VASCUL, BRADUL si TAMAIA

  Plantele sfinte  -                             

VASCUL, BRADUL si TAMAIA

- E timpul sa ne amintim ca Domnul a pus si in plante un strop din puterea Lui -

         Originile folosirii plantelor ca medicament se pierd in negura timpurilor. Si astazi este o enigma cum a putut fi descoperit, valorificat si mai ales transmis pe cale 13113k105n orala pana in zilele noastre uriasul tezaur de cunostinte despre leacurile cu frunze si flori. Stiinta contemporana nu conteneste sa verifice prin experimente riguroase informatiile din medicina populara, ajungandu-se mereu si mereu la aceeasi concluzie: vracii si batranele mesteroaie au cunoscut pe cai tainice ierburile de leac, cel putin la fel de bine ca si farmacistii si medicii de azi, cu mijloacele lor moderne de analiza. Insa in dorinta de a cunoaste mai bine si mai clar tainele terapeutice ale plantelor, oamenii de stiinta au despartit brutal medicina populara de elementul de care era indisolubil legata: magia. Ce se mai stie astazi despre tainica magie a regnului vegetal, despre simbolurile spiritual-religioase reprezentate de plante? La schimbarea de an, de pilda, casele romanilor erau adesea purificate prin fumigatii si maturari rituale cu anumite plante, tinzile si camerele de oaspeti erau impodobite cu manunchiuri de ramuri aducatoare de noroc, cei care fusesera bolnavi sau urmariti de ghinion peste an treceau prin anumite "porti" simbolice purificatoare spre anul care venea. La Craciun, sarbatoarea nasterii Mantuitorului, oamenii renasteau si ei spre o viata mai buna, prin anumite ritualuri strans legate de regnul vegetal aflat in aparenta adormire.

VASCUL

         Pana in urma cu un secol, in mai toate provinciile romanesti simbolul Craciunului nu era, asa cum s-ar crede, bradul, ci ramurile verzi ale vascului. Simbolismul vascului se pierde in negura mileniilor. Vecinii nostri din Antichitate, popoarele celtice, credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului. Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. Grecii si apoi romanii au considerat si ei vascul drept o planta sacra, aceasta credinta ajungand pana in Evul Mediu si fiind extrem de raspandita atat in Europa apuseana, cat si in cea rasariteana.

        In toate zonele tarii se stia ca vascul adus in casa de Craciun cheama norocul si belsugul, indeparteaza certurile si ajuta la mentinerea armoniei in familie, speriind bolile, ghinionul si demonii. Verdele plin de viata al frunzelor de vasc, stralucirea proaspata a fructelor sale maturizate in miezul iernii, cand toate celelalte plante dorm, sunt strans legate de nasterea Mantuitorului, care a trezit si a daruit viata vesnica inimilor oamenilor care au primit harul Sau. Cununa de vasc este si o reproducere a aureolei de lumina care inconjura crestetul micului Iisus, inca din momentul nasterii Sale, asa cum este aceasta reprezentata in iconografia ortodoxa. De altfel, cununa din frunze uscate de vasc se pastra tot anul, fiind deopotriva protector al casei de rele si leac pentru diferite boli. Despre bolile tamaduite cu frunze de vasc culese in ajun de Craciun s-ar putea face o carte cuprinzatoare, in care s-ar impleti elemente de fitoterapie concrete cu practici rituale, al caror sens scapa adesea mintii omului modern, dar care in trecut si-au dovedit de nenumarate ori eficienta, aceasta explicand perpetuarea lor prin veacuri. Sa vedem in continuare cateva astfel de leacuri cu vasc, adresate deopotriva trupului si sufletului:

         Astmul (suspinul) se vindeca daca se mesteca inainte de fiecare masa cate o frunza de vasc, vreme de un sfert de ceas. Stiintific s-a constatat ca frunzele vascului fluidizeaza secretiile bronsice, calmeaza spasmele si maresc rezistenta la factorii de stres care pot declansa crizele astmatice.

         Bolile de inima: ischemia cardiaca, ateroscleroza si arterioscleroza, palpitatiile si hipertensiunea se trateaza cu plamadeala de vasc in rachiu. Se umple o sticla cu frunze uscate bine maruntite, se acopera totul cu alcool alimentar, dupa care se astupa bine cu un dop si se lasa pe langa o sursa de caldura vreme de douasprezece zile, dupa care se strecoara. Se iau din aceasta plamadeala (tinctura) 1-2 lingurite inainte de fiecare masa. Primele rezultate favorabile se vad abia dupa prima luna de tratament, in schimb efectele sunt stabile in timp.

