Tratamentul poliartritei reumatoide (PR)
Datorita faptului ca boala are implicat un mecanism autoimun nu se poate aplica un tratament cauzat, etiologic. Principalele criterii pentru diagnostic raman ameliorarea suferintei cu conservarea functionala cat mai mult posibil. Pentru aceasta, in PR tratamentul trebuie sa fie precoce, complex si continuu.
Obiectivele tratamentului complex:
· 14214j913o ; ameliorarea durerii;
· 14214j913o ; scaderea inflamatiei;
· 14214j913o ; oprirea leziunilor distinctive ale osului si cartilajului;
· 14214j913o ; prevenirea sau corectarea deviatiilor, deformarilor si atrofiei musculare;
· 14214j913o ; readaptarea la gestica uzuala (prevenirea handicapului total).
Mijloace terapeutice: in PR se folosesc terapia medicamentoasa, terapia fizicala, kinetoterapia, terapia ocupationala, balneoterapia si terapia chirugicala.
1).Terapia medicamentoasa este foarte utila in PR; se adreseaza in special durerii si inflamatiei. Tratamentul medicamentos poate fi tratament cu actiune lenta si tratament cu actiune rapida.
Tratamentul cu actiune lenta este tratament de fond in PR, care influenteaza evolutia proceselor distructive. In cadrul acestuia se folosesc sarurile de aur, imunomodelatoarele si corticoterapia in cure lungi. Dezavantajul este ca se aplica pe perioade foarte lungi de timp; efectul se simte dupa 3-6 luni de tratament, iar efectele secundare sunt foarte importante.
Tratamentul cu actiune rapida: se folosesc medicamente cu efect antalgic si antiinflamator. Aceste medicamente sunt din clasa AINS, se aleg in functie de toleranta bolnavului, de raspunsul la tratament si de contraindicatii. Pe langa ameliorarea durerii, aceste antiinflamatoare au rol si in profilaxia secundara (agravarea bolii) pentru faptul ca reducand durerea creeaza conditii de mentinere a mobilitatii, impiedicand hipertrofia musculara de tip antalgic. Se mai pot folosi medicamente antalgice simple (algocalmin) sau cortizon in cure scurte. Cea mai grava complicatie dupa corticoterapie este osteoporoza. Se apeleaza la corticoterapie atunci cand bolnavul nu raspunde la alte forme de tratament; cand fenomenele sistemice prevaleaza asupra celor particulare; in aplicatie intraarticulara, cand PR afecteaza 1-2 articulatii. Orice infiltratie cu cortizon nu se repeta mai devreme de 2-3 luni, iar articulatia nu va fi functionata mai mult de 3-4 ori pe an. Pentru articulatiile portante este obligatoriu dupa infiltrare ca agentul sa stea la pat 2-3 zile, apoi sa mearga in baston 10-14 zile.
2).Terapia fizicala: in PR are indicatii indiferent de stadiul clinic al bolii.
Obiectivele acestui tratament sunt reducerea durerii, ameliorarea circulatiei periferice, reducerea inflamatiei si pastrarea functiei mioartrokinetice-se realizeaza pe de o parte prin recuperarea si refacerea musculara, fie prin ameliorarea mobilitatii pe baza reducerii durerii si inflamatiei. Un alt obiectiv foarte important este acela ca acest tratament este un mijloc de pregatire a bolnavului pentru programul kinetic.
Mijloacele sunt:
a).termoterapia-cel mai simplu si eficient mijloc. In PR se realizeaza cresterea pragului sensibilitatii dureroase, se realizeaza decontracturare musculara. cea mai folosita forma de caldura locala este hidrotermoterapia, folosindu-se apa la 36-37 grade, sub forma de baie calda partiala sau generala. Aceasta baie este indicata in special dimineata pentru ameliorarea redorii matinale; dureaza 20-40 minute. Se pot face 2-3 bai pe zi. Baile se fac numai in formele de remisiune.
b).hidrokinetoterapia se face tot cu apa la 36-37 grade si are avantajul facilitarii miscarii in bazin, cu ameliorarea extensibilitatii tesuturilor si reducerea redorii articulare.
c).crioterapia-agent fizical folosit in perioada inflamatorie. Efecte: scade contractura musculara, creste pragul sensibilitatii dureroase, scade exudatul inflamator local si realizeaza o ameliorare a circulatiei periferice fara efectul nedorit de vasodilatatie si hiperemie periferica. Formele care se aplica: masaj cu gheata pe articulatiile inflamate; se face 6-10 minute, de 2-3 ori pe zi.
Dupa aceste proceduri fizicale este indicat sa se urmeze un program de mobilizare articulara.
d).masajul uscat se efectueaza pentru efecte pe musculatura adiacenta. Se folosesc forme de masaj relaxator (neteziri.), decontracturant avand si un efect preventiv al aderentelor fibroase.
e).electroterapia se aplica pentru efectul antialgic si musculotrop. Cele mai folosite forme sunt cele care realizeaza o patrundere in profunzime a unor substante medicamentoase. Pentru aceasta se aleg curentul galvanic sub forma ionogalvanizarilor si ultrasunetul cu cele mai bune efecte antifibrozante sub forma sonoforezei. Se mai pot folosi curenti diadinamici si interferentiali.
3).Kinetoterapia este cea mai importanta terapie in pastrarea si ameliorarea functiei articulare.
Obiective:
· 14214j913o ; realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare in scopul mentinerii capacitatii functionale a articulatiilor;
· 14214j913o ; mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare in scopul obtinerii unei amplitudini de miscare in limite normale, functionale;
· 14214j913o ; mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare.
