CONTROLUL CALITĂŢII ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

CONTROLUL CALITĂŢII ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Controlul calitatii se desfasoara în trei directii:

1. în faza de pregatire a fabricatiei: alegerea si programarea instalatiilor tehnologice; controlul aparatelor de masura si a instrumentelor; controlul califi 11211i84l carii personalului; controlul documentatiei tehnice;
2. în faza de fabricatie si depozitare: controlul materiilor prime, auxiliare si ambalajelor; controlul depozitarii materiilor prime, auxiliare si ambalajelor; controlul fabricatiei propriu-zise (pe fluxul tehnologic); controlul disciplinei tehnologice; controlul realizarii de catre diferite servicii a masurilor de crestere a calitatii produselor; controlul produselor finite; controlul depozitarii, ambalarii si expeditiei produselor finite;
3. în faza de urmarire a produsului la beneficiar: controlul utilizarii produselor la beneficiar; modul de rezolvare a reclamatiilor si de culegere si prelucrare a informatiei privind calitatea.

Controlul în industria alimentara urmareste:

a nu permite introducerea în fabricatie a unor materii prime, auxiliare sau ambalaje necorespunzatoare;

a preveni deprecierea semifabricatelor în cursul procesului de fabricatie;

a detecta cauzele si locurile în care se ivesc defectiuni în vederea remedierii lor;

a evita introducerea în consum a produselor care nu corespund calitativ normelor în vigoare.

Controlul se executa dupa un plan stabilit pe baza documentatiei compartimentului de conceptie, odata cu lansarea în productie a produsului respectiv. Planul de control poate fi sub forma de fisa sau schema de control referitor la:  -receptia materiilor prime, auxiliare si ambalaje; - procesul tehnologic;

- produsele finite.

Conrolul trebuie sa respecte urmatoarele criterii:

prelevarea de probe si efectuarea masuratorilor în ritm corespunzator;

siguranta deplina, maxima în precizia masuratorilor efectuate;

economicitate ridicata prin folosirea unui numar cât mai mic de controlori capabili sa culeaga un numar mare de date si informatii.

Clasificarea controlului în industria alimentara se poate face în functie de mai multe criterii:

În functie de faza în care se efectueaza controlul, acesta poate fi:

controlul de receptie a materiilor prime, auxiliare, ambalajelor;

controlul procesului de fabricatie;

controlul produselor finite (controlul final).

În functie de periodicitatea controlului, acesta poate fi:

control continuu,

control periodic,

inspectie.

Dupa modul de executie, controlul de calitate poate fi:

centralizat (în puncte fixe),

în flux (în diverse puncte ale procesului de fabricatie);

volant (la diverse locuri de munca, dupa necesitati).

Dupa metoda de control aplicata, deosebim:

controlul fiecarui produs;

controlul prin sondaj;

controlul statistic.

1. Controlul de receptie al materiilor prime, auxiliare si ambalajelor

Poate fi:

Controlul direct - se aplica direct fiecarui produs în cazul în care beneficiarul nu cunoaste nivelul de calitate real al produselor furnizorului. Are dezavantajul ca obliga beneficiarul  la un control permanent, sistematic, complet, ceea ce duce la sporirea cheltuielilor de control si are influenta nefavorabila asupra rentabilitatii.

Controlul indirect - se mai numeste si certificarea conformitatii deoarece beneficiarul nu mai controleaza direct si sistematic produsul primit, ci se bazeaza pe controlul de calitate facut de furnizor. Se reduc astfel cheltuielile de control la beneficiar deoarece între beneficiar si furnizor exista relatii de colaborare si încredere reciproca.

Controlul redus - se mai numeste si certificarea calitatii si se bazeaza pe încredera totala dintre benefiar si furnizor si intervine doar în cazuri de litigiu. Are avantajul ca elimina controlalele duble, la furnizor si la beneficiar, ducând astfel la economii.

2. Controlul procesului de fabricatie sau pe fluxul de fabricatie

Este realizat de controlori distribuiti la posturi fixe sau mobile, care pot concluziona daca:

procesul corespunde, daca decurge normal si se realizeaza calitatea prescrisa;

procesul prezinta o oarecare variabilitate si prin aplicarea unor corectii revine la normalitate, adica este adus sub control;

procesul prezinta variabilitate accentuata, ceea ce necesita întrerupere si efectuarea unor interventii structurale în scopul evitarii rebuturilor.

Controlul pe fluxul de fabricatie poate fi realizat aplicând unul dintre urmatoarele sisteme:

o       controlul podusului tip: se aplica pentru verificarea procesului de productie cât si pentru verificarea anumitor caracteristici ale produsului si are ca scop depistarea tuturor defectelor posibile în vederea prevenirii lor în viitor;

o       controlul primului produs în care caz muncitorul este obligat sa verifice primul produs realizat si sa-l prezinte maistrului;

o       controlul pe operatii sau controlul interoperatii care se aplica la produsele la care calitatea de prelucrare a fiecarei operatii poate influenta operatiile ulterioare. Acest control are ca scop evitarea continuarii operatiilor asupra produselor necorespunzatoare;

o       controlul pe grupe de operatii, care se aplica atunci când caracterul procesului de productie nu permite verificarea calitatii produselor dupa fiecare operatie.

3. Controlul produselor finite

Este un control final, un supracontrol, care ofera si posibilitatea verificarii competentei si exigentei, cu care lucreaza grupele de control interfazic si permite sa se stabileasca masuri tehnico-organizatorice pentru lichidarea neajunsurilor care exista în toate compartimentele întreprinderii.

METODE DE CONTROL APLICATE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

În functie de caracteristicile controlate, metodele de control aplicate în industria alimentara, se clasifica în:

metode senzoriale (gust, miros, aspect, etc);

metode fizice (densitate, temperatura, etc);

metode fizico-chimie (refractometrie, colorimetrie, etc);

metode biologice si biochimice (prezenta insectelor, parazitilor, inclusiv determinari de enzime);

metode microbiologice

În functie de modul de executie a controlului se deosebesc urmatoarele metode de control:

metoda de control integrala

Se face prin controlul fiecarui produs si se aplica în industria alimentara sub forma de autocontrol. Se foloseste atunci când :   - sunt necesare sortari prevazute de tehnologie;

- se încearca produse finite a caