FACTORI TERATOGENI
Agentul teratogen este definit ca orice substanta chimica/medicament, infectie, stare patologica sau insuficienta, care actionând asupra fatului induce modificari morfologice sau fiziologice ale acestuia( N. Roberts). În tările dezvoltate, 1-2% din totalul sarcinilor prezintă anomalii fetale, iar asocierile întâmplătoare dintre aceste anomalii si tratamentul medicamentos sunt întotdeauna dificil de exclus (Orme ML ).
Teratogenitatea unui agent se caracterizeaza pe baza următoarelor criterii: -prezenta factorului în timpul perioadei critice de dezvoltare când malformatia poate fi usor indusa,
-reproducerea malformatiei la animalele de laborator,
-capacitatea factorului de a actiona asupra embrionului/fatului fie direct, fie indirect prin intermediul placentei,
Aceste faze critice (perioade teratogenetice) sunt proprii fiecarui tesut si organ, apartinând etapelor precoce ale embriogenezei, dominate de migrari celulare active si activitati metabolice distincte, când se individualizeaza primordiile organelor.
Dupa K.L Moore exista perioade pronuntat receptive (cu producere de malformatii congenitale majore) si perioade mai putin receptive (când se produc deficite functionale si malformatii minore).
Retinol Retinal
(retinaldehidă)
Acid retinoic β-caroten
Vitamin A si majoritatea retinoizilor administrati în doze mari sunt toxici.
Sindromul acidului retinoic poate apare în primele 3 săptămâni de tratament cu acid retinoic (toti compusii trans-retinoici folositi în tratamentul leucemiei acute promielocitare). Este caracterizat de febră, dispnee, dureri intercostale, aspect radiologic de infiltrat pulmonar si colectii de lichid pleural sau pericardic, hipoxie si determină decesul în 10% din cazuri.
Actiunea acidului retinoic pare a fi ambivalentă. Deprivarea de acid retinoic prin dietă modifică dezvoltarea embrionară normală. Se cunoaste că cel putin un tip de cancer, leucemia acută promielocitară, este determinată direct de existenta unei forme aberante de acid retinoic dar acidul retinoic este folosit pentru prevenirea si tratamentul diferitelor malignităti, un mare număr de articole publicate în literatura de specialitate demonstrează actiunea chemopreventivă si/sau curativă a retinoizilor asupra diverselor tipuri de cancer. Drogurile care modifică nivelul acidului retinoic modifică dezvoltarea embrionară normală ( Peter Mc Caffy )
Studii recente au stabilit rolul retinoizilor în inhibarea dezvoltării tumorilor cutanate (J.Xavier-Neto).
Aceste fapte demonstrează legătura intimă dintre acidul retinoic, receptorii acidului retinoic si tumorile maligne.
IV.1.4.Rolul proceselor regenerative în ontogeneză
Între procesele reparatorii si ontogeneza prenatala exista multiple conexiuni. Potentialitati de regenerare apar si în cursul dezvoltarii embrionare si fetale, iar regenerarea postnatala se suprapune frecvent cu mecanismele cresterii, diferentierii si morfogenezei dinaintea nasterii.
Momentul initial al procesului teratogenetic este fie lezarea sau distrugerea celulara, fie inhibarea partiala sau totala a proceselor proliferative. La rândul lor, aceste efecte pot perturba inerrelatiile inductive, semnalizarile intra- si intercelulare etc. De aici rezulta faptul ca organismul embrionar reactioneaza la aceste perturbari prin încercari de reparatie. Rezultatul final al procesului teratogenetic depinde de relatia dintre distrugere si refacere, frecventa si gravitatea anomaliilor structurale si functionale constituite fiind în functie de eficienta reactiei de refacere; efectul malformativ diferential putându-se datora eficacitatii diferite a proceselor reparative.
S-au emis diverse ipoteze privind multe procese posibil reparative ca îndepartarea populatiei celulare lezate sau moarte(prin liza, fagocitoza etc.), proliferare compensatorie, restabilirea metabolismului celular normal.
Daca aceste mecanisme sunt supraestimate, procesul reparativ poate deveni un factor teratogen, dereglând în timp si spatiu desfasurarea dezvoltarii normale.
IV. 2. Clasificarea malformatiilor congenitale
În concordanta cu Nomina Embryologica profesorul V. Ranga distinge opt tipuri de malformatii.
I. Malformatii prin absenta sau lipsa de dezvoltare
-Agenezie (lipsa de dezvoltare a unui organ), partiala sau totala: amelia(absenta membrelor); anencefalia(absenta encefalului) etc.
Agenezia tisulara (lipsa de dezvoltare a unui tesut): megacolon aganglionar caracterizat de absenta plexului ganglionar mienteric
Absente la nivel celular: lipsa pigmentatiei la nivelul pielii, parului si irisului constituie albinismul.
II. Dezvoltarea incompleta sau oprirea în dezvoltare
-Hipoplazii: uter infantil, microcefalie etc.
-Atrezii viscerale.
-Defecte de ocluzie sau functionare: spina bifida, uter dublu, fistule uro-genitale etc.
-Defecte de tunelizare: duct lacrimal solid, la nivelul cailor biliare etc.
-Defecte de separare: ciclopia.
Defecte de septare la nivelul cordului.
-Defecte tisulare: acondroplazie; osteogeneza imperfecta etc.
III. Exagerarea dezvoltarii sau cresterea în exces
-La nivelul întregului organism: gigantism
-La nivelul organelor - hiperplazii (megaureter, macrostomie, stenoza hipertrofica de pilor); hipertrofii viscerale; cresteri numerice (polidactilie, polimastie); duplicatii viscerale; fuzionare (rinichi în potcoava, etc.).
IV. Malformatii prin lipsa de atrofiere sau persistenta unor forme embrionare - imperforatia anala sau duodenala, sindactilia, rinichiul lobat etc.
V. Ectopii viscerale - ectopia testiculara sau renala, situs inversus etc.
VI. Diferentieri atipice tisulare
-Tumori congenitale - teratoame.
-Heterotopii - cartilaj renal, osteogeneza imperfecta etc.
VII. Hermafroditism si pseudohermafroditism.
VIII. Atavisme - malformatii caracterizate prin aparitia la om a unor caracteristici ale vertebratelor: mugur codal, pilozitatea pe întreg corpul, etc.
O alta clasificare a defectelor structurale (J.M. Graham) este următoarea:
I.Malformatii - defecte morfologice ale unui organ sau altor parti ale organismului ca urmare a unei tulburari în procesul de dezvoltare din primul trimestru de sarcina, rezultând o morfologie aberanta sau incompleta. Defectele pot fi unice( malformatie sau complex malformativ) sau multiple(sindrom malformativ).
II.Deformatii - reprezinta aspecte, pozitii sau forme anormale ale unor parti ale corpului, aparute ca urmare a unor injurii intrauterine, mai frecvent în trimestrele 2 si 3, cum sunt piciorul strâmb congenital indus de oligohidroamnios.
III.Leziuni - defecte care apar de obicei în trimestrul 2 sau 3, rezultate prin afectarea unui sistem de organe care se dezvolta normal: sindromul benzii amniotice.
|