 Epilepsia, nervozitatea, isteria - se spune in popor ca toate aceste tulburari sunt cauzate de spiritele rele care patrund in fiinta celui slabit sufleteste. Tratamentul incepea in ajunul Craciunului, cand pacientul era deja purificat prin post, iar frunzele de vasc aveau varful de putere vindecatoare. Se puneau cununi de vasc in fiecare camera si ele erau sfintite de preot, cand venea cu Ajunul. Din aceste cununi pacientul lua cate o frunzulita, pe care o manca inainte de fiecare masa, dupa ce spunea "Tatal nostru" si facea de trei ori semnul sfintei cruci. Cununa de vasc sfintita pusa la capul patului era un protector magic in timpul somnului, impiedicand visele urate si feluritele aratari necurate sa se apropie.
         Accidentul vascular (damblaua) - este prevenit de cura cu vasc. Se iau 1-2 lingurite de pulbere de vasc pe zi, pe nemancate. Este un leac eficace si pentru vindecarea sechelelor postaccident vascular.  

Un element important: toxicitatea vascului

         Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui interna. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical. Semnele intoxicatiei cu vasc sunt: scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune), rarirea ritmului cardiac, aparitia de frisoane, tulburarile nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii. De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de anghina pectorala.

 De aceea este bine ca pentru uz intern sa achizitionam totusi vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete. Pentru tratamentele externe poate fi folosit orice fel de vasc, la fel ca si pentru a beneficia de virtutile sale magice.  

BRADUL

         A fost "importat" ca simbol al Craciunului de curand, la romani el fiind odinioara considerat mai degraba un simbol al innoirii anului, al renasterii si al... mortii. Simbolistica populara a bradului este extrem de ampla, frumusetea si vitalitatea sa fiind o sursa de inspiratie pentru multe ritualuri, in special de nunta, dar si pastorale, vindecatoare, aducatoare de belsug etc. In miezul iernii, el era folosit pentru a aduce vigoarea si sanatatea batranilor si celor suferinzi. De asemenea, in momentele de mare bucurie, dar si de tristete, el era folosit drept "scara de acces" catre taramurile de dincolo, fiind considerat o adevarata punte de comunicare cu gradinile Raiului si cu cei plecati din aceasta lume, pe care la nevoie ii si putea ajuta pentru a ajunge in zone mai luminoase. Multa vreme rasina bradului a slujit pe post de tamaie, fiind sfintita la sarbatori si servind drept mijloc de alungare a demonilor si tuturor creaturilor raului. De asemenea, ea era un pretios elixir pe timpul iernii pentru gatlej, plamani si rarunchi, pe care le vindeca numaidecat de bolile aduse de frig. Iata in continuare cateva retete tamaduitoare pe baza de brad:
         Dureri de gat, amigdale inflamate - se mesteca rasina de brad si se face gargara cu rasina de brad plamadita in rachiu (dupa retetele de mai jos). La fel ca si propolisul, rasina dezinfecteaza si cicatrizeaza tesuturile, alina senzatia de inflamare si previne recidiva infectiilor respiratorii.

         Cistita, boli de rinichi (in special infectii) - peste o jumatate de pahar de rasina se pun doua pahare de spirt alimentar si se amesteca bine pana la omogenizare. Cate un sfert de paharel din aceasta plamadeala de rasina in alcool se ia diluat in apa, de 2-3 ori pe zi.

          Reumatism, dureri de articulatii si musculare produse de frig - se pun intr-o oala de 5 litri cu apa clocotita 4-5 maini de ramuri verzi de brad tocate marunt, care se lasa sa fiarba cinci minute. Dupa acest timp oala se ia de pe foc si se lasa la racit, dupa care se filtreaza. In apa fierbinte de baie se pune aceasta fiertura cu efecte minunate de detensionare musculara, de calmare a durerilor articulare si de tonifiere generala.

        Sensibilitate la raceli, tuse cronica - in miez de iarna, aceeasi fiertura din ramuri verzi de brad era folosita in scaldatorile copiilor si ale celor sensibili la boli, pentru a le intari sanatatea. Substantele eterice ale bradului sunt absorbite in timpul baii prin piele si sunt difuzate in tot corpul, ajutand la lupta contra infectiilor, descongestionand caile respiratorii, alungand tusea, durerile de gat si de piept.

         Eczeme, infectii ale pielii, hemoroizi - rasina de brad se amesteca cu o cantitate egala de unt incins si, eventual, cu putina ceara curata de albine, dupa care se lasa la racit. Se va obtine asa-numitul "ir" - o unsoare cu efecte calmante si cicatrizante exceptionale, cu care se vor unge zonele afectate o data sau de doua ori pe zi.

