo-traheala;
- perforante, distructive cand instrumentul patrunde in cavitatea laringelui sau o depaseste.
Traumatismele laringelui prin agenti fizici pot apare prin iradiere pe un laringe anterior sanatos sau postterapie pe un cancer laringian
Traumatismele inchise se produc prin aplicarea directa a agentului vulnerant asupra laringelui : lovitura de pumn, tentativa de strangulare, hiperextensie sau hiperflexie a capului prin spanzurare, accidente sportive, lovirea regiunii cervicale anterioare in accidente de circulatie. Aceste traumatisme produc :
- comotia laringelui - nu apar leziuni importante ale organului
- contuziile laringelui - ca urmare a unor traumatisme directe (caderi pe regiunea cervicala anterioara, lovituri, strangulatia) sau traumatisme indirecte ( soc aerian in timpul unei explozii, hiperextensia gatului in timpul unor manevre obstetricale cu strivirea laringelui pe coloana cervicala)
- luxatiile crico-aritenoidiene, cricoidiene, sau luxatiile totale ale laringelui - sunt exceptionale si se datoresc unor traumatisme violente la unii indivizi cu o laxitate marcata a ligamentelor
- fracturile cartilajelor laringelui
- fracturile cartilajului tiroid
- fracturile cricoidului - mai rare, intereseaza inelul de o parte si de alta, prin detasarea fragmentului anterior, median al inelului.
- aritenoizii se luxeaza si doar exceptional se pot fractura.
- dislocarea totala a laringelui s-a observat la ranitii de razboi
Mucoasa este de multe ori in timpul fracturilor lezata, sfasiata, producandu-se o fractura deschisa; corionul submucoasei este locul formarii hematoamelor si edemelor.
Dupa localizare fracturile laringiene pot fi:
- fracturi supra-glotice : se produc cand lovitura are o directie oblica de jos in sus si dinainte inapoi, avand tendinta de a "indoi" orizontal cartilajul tiroid
- fracturi trans-glotice sau lateroglotice : sunt cele mai frecvente; se pot prezenta sub
forma unei simple fracturi paramediene fara deplasarea cartilajului tiroid sau o fractura veritabila, verticala a aripei tiroidului cu infundarea focarului de fractura spre sinusul piriform care este lezat, cu smulgerea aritenoidului si sectionarea corzii vocale.
- fracturi frontale gloto-subglotice : leziunile corzilor vocale si aritenoizilor sunt frecvente
- dezinsertia laringo-traheala : este de obicei completa cu importanta distantare a fragmentelor la care se asociaza fractura in trei fragmente a cricoidului si denudarea fetei endolaringiene a cricoidului ca urmare a smulgerii mucoasei provocate de retractia traheei in portiunea inferioara a gatului
- fracturi complexe : provocate de zdrobirea laringelui de coloana vertebrala cervicala
Traumatismele interne ale laringelui pot fi produse de eforturi vocale exagerate, corpi straini sau prin arsuri in urma inhalarii sau ingestiei unor substante caustice. O categorie aparte o reprezinta traumatismele iatrogene, secundare explorarilor intralaringiene.
Manifestari clinice
Simptomatologia traumatismelor laringiene se prezinta prin manifestari imediate ca: socul, tulburari respiratorii, disfonia, tusea, tulburari de deglutitie, hemoragia.
1. Socul secundar traumatismelor laringiene este de doua tipuri :
a) socul neurogen - apare in comotiile laringelui si se manifesta printr-o sincopa respiratorie sau cardiaca imediata, de origine bulbara prin reflex cu punct de plecare laringian ; poate fi benign cu pierderea constientei cateva minute sau grav prin aparitia colapsului cardiovascular.
b) socul traumatic - apare cam la o jumatate de ora dupa traumatism si se caracterizeaza printr-un dezechilibru umoral.
2. Tulburarile respiratorii - pot fi de diferite grade, de la dispnee discreta la insuficienta respiratorie grava. Apar de regula in traumatisme joase ale laringelui. Dispneea laringiana tipica evolueaza ca insuficienta respiratorie de tip obstructiv superior cu bradipnee inspiratorie cu tiraj, cornaj, coborarea inspiratorie a laringelui. mai pot apare staza venelor cervicofaciale, puls paradoxal, chiar crize de apnee.
Insuficienta respiratorie are o evolutie in doua etape:
- faza compensata - bolnavul este agitat, speriat dar coloratia tegumentelor si mucuoaselor e normala
- faza decompensata - se poate instala in orice moment; debutul este anuntat de semne de hipercapnie: tegumente roz, calde, vasodilatatie periferica dupa care se instaleaza anoxia cu cianoza, tahipnee, respiratie superficiala apoi tahicardie, somnolenta putand ajunge in final la deces prin asfixie mecanica.
3. Disfonia poate fi: usoara ( in eforturi vocale exagerate, in comotii sau contuzii laringiene), diplofonia ( in paralizii recurentiale monolaterale), afonia (in paralizii ale adductorilor corzilor vocale sau in dezinsertia corzilor)
4. Tusea - iritativa, ca reflex de aparare, este inconstanta si se datoreaza unui eventual corp strain in laringe ( proiectil, eschila osoasa, cartilaj, fragmentede imbracaminte), aspiratie de sange in trahee.
