Intr-o carte care n-ar trebui sa
lipseasca din nici o casa, dr. PAVEL CHIRILA "denunta" dusmanii sanatatii,
ascunsi printre alimentele din farfurii
Ati auzit, desigur, despre alimentele toxice prezente
in hrana noastra de zi cu zi. Ati aflat, de pilda, despre carnea din magazine,
contaminata, adesea, cu substante daunatoare, stiti ca modificarea genetica a
legumelor este un fenomen care ia o amploare
universala sau ca apa pe care o bem este, adesea, o sursa de infectie si de
boala. Desi semnale de alarma se trag peste tot, le
receptionam disparat si nu luam, 24524h722y asa cum ar trebui, masuri radicale.
Stim ca ceva este gresit in alimentatia noastra, dar
nu stim exact ce, nu stim in ce masura si mai ales cat de mult ne afecteaza sau
ne va afecta acest lucru. Din fericire, o carte de referinta, aparuta recent, lumineaza aceasta zona obscura. Scrisa de dr. Pavel Chirila,
un medic cu mare experienta de spital, dar si de
terapii naturiste, Alimentatia echilibrata a omului sanatos este o sinteza
tulburatoare despre factorii toxici cuprinsi in alimentatia noastra de zi cu
zi. Un compendiu exhaustiv, cu informatii privitoare
la pericolele cuprinse in alimentele pe care le ingeram si care ar trebui
cunoscute de fiecare dintre noi. Va oferim, in continuare, cateva informatii
cuprinse in carte, menite sa va ajute sa raspundeti corect la intrebarea pusa
in titlul acestui articol: "Stim ce mancam si ce bem?
Aproape 80% din painea consumata in prezent este alba, obtinuta dintr-o faina din care s-au eliminat
practic toate fibrele alimentare, vitaminele si mineralele esentiale.
Rezultatul: un aliment gustos, cu destul de multe
calorii si cu o valoare nutritiva aproape de zero. Mai mult, pentru ca nu intotdeauna
graul din care se face faina alba este bun, s-a
raspandit moda "amelioratorilor". Ce sunt acestia?
Nimic altceva decat celebrele E-uri, despre care vom vorbi mai tarziu. Efectele asupra sanatatii ale consumului acestei paini albe sunt
cat se poate de... negre. Absenta fibrelor alimentare, care sunt
continute de coaja graului si sunt eliminate in procesul de obtinere a fainii
albe, favorizeaza obezitatea, constipatia si acumularea de toxine in organism
(prin blocarea proceselor de eliminare). Deficitul de vitamine din complexul B
(care sunt, de asemenea, eliminate in procesul de productie) si de aminoacizi
duce la slabirea functiei imunitare, favorizeaza dezechilibrele hormonale,
tulburarile de crestere la copii etc. Saracirea in magneziu
si calciu duce la boli osoase, rahitism, tulburari nervoase. Cu alte
cuvinte, alba noastra paine cea de toate zilele este
un inamic al sanatatii care opereaza lent si constant asupra fiecaruia dintre
noi. Sa invatam sa-l contracaram.
Solutii: cel mai bine este
sa consumam painea integrala sau graham, care sunt mult mai bogate in fibre si
vitamine. Trebuie insa sa cunoastem continutul acestor
varietati de paine, pentru ca in ultima vreme, ele sunt "asezonate" cu
cantitati impresionante de aditivi sintetici. O solutie este
si consumul zilnic de fulgi de cereale integrale (grau, ovaz, orz).