Programul kinetic se adapteaza permanent stadiului clinic al bolnavului. Ca repere generale ale programului kinetic in PR retinem:
-obligativitatea repausului articular in puseu inflamator;
-executarea miscarilor in limitele amplitudinilor functionale fara a forta amplitudinea maxima;
-respectarea durerii si disconfortului individual, care ramane o orientare pentru programul kinetic ca volum, intensitate, durata. Bolnavul nu trebuie sa prezinte durere nici in sala, nici dupa incetarea programului.
Realiniamentul segmentelor este un obiectiv de urmarit din stadiile incipiente pentru ca predispune la fixarea in pozitii vicioase, nefunctionale. Trebuie evitate microtraumatismele prin repaus articular in timpul puseului inflamator. Repausul in pozitii corecte se realizeaza prin posturari, care la randul lor folosesc atele si orteze. Avantajele acestir mijloace de mentinere a posturii corecte sunt: realizarea unui suport pasiv care anuleaza microtraumatismele si fortele deformante; realizarea unei intinderi musculare usoare fara a forta capetele articulare; impiedicarea fixarii in pozitii vicioase prin fibrozarea tesutului inflamat. Cel mai frecvent se folosesc atele pentru mana, care se pot folosi pe timpul noptii, dar si discontinuu pe timpul zilei.
Evitarea flexumului de sold si de genunchi se face si prin respectarea unor reguli elementare, cum ar fi: decubitul ventral pastrat pana la 60 minute pe zi intermitent; decubit dorsal cu saculet de nisip pe genunchi; evitarea pozitiilor prelungite de stand in fotoliu sau pe scaun, care favorizeaza flexum. In caz de flexum accentuat de genunchi se folosesc fese gipsate in pozitia de extensie maxima si care se schimba la cateva zile, in functie de gradele de extensie castigate. Evitarea flexiei plantare se realizeaza tot cu atele, care au ca scop si evitarea flexiei degetelor. Cel mai frecvent se folosesc atelele sub forma de sustinatori plantari, adaptati la incaltaminte. Interzicerea tocurilor inalte care cresc presiunea pe articulatiile metacarpofalangiene afectate; folosirea unor atele de noapte care sa mentina piciorul intr-un unghi de 90 grade fata de gamba. Atelele pentru mana trebuie tinute discontinuu, trebuie sa realizeze o usoara pozitie de flexie in articulatiile mici pentru a invinge contractura flexorului profund al degetelor si deviatia de lebada, trebuie sa lase o usoara flexie in articulatiile metacarpofalangiene, pentru ca extensia este nefiziologica. Pumnul se fixeaza in usoara extensie de 10-20 grade si in pozitie neutra; atelele de mana fixeaza obligatoriu si pumnul si articulatia pumnului, pentru a evita deviatia cubitala frecventa; policele trebuie pozitionat in ABD-opozitie. Aceste atele trebuie utilizate obligatoriu noaptea si mai putin ziua. Pentru evitarea subluxatiilor trebuie sa se favorizeze priza digito-palmara, evitandu-se flexia in articulatiile metacarpofalangiene, pentru ca predispune la subluxatii. Se renunta de obicei la priza de forta si obiectele sunt apucate cu 2 maini pentru evitarea acelorasi leziuni distructive.
Prevenirea blocarii cotului se realizeaza tot cu atele, care sunt mentinute discontinuu, fara a tenta extensia completa.
Prevenirea blocarii umarului: la umar se pierde in special ABD si flexia. Si oarecum rotatia externa. Pentru aceasta se procedeaza la mentinerea ABD prin folosirea unei perne in axila. In decubit dorsal se are grija ca membrul superior sa nu ramana mult timp mai jos de planul corpului si de aceea se pune o perna sub acesta.
Mobilitatea: initial reducerea mobilitatii este datoratya durerii si inflamatiei; abia in stadii mai avansate cauza este fibrozarea tesutului inflamat si hipotrofia musculara. cel mai eficient este sa actionezi in etapele incipiente inaintea organizarii fibroase a tesutului inflamator.
Mijloace: mobilizarile pasive se folosesc inclusiv in stadiul inflamator pentru mentinerea senzatiei kinestezice prevenind tendinta de retractie musculara, care la randul ei genereaza fibroza. Miscarile pasive se executa in succesiune distalo-proximala, ordonat in toate articulatiile (degete, pumn, cot,.). Se executa de 3-4 ori pe zi.
Miscarea pasivo-activa: se prefera ajutorul kinetoterapeutului pentru a invinge gravitatia sau exercitiile in care gravitatia este folosita facilitator sau alunecare pe planseta sau scripete. In afara puseului inflamator se poate folosi si apa calda. Miscarile active sunt recomandate dimineata pentru depasirea redorilor matinale. Se executa lent pe toata amplitudinea miscarii fara a forta amplitudinea maxima si folosind toate directiile de miscare intr-o articulatie. Durata programului se orienteaza dupa aparitia durerii, in general se recomanda cam 2 sedinte pe zi de cate 15-20 minute. In afara puseului inflamator acest program poate fi precedat de aplicatii calde (parafina) pentru a ameliora extensibilitatea tesuturilor.
La sfarsitul exercitiilor de mobilitate articulara se recomanda pentru intinderea tesuturilor moi exercitii de streching, la limita maxima a miscarii active posibile, adica mentinerea pozitiei active maxime timp de 8-20 secunde. Nici strechingul nu trebuie sa produca durere.
|