5. Tulburari de deglutitie - dureri la deglutitie in leziuni superioare ale laringelui asociate cu leziuni ale hipofaringelui si drum fals al deglutitiei ce presupune o leziune a epiglotei, nervilor laringieni superiori sau aritenoizilor.
Diagnosticul traumatismelor laringiene
In prezenta unor plagi cervicale cu deschiderea directa a laringelui sau a unor plagi perforante ori transfixiante interesand laringele, diagnosticul este evident. Cand plaga este de dimensiuni reduse, hemoragia nu se poate evacua si se formeaza un hematom enorm, cu compresiune si dispnee; cand hemoragia e abundenta, sangele inunda plamanul si duce la deces. Emfizemul cutanat se datoreaza iesirii aerului din cavitatea laringiana spre spatiile celulare in timpul respiratiei sau efortului de tuse - emfizemul creste rapid, realizand emfizem in pelerina care prin compresiunea vaselor mari poate duce la deces. Leziunile asociate in plagile profunde se refera la nervii si vasele laringiene sau de vecinatate si la leziunile asociate ale faringelui :
- leziunea asociata a hipofaringelui si a gurii esofagului este adesea mortala, fiindca se produc leziuni vasculare importante;
- o fractura a maxilarului inferior duce la caderea limbii inapoi, fapt ce provoaca asfixia;
- secundar unei lovituri puternice cu directie antero-posterioara se pot produce leziuni vertebrale cu afectare medulara la nivelul vertebrelor C4-C7 avand ca urmare paraplegia/cvadriplegia imediata.
- leziunile vasculare tiroidiene, ale jugularei externe sau ale arterelor laringiene, faciale, linguale produc hemoragii abundente dar nu sunt foarte grave;
- leziuni ale nervilor laringei si recurenti nu se pot pune in evidenta decat mai tarziu, fiind mascate de tabloul clinic general.
Comotiile laringelui determina socul neurogen cu sincopa respiratorie sau cardiaca.
Contuziile laringelui cu leziuni musculare se traduc prin echimoze locale, edeme, hematoame submucoase.
Luxatiile sunt asociate unei plagi sau fracturi laringiene.
Fracturile laringelui sunt mai frecvente intre varstele de 20 si 60 de ani; traumatizatul isi pierde imediat constiinta prin sufocare; alte semne : dispnee laringiana cu tiraj, expectoratie sanghinolenta, disfonie sau afonie, tusea violenta, dureri vii la deglutitie; emfizemul, semn patognomonic in fracturi, apare in 60% din cazuri si debuteaza in regiunea cervicala anterioara, apoi prin efortul de tuse se extinde la umeri, fata, torace.
Investigatii paraclinice
I. Explorare imagistica
1. Metode radiologice
- radiografia laringiana simpla in incidenta antero-posterioara si de profil - poate evidentia o fractura de os hioid sau prezenta unor corpi straini radioopaci intralaringieni;
- tomografia plana - evidentiaza stenozele postintubatie laringo-traheala;
- computer tomografia - explorare rezervata pacientilor la care lezarea laringelui este suspectata prin anamneza si examen fizic, cazuri cu un singur semn sau simptom de leziune laringiana
- laringografia cu substanta de contrast.
2. Examenul laringoscopic prin laringoscopie directa - stabileste diagnosticul in traumatismele externe inchise:
- in contuzii laringiene - evidentiaza o roseata a unei corzi vocale sau un hematom pe benzile ventriculare;
- in comotiile laringelui - arata un laringe normal, diagnosticul se pune clinic;
- in luxatii laringiene - evidentiaza o elongatie a plicii ariteno-epigloticede partea sanatoasa si o retractie de partea luxatiei.
II. Explorarea functionala
1. Laringo-stroboscopia - permite observarea morfologiei corzilor vocale, a formei, amplitudinii si frecventei miscarilor respiratorii.
2. Sonografie - are importanta in tulburarile functionale ale laringelui.
Evolutie si prognostic
Evolutia leziunilor laringiene posttraumatice depinde de tipul traumatismului. In prezent, prin progresele tehnicilor operatorii, mijloacelor de reanimare moderne si aportul antibioticelor, s-a modificat semnificativ prognosticul vital al traumatismelor laringiene.
Complicatii
1. Precoce - emfizemul subcutan este un semn de gravitate.
- comotia sau fractura pot duce la deces prin sincopa cardiaca sau respiratorie;
2. Infectioase - pericondrita, artrita crico-aritenoidiana apar in orele urmatoare agresiunii;
- celulita cervicala poate antrena extinderea infectiei la mediastin
- proiectilele pot antrena anaerobi telurici ducand la gangrena gazoasa;
- infectia cu pioceanic sau proteus produce condrita laringiana sau traheala.
In prezenta unei celulite supurate poate aparea o hemoragie intarziata chiar la o luna de traumatism.
|