Poate cunoasteti faptul ca, acum aproximativ un an, s-a emis o ordonanta care cerea in mod expres ca
sarea din comert sa fie iodata. De ce? Se spunea ca in
acest fel vor fi combatute afectiunile tiroidiene, produse de deficientele de
iod. O idee
"generoasa", care a facut ca in scurta vreme, rafturile din magazine sa fie invadate numai de sare iodata. Din fericire, au
existat si cercetatori care nu s-au multumit cu versiunea oficiala a efectelor
benefice ale acestei operatiuni, facand studii minutioase in acest sens. Iata
ce au aflat ei: consumul mare de iod sporeste incidenta unor afectiuni
tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor
procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce
alergie si mareste intoleranta la substantele folosite in radiologie, care
contin acest element. In fine, in
O alta varietate a acestui
condiment, sarea fina, prezenta adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe
care putini dintre noi il stiu: ea este tratata cu E535, adica... ferocianura
de sodiu, un fel de Rosia
Solutii: mai ales in magazinele naturiste putem gasi
fie sare gema neiodata, fie sare marina, care nu a fost supusa la acest
tratament. Consumati numai aceste tipuri naturale de sare.
In prezent, apa de consum din
toate zonele urbane este obtinuta din surse de suprafata, adica din rauri si
din lacuri de acumulare. Problema este ca in aceste
ape se deverseaza anual, la nivelul tarii noastre, nu mai putin de sase
milioane de tone de poluanti chimici si biologici. In aceste conditii, apa devine inutilizabila in forma in care ea este captata,
si atunci s-a recurs la tratarea ei in statiile de epurare. Cum se face aceasta
tratare? In primul rand, prin adaugarea de clor (circa jumatate de gram la un litru de apa), pentru a elimina bacteriile si alte
organisme parazite. Din pacate, studiile facute in foarte multe tari, in care
se foloseste apa dezinfectata prin acest procedeu, au
pus in evidenta urmatorul aspect: consumul de apa cu clor sporeste incidenta
cancerului de rect, de colon, gastric si renal. Mai mult, este
un factor agravant in boli cum ar fi gastrita, colita, anumite tulburari de
digestie si asimilatie. In plus, deoarece uneori apele sunt foarte poluate
biologic sau sunt incorect tratate, ele ajung in retelele noastre contaminate, asa incat multe epidemii au ca sursa robinetul.
La noi in tara este exemplificatoare in acest sens infestarea a zeci de mii de
persoane cu de acum celebrul protozoar Giardia lambria, care produce tulburari
digestive, accese de febra, inapetenta, manifestari alergice etc. Daca adaugam
la aceasta faptul ca apa din retelele si chiar din
fantanile multor regiuni este infestata si cu pesticide ori nitriti din
ingrasamintele chimice (substante cu efect cancerigen si alergen foarte
puternic), obtinem o imagine exacta asupra pericolelor la care ne expunem doar
consumand zilnic apa necesara.
Solutii: pentru baut, cel mai bine este sa folosim apa minerala sau plata. Pentru a obtine apa necesara gatitului, se utilizeaza un dispozitiv
de filtrare, care poate avea o eficienta foarte mare. Intr-unul
din numerele recente ale revistei noastre, s-a vorbit pe larg despre acest
aspect.
Ati remarcat ca in ultimii ani, majoritatea rosiilor pe
care le cumparam nu mai au nici mirosul si nici aroma pe care le aveau cand cresteau
in gradinile taranilor? La fel se intampla si cu soiurile
aratoase de morcovi, mere sau struguri, aduse, cel mai frecvent, prin import.
Ei bine, aceste "realizari" le datoram ingineriei genetice aplicate fara
discernamant, ale carei prime victime suntem pe cale de a deveni. In ultimele
doua decenii, cercetatorii au reusit sa atinga
adevarate performante in modificarea zestrei genetice a fructelor, legumelor
si, mai nou, chiar a animalelor. Ei au produs deliberat mutatii menite sa provoace cresterea accelerata a fructelor si legumelor,
sa dea productii record si chiar sa se apere singure de daunatori. Legea pe
care ei au ignorat-o, insa, este una simpla:
amplificarea artificiala a unei calitati va duce automat la atrofierea
celorlalte. Un mar modificat genetic este mare, are o
culoare foarte frumoasa si arata foarte atragator, in schimb are un parfum slab
sau inexistent, este fad (fiind sarac in zaharuri naturale atat cantitativ, cat
si ca diversitate) si cu un continut foarte mic de minerale si vitamine. Acelasi lucru s-a petrecut si se petrece cu aproape fiecare
organism modificat genetic, in incercarea de a "pacali" natura.