TAMAIA

         De fapt, tamaia este rasina unui arbore care creste in Asia, inclusiv in zona Iordanului, si in Africa de Nord (Boswellia thurifera), rasina care se prezinta sub forma acelor bobite albe sau aurii, atat de des folosite in ritualul ortodox. Este probabil cel mai puternic si mai cunoscut remediu din medicina populara magica romaneasca, expresii cum ar fi "fuge ca dracul de tamaie" sau a "tamaia" pe cineva fiind de mult timp intrate in limbajul curent. Utilizarea sa pe teritoriul tarii noastre este strans legata de inceputurile crestinismului, ea fiind adusa de primii propovaduitori ai invataturilor lui Iisus.  Pentru cei care au raspandit crestinismul, tamaia a fost deopotriva mijloc de sfintire si purificare, medicament si... ajutor pentru suflet. Credinciosii sunt convinsi ca mirosul de tamaie mijloceste contactul cu sfintii si ingerii, predispune sufletul la interiorizare si rugaciune, chemand ajutorul ceresc. Vindecatorii populari romani au preluat acest remediu magic, pe care l-au folosit in cele mai diverse boli si tulburari, cu un succes extraordinar. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu. Din Bucovina in Oltenia, din Dobrogea in Banat, tamaia este considerata cel mai eficient mijloc de a alunga demonii si toate relele care se tem de puterea sa sfanta, fiind folosita in anumite momente precursoare sarbatorilor, atat pentru purificarea sufleteasca a oamenilor, cat si a locuintelor. In Bucovina, de pilda, in Ajunul Craciunului, dupa ce se spalau podelele si se scuturau toalele, se tamaia fiecare incapere a casei, pentru a o feri de trasnet, de boala si de napasta. In zona Neamtului, copiii mici erau trecuti prin fum de tamaie, ca sa fie feriti de boli si de deochi tot anul. In Valcea, hainele vechi ale celor bolnavi erau ingropate dupa ce se presara pe ele tamaie, pentru ca boala si necazul sa fie si ele ingropate pentru totdeauna. Nenumarate sunt procedeele magice in care se foloseste tamaia. Se spune ca cea mai buna tamaie este cea sfintita de Boboteaza, deoarece poarta, pe langa puterea sa, si pe cea a Duhului sfant si a apei purificatoare in care a fost botezat pruncul Iisus. Sa vedem in continuare si cateva retete de vindecare cu tamaie care, cu conditia sa fie naturala, este un medicament redutabil.

         Epilepsie, boli psihice - in camera de culcare a bolnavului se fac seara fumigatii cu tamaie. Una-doua bobite de tamaie se pun pe o lingurita de metal, care apoi se tine cateva minute deasupra flacarii unei lumanari. Tamaia se va topi si apoi se va incinge, emanand fumul acela cu un miros caracteristic, "ca de biserica", despre care se spune ca-l alunga pe Uciga-l toaca si toate spiritele rele, precum si toate bolile.

         Depresie, nervozitate, insomnie - se aplica aceeasi fumigatie descrisa mai sus, care poate fi facuta de cate ori simtim nevoia (ca o procedura de aromoterapie). S-a demonstrat ca fumul de tamaie reduce pe cale reflexa, prin stimularea anumitor celule senzoriale olfactive, starea de agitatie psihica, destinde si calmeaza, conferind o stare de seninatate si buna dispozitie.

         Guturai, sinuzita - zece lingurite de tamaie naturala, achizitionata dintr-un magazin specializat de plante medicinale se combina cu un pahar de alcool alimentar de 80-90¡, obtinandu-se asa-numita tinctura de tamaie. Se iau din aceasta tinctura 3-5 lingurite diluate in apa pe zi, avand efecte antiinfectioase si decongestive puternice.
         Pietre la rinichi, infectii urinare, nefrite - se iau 4 lingurite pe zi de tinctura diluate in apa. Tamaia dezinfecteaza si ajuta la cicatrizare, marunteste pietrele la rinichi, fiind un remediu deosebit de eficient in aceasta categorie de afectiuni.
         Astm - se tine o bobita de tamaie vreme de cateva secunde pe limba, dupa care se inghite cu apa.

         Rani - cu tamaia plamadita in alcool alimentar dupa metoda de mai sus se fac comprese, care se aplica pe locul afectat. Putine dezinfectante si cicatrizante se pot compara cu tamaia, care este nu doar extrem de puternica, ci si foarte rapida ca actiune terapeutica.

         Cateva precautii la tratamentul cu tamaie:

 Tamaia nu se tine in gura mai mult de cateva secunde, deoarece afecteaza puternic dantura (in trecut, vindecatorii populari puneau tamaie in maselele stricate, pe care pur si simplu le macina, facand foarte simpla extractia). In ultimul timp, au aparut substitute ale tamaiei, obtinute pe cale sintetica, care sunt periculoase pentru sanatate. Din acest motiv, nu va fi folosita intern decat tamaia care se vinde in magazinele specializate in plante medicinale, a carei calitate este garantata.