codul de la Reykjavik, din 1975, precizeaza conditiile tranfuziei de sange.

acordul nr. 84/1974 privind schimbarea testului de compatibilitate a tesuturilor.

recomandarea nr.78/29 si recomandarea 79/5 in vederea transplanturilor, implanturilor si prelevarii de tesuturi si de organe de origine umana.

conventioa asupra Bioeticii a Consiliului Europei din 19/11/1996 interzice comercializarea de organe si parti ale corpului uman.

Pe baza acestor documente internationale si ale altora, Romania a elaborat si promulgat Legea nr. 2/8.01.1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si de organe umane. Legea are 5 capitole si 9 anexe.

principiul benefic : presupune existenta unui echilibru intre avantajele, riscurile si dezavantajele unei anumite interventii terapeutice. Se impune o informare onesta a tuturor factorilor implicati in respectivul act terapeutic.

apararea vietii donatorului si primitorului : acest principiu poate fi incalcat mai ales atunci cand se cauta performanta medicala decat sanatatea bolnavului sau atunci cand, daca se face prelevarea organelor de la un cadavru, echipa de recoltare a purces la preluarea organului inaite ca moartea sa se fi instalat in mod real sau nu a fost constatata. In cazul donorului viu se respecta principiul de mai sus, atunci cand viata donorului nu va avea de suferit substantial. In ceea ce il priveste pe primitor, i se rspecta viata daca, prin transplant, se garanteaza reala prelungire a ei in conditii normale sau aproape normale.

principiul nediscriminarii pacientilor : nr bolnavilor a caror viata ar putea fi salvata sau ameliorata prin transplant este foarte mare fata de nr mic al organeloe disponibile. In aceste situatii medicii trebuie sa faca niste selectii. Selectia trebuie sa fie determinata doar de conditiile optime de reusita a transplantului si de finalitatea acestuia.

respectul fata de libertatea si autonomia persoanei : pe de o parte se refera la obligativitatea consimtamantului informat atat din partea donorului cat si a primitorului; pe de alta parte se refera la persoanelecare nu-si pot exercita libertatea total sau partial( detinutii, saracii, persoane handicapate d.p.d.v psihic sau copiii). Echipa de transplant trebuie sa informeze sub toate aspectele si in detaliu atat pe donator, cat si pe primitorul de organe cu privire la riscurile, beneficiile, procedura si consecintele prelevarii si respectiv, implantului de organe, incat cei vizati sa poata lua hotararea in deplina cunostinta de cauza. Consimtamantul trebuie dat in mod explicit si in scris.

Respectarea celor 4 principii este absolut necesara si concomitenta.

2. Donatorul

In cazul in care acesta este viu, i se vor prezenta toate detaliile privind riscurile la care se expune. Daca va face dovada capacitatii de exercitiu, ca a inteles cele prezentate si isi va da acordul in mod expres si in scris, nu exista probleme de ordin legal si etic. In cazul insuficientelor renale, adesea se cere un organ de la un frate minor. Aici pe langa consimtamantul copilului trebuie avut si cel al parintilor. In cazul nou-nascutilor anencefalici, eventuali donatori de organe, singura procedura licita pentru prelevarea de organe este cea prin care se ingrijeste nou-nascutul in mod norm,al pana cand se va produce stopul cardiac. Specialistii atrag insa atentia ca anencefalii nu sunt buni donatori datorita, atat frecventei imaturitatii organelor, cat si numeroaselor malformatii.

In cazul prelevarii de organe de la persoanele decedate, lucrurile se simplifica atunci cand omul si-a dat acordul ca, dupa moarte, anumite organe ale trupului sau sa fie folosite pentru transplant .

Este o dubla si grava eroare sa supui un suferind traumei provocate de operatia unui transplant si aceasta sa nu reuseasca din cauza ca organul grafat nu mai era apt pt un transplant eficient. Deopotriva este o mare eroare si un pacat grav ca, in graba de a preleva organe fiabile, echipa de prelevare sa ucida om, care nu era mort.

Moartea cerebrala

Prin urmare se poate declara moartea unei persoane, se poate elibera certificatul de deces si dupa acest moment se paote trece la prelevare organelor in vederea transplantului.

"Sfarsitul fiecaruia dintre noi vine cand vrea D-zeu , iar mesajul medicinii este de a lupta pentru viata si nu de a jsutifica moartea. Medicul este dator sa aline suferintele, dar nu are dreptul sa grabeascaintentionat procesul natural al mortii.

Preluand invatatura crestina potrivit careia sufletul omenesc este in tot trupul omenesc, Prof. Dr. Tristam Engelhardt precizeaza ca exista o diferenta intre organele trupului omenesc in ceea ce priveste efectul prezentei lor la definirea personalitatii. Spre exemplu, omul isi pastreaza calitatile personale si identitatea personala chiar daca i se transplanteaza o alta inima, un alt ficat sau un alt plaman. Sufletul este si in mana, dar distrugandu-se mana nu se distruge si persoana. Nu acelasi lucru se intampla cand unei persoane i s-a distrus creierul, persoana este moarta.prin urmare este o crima sa declari un om mort doar pentru ca i=a incetat functionarea spontana a sistemului cardio- respirator, fara sa fi murit creierul.

Prof. Mantzaridis aminteste de revenirea la viata a celor morti d.p.d.v clinic si pe cei care au revenit dupa ce functiile cardio-respiratorii inceteaza. Acelasi profesor , fundamentandu-se pe Sf Maxim va spune ca omul nu se identifica cu trupul nici cu sufletul, nici cu unirea acestora, nici cu suma lor, ci este ceva care le depaseste pe toate acestea si in acelasi timp le cuprinde, fara sa fie continut de vreunul dintre aceste elemente si fara sa fie determinat de vreunul din ele.

Concluzii : daca viata aproapelui, cea fizica si cea duhovniceasca este garantata, nici un sacrificiu nu este prea mare, cu conditia sa nu ucizi un om spre a promite nsau a da viata altuia.