Consecinta: in Occident, si mai nou si la noi, vegetalele nu mai sunt o sursa
consistenta de factori nutritivi, ceea ce favorizeaza o multitudine de boli si
sindroame, de la tulburarile de crestere si de dezvoltare ale copiilor la
bolile degenerative, la tulburarile hormonale sau obezitate.
Solutii: preferati sa va
faceti aprovizionarea cu fructe si legume, in pietele unde sunt producatori
autohtoni, care in buna parte mai cultiva soiuri locale, nemodificate genetic. Evitati aprovizionarea cu astfel de produse agricole din
supermarket-uri, unde majoritatea lor sunt din import si au suferit asemenea
modificari.
Cresterea animalelor pentru carne este
foarte costisitoare si neeconomica. Solutia gasita: cresterea lor intensiva.
Cum se face aceasta? In ferme sau in incubatoare ingemanate cu lagarele de
concentrare, lipsite de spatiu si de lumina suficiente, unde animalul primeste
ca hrana faina de oase, combinata cu propriile sale excremente si tot felul de
vitamine sintetice. Apoi, viitoarele
victime sunt injectate cu antibiotice si hormoni de crestere, sunt umflate cu
vitamine.
Rezultatul: o carne care contine toate substantele chimice administrate de-a
lungul scurtei si chinuitei vieti a animalului in
cauza. Consumul acestei carni este o garantie sigura
pentru declansarea unui cortegiu de boli, incepand cu cele gastrice si
intestinale, continuand cu tulburarile de apetit si obezitate si terminand cu
teribila boala canceroasa, la care sunt foarte expusi toti mancatorii de carne.
In prezent, industria carnii din Occident trece printr-o adevarata criza,
produsa de numeroasele imbolnaviri constatate la oamenii care consuma asemenea
produse. O alta criza, mai recenta, a fost produsa de
epidemiile din crescatoriile sus amintite, cea mai celebra fiind asa-numita
"boala a vacii nebune".
Solutia: cel mai simplu este
sa evitam consumul de carne, indiferent de provenienta sa. Daca inca nu suntem convinsi de posibilitatea de a fi sanatosi si
in forma cu un regim vegetarian, putem recurge la un regim in care sa consumam
doar peste si putina carne alba (de pui).
Sunt doua alimente care au aceeasi problema: rafinarea - un proces care le face usor conservabile, dar si foarte
sarace in vitamine si minerale si, mai ales, greu de metabolizat corect pe
termen lung de catre organism. Sa vedem in continuare
efectele fiecaruia in parte.
Zaharul rafinat - contine o singura substanta in
stare aproape pura (zaharoza), fara nici un fel de
enzime si alte elemente nutritive naturale care sa ajute la metabolizarea sa.
In consecinta, forteaza pancreasul, producand diabet (in
Uleiul rafinat - este
obtinut printr-o serie de procese termice, care duc la obtinerea asa-numitelor
"grasimi saturate". Ajunse in organism, aceste grasimi accelereaza procesele de
imbatranire a celulelor, fiind un factor de prima importanta in aparitia unor
boli cum ar fi ateroscleroza, arterita obliteranta, ischemia cardiaca,
insuficientele circulatorii cerebrale, accidentul vascular. Margarina, obtinuta
prin incalzirea uleiului rafinat la 400 de grade, urmata de amestecarea sa cu o
pudra de nichel si adaugarea de hidrogen industrial, este considerata mult mai
periculoasa decat uleiul simplu, adaugand la afectele acestuia o mult mai mare
sensibilitate la factorii declansatori ai bolii canceroase.
