VALVULOPATII
Stenoza mitrala
1) Examenul radiologic
cord mitral cu bombarea arcului mijlociu stang;
presarea spatiului retrocardic;
calcificarea mitralei la plamani: marirea umbrelor hilare apoi prezenta liniilor Kerley, valuarea campurilor pulmonare.
2) E.K.G – unde P aspect mitral, H.V.D.
3) Ecocardiografie: - permite calcularea suprafetei orificiului unitral.
Ecocardiografia
Ecocardiografia este o metoda imagistica de diagnostica afectiunilor cardiovasculare. Aceasta este o metodace foloseste ultrasunete, care realizeaza un ecou (sonograma) a inimii si care poate evidentia modificarile structurale sau chiar functionale ale acesteia. Ecocardiografia mai poate evalua si severitatea stenozei mitrale sau prezenta unor complicatii, precum tromboza atriala (trombi atriali).
Ecocardiografia transesofagiana este o metoda performanta, care consta in introducerea prin esofag aunui transductor care emite ultrasunete (care este localizat anatomic langa cord) si care poate oferii informaii importante asupra morfologiei si functionalitatii inimii. Acesta metoda este folosita pentru evaluarea anatomiei si fiziologiei valvei mitrale dupa corectarea chirurgicla (valvuloplastie).
Ecocardiografia poate evidentia urmatoarele:
inchiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale;
masurarea artificiului mitral: in mod normal orificiul mitral numara intre 4 si 5 cm; stenoza mitrala apare atunci cand diametrul orificiului este mai mi de 4 cm; cu toate acestea, simptomele afectiunii apar doar atunci cand diametrul orificiului mitral este de aproximatic 2 cm; interventia chirurgicala de corectare este indicata in momentul in care se identifica o stenoza de 1,5cm;
masurarea indirecta a presiunii intraarteriale (datorate stenozei subiacente); acesta este un indicatorimportant al severitatii stenozei mitrale;
evaluarea morfologiei si functionalitatii ventricului stang (dimensiunile peretilor, evaluarea fractiei de ejectie);
masurarea presiunii din arterele pulmonare: presiunea pulmonara mai mare de 20 mg Hg, indica decompensarea functiei cardiace, cu riscul aparitiei edemului pulmonar acut;
masurarea dimensiunilor atriului stang, precum si identificarea trombilor de la acest nivel (extrem de importanta mai ales in randul persoanelor cu fibrilatie atriala);
evaluarea functiei celorlalte valve ale inimii.
Ecocardiografia este metoda cea mai eficienta pentru evaluarea periodica a functiei cardiace. Sonograma cardiaa poate identifica complicatiile cardiace asociate stenozei mitrale si ajuta la stabilirea corecta a algorimului terapeutic, in cazul aparitiei insuficientei cardiace.
Electrocardiograma
Eletrocardiografia este o investigatie care evalueaza activitatea electrica a inimii. Se ataseaza mai multi electrozi la nivelul ariei precordiale, care cor inregistra impulsurile electrice ale cordului. Acestea sunt imprimate apoi pe o hartie apeciala si vor fi interpretate de medicul specialist (traseu EKG).
Electrocardiografia poate evalua:
ritmul sinusal al cordului si frecventa cardiaca;
evaluarea dimensiunilor atriilor si ventriculilor (in special ala triului stang);
identificarea bolii cardiace ischemice sau a infarctului miocardic acut (care se pot agrava in cazul pacientilor cu stenoza mitrala).
Radiografia pulmonara.
Radioscopi sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari ale cordului prezente in stenoza mitrala (marirea atriului stang) sau modificari ale parenchimului pulmonar (edem interstitial, in specil la nivelul hilurilor si bazelor pulmonare). Rareori se pot vizualiza calcificari ale valvelor cardiace. Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara identifica modificari patologice doar in cazul aparitiei complicatiilor stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum al cordului), hipertrofie (ingrosarea peretilor cordului), prezenta aritmiilor sau a ischemiei (vascularizatie inadecvata a cordului).