Solutia: ca inlocuitor al zaharului alb, putem
folosi in cantitati mici zaharul brun, o varietate de zahar mai sanatoasa, pe
care o gasim in magazinele naturiste, si, mai ales, mierea. Tot in magazinele
naturiste, gasim si uleiurile presate la rece (de masline, de dovleac, de
floarea-soarelui, de porumb). Este indicat sa le folosim zilnic, mai ales
neprelucrate termic, ele fiind nu doar un remediu cu rol de prevenire, ci si de
combatere a bolilor produse de consumul de grasimi saturate.
Oficialii romani din Ministerul Sanatatii numesc aditivi
"substantele care se folosesc la prepararea unor produse, in scopul ameliorarii
calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de
prelucrare" (conform Monitorului Oficial, nr. 268/1999). Cum "amelioreaza"
acesti aditivi calitatea alimentelor? Afanandu-le pana devin pufoase ca
vata, colorandu-le in toate culorile curcubeului, aromatizandu-le pana ne fac
sa nu mai sesizam gustul si mirosul alimentelor naturale etc. Aceasta "ameliorare a calitatii", fireste, costa bani si mai ales
ne costa sanatatea. In ultimii patru ani, au fost introdusi in
alimentatia romanilor 70 de aditivi, multi dintre ei interzisi in Uniunea
Europeana, in SUA sau in Rusia. De ce au fost
interzisi acesti aditivi in tarile respective? Pentru ca
multi dintre ei sunt puternic cancerigeni, altii produc alergii, boli de piele,
afectiuni nervoase. Lista acestor aditivi si a bolilor produse de ei este atat de mare, incat va trebui sa mai vorbim despre ei
intr-un articol separat. Pana atunci, merita sa retineti o cifra: 4 kilograme - aceasta este cantitatea de aditivi pe care o
ingurgiteaza un european in fiecare an. Pentru ca aditivii sunt prezenti in
paine, in dulciurile preambalate, in sucuri, in margarina, in toate mezelurile
si in tot mai multe tipuri de branza. Cu titlu generic, trebuie sa stiti ca, in proportie covarsitoare, aditivii alimentari
sunt sintetici si ca atare sunt toxici, fiind nevoiti sa ne ferim de ei.
Solutii: cititi cu atentie eticheta fiecarui produs
alimentar pe care il cumparati. Acolo este obligatoriu sa fie scrisi toti aditivii pe care
respectivul aliment ii contine. Atentie, adesea producatorii folosesc, in loc
de termenul de aditiv sintetic sau "E" urmat de trei cifre, termeni meniti sa pacaleasca: afanatori, amelioratori de gust, arome
identic naturale etc. Evitati sa consumati aceste
produse.
Pe langa faptul ca ne atrag atentia asupra pericolelor reale, stringente, la care ne expune alimentatia contemporana, informatiile cuprinse in cartea dr. Pavel Chirila mai pun in evidenta un lucru: organismul uman are o capacitate de adaptare si o rezistenta uimitoare. Altfel nu am putea rezista la factorii nocivi din alimentatie, corelati cu stresul psihic si cu poluarea la care suntem supusi zi de zi. Totusi, este necesar sa dam o mana de ajutor propriului nostru organism, a carui rezistenta este limitata. Cum sa facem acest lucru? In primul rand, invatand sa ne hranim sanatos. Iar un ghid excelent in acest sens poate fi chiar cartea pe care d-l dr. Pavel Chirila a avut amabilitatea sa ne-o puna la dispozitie pentru acest articol. Alimentatia echilibrata a omului sanatos este mult mai mult decat un ghid pentru evitarea alimentelor toxice. Este in primul rand un indreptar care ne invata ce, cat, cum si cand sa mancam, ne pune la dispozitie zeci de retete naturiste de preparare a hranei, ne explica pe larg valentele postului alimentar si anumite aspecte de ordin spiritual referitoare la actul hranirii. Pe scurt: un pretios indreptar de viata.
|