Cateterismul cardiac.
Cataterismul cardiac este o investigatie folosita de obicei inaintea interventiei de corectare a stenozei mitrale si consta in introducerea unui cateter prin vena sau artera femurala, pana la nivelul inimii (atriului stang). Aceasta masoara presiunea supraiacenta stenozei (stenoza atriului stang), comparativ cu cea subiacenta stenozei (presiunea ventricului stang). Media presiunilor (gradientul presional valvular) confirma diagnosticul de stenoza mitrala si evalueaza severitatea acestuia.
Cateterismul cardiac este folosit de asemenea si in evaluarea bolii cardiace ischemice (prin identificarea arterelor coronare obstruate). Tratamentul stenozei mitrale este stabilit si in functie de prezenta sau respectiv absenta bolii cardiace ischemice.
Cateterismul cardiac nu se efectueaza in cazul tuturor pacientilor care sunt investigati pentru stenoza mitrala, ci doar in cazul celor cu modificari patologice evidentiate ecocardiografic.
ROLAPS DE VALVA MITRALA
Ecocardiografia este metoda de electie pentru diagnosticul de certitudine in prolapsul de valva mitrala. Ecocardiografia evidentiaza deplasare posterioara a foitei mitrale posteriaore (uneori anterioare) in perioada tardiva a contractiei (sistolei).
Eco-Doppler este o metoda foarte sensibila chiar si pentru forme foarte mici ale insuficientei mitrale.
Electrocardiografia este de obicei normala la pacientii asimptomatici cu prolaps de valva mitrala “ecografic”.
Radiografia toracica nu este modificata in prolapsul de valva mitrala pur. Se pot constata anomalii ale scheletului trunchiului: spate plat, pectus escavatum (piept escavat), scolioza.
STENOZA AORTICA
Examenul fizic si trecerea in revista a istoricului medical sunt pasi importanti in diagnosticarea stenozei de valve aortice. Prezenta stenozei aortice, dar fara simptome, face ca aceasta afectiune sa fie descoperita de medic cu ocazia unui examen clinic de rutina sau in urma unei consultatii pentru alta problema de sanatate. Suflul cardiac specific stenozei aortice este, de obicei, primul indiciu care il face pe medic sa suspicioneze existenta stenozei aortice. Manevrele efectuate de medic in timpul examinarii fizice sunt:
masurarea tensiunii arteriale; tensiunea arteriala scazuta este un semn al scaderii fluxului sanguin ce strabate orificiul ingustat al valvei aortice;
verificarea pulsului; pulsul cardiac cu frecventa redusa, de intensitate scazuta poate indica ingustarea orificiului valvei aortice;
ascultarea inimii si plamanilor pentru a depista zgomote patologice; in timpul ascultatiei inimii, prezenta suflului sistolic de ejectie este un semn important care, cel mai adesea, indica o boala cardiaca valvulara; ralurile pulmonare prezente la ascultatia plamanului indica acumularea lichidului in plaman, acesta fiind cauzat de boala valvulara;
examinarea membrelor inferioare; prezenta edemului (retentie patologica de lichid in tesuturi) la nivelul membrelor inferioare indica insuficienta cardiaca.
Evaluarea gradului de stenoza
Medicul specialist va evalua severitatea stenozei prin aprecierea urmatoiarelor aspecte:
deschiderea orificiului valvei aortice (suprafataorificiului falvular);
diferenta de presiune (gradient presional transvular) intre ventricului stang si aorta se datoreaza obstructiei ejectiei fluxului sanguin de catre orificiul ingustat al valvei aortice.
Evaluarea functiei cardiace
In prezenta stenozei severe de valva aortica insotita de simptome, afectant functia cardiaca, medicul va evalua urmatoarele:
dimensiunea ventriculului stang;
functia ventriculului stang;
orificiul valvei aortice.
Ecocardiograma (ecografia cardiaca). In stenoza de valva ortica, cu ajutorul ecocardiogramei se pune in evidenta miscarea patologica a foitelor valvei aortice ingrosate. Atnci cand orificiul valvei aortice este mai mic de 1 cm patrat este vorba de o stenoza severa.
Electrocardiograma (EKG sau ECG). Aceasta evidentiaza hipertrofia ventriculara stanga (ingrosarea muschiului stang) sau tulburari ale ritmului cardiac.
Radiografia toracica. Aceasta evidentiaz prezenta calcificarilor valvei aortice, hipertrofia ventriculara stanga sau acumularea patologica ade lichid in cazul asocierii insuficientei cardiace. In unele cazuri, aorta poate fi dilatata chiar de la orificiul valvei aortice.
INSUFICIENTA AORTICA
Fiecare persoana ar trebui sa-si faca analizele in mod periodic, in functie de varsata, starea de sanatate si factorii de risc. Majoritatea insuficientelor cardiace sunt descopeite de catre madic in momentul ascultarii inimii cu stetoscopul. Daca medicul descopera insuficienta aotica in timpul unei examinari de rutina, in cel mai sigur caz, starea pacientului nu este severa si nici nu va necesita un tratament de urgenta. Prin tratamentul precoce al bolii, se poate intarzia cu anide zile necesitatea inlocuirii chirurgicare a valvei. Dar fiind faptul ca orice valva artificiala se va distruge si va trebui reinlocuit, prin tratamentul precoce va scadea numarul de interventii chirurgicale i acest sens. Prin examinarile realizate de catre medic, acesta va determina daca este vorba sau nu despre o insuficienta aortica si daca aceasta este acuta sau cronica. De asemenea, medicul va determina severitatea insuficientei si existenta sau nu a complicatiilor (aritmii sau colaps cardiac). Istoricul bolilor trecute si examenul fizic sunt parti importante ale oricarei examinari de rutina. Prin examenul fizic se determina insuficienta aortica. Mai departe, teste mai amanuntite, determina gradul insuficientei.
Testari sunt necesare si daca exista simptome, care pot fi confundate cu simptome ale unor boli cardiace, ca si boala arteriala coronariana, insuficienta cardiaca sau orice alte boli cardiace. In timpul examenului fizic, medicul va auzi un sunet suprapus zgomotelor cardiace (suflu). Daca exista un suflu cardiac, se va suspecta o insuficienta cardiaca si va fi nevoie de mai multe analize:
- Eecocardiografie/ecocardiografie transesofagiana. Aceasta se foloseste pentru vizualizarea valvelor si a regurgitarilor. De asemenea, se va verifica prin ecografie si capacitatea ventricului stang de a pompa sangele in aorta si grosimea peretelui (ingrosarea peretelui datorata regurgitarilor). Prin ecografie, medicul va stabili tratamentul si necesitatea inlocuirii chirurgicare a valvei.
- Electrocardiograma (ECG) evidentiaza activitatea electrica anormala, ceea ce sugereaza faptul ca inimia este marita sau are o incarcatura crescuta prin regurgitari.
- Radiografia toracica arata un ventricul stang marit. In unele cazuri, poate fi dilatata si aorta.
- Testul de efort. Acesta poate fi necesar pentru avdea modul de raspuns al inimii la efort.
- Angiograma. Un tub flexibil denumit cateter este introdus prin artera femurala si dus spre ventriculul stang si aorta. Apoi se injecteaza o substanta de contrast si se va vizualiza fluxul prin valva. Angiograma coronariana, prin care se vizualizeaza coroanele, se va efectua in acelasi timp.
- Ventriculograma radionuclidica masoara cat de bine functioneaza ventriculul stang si cat sange este pompat spre inima cu fiecare bataie.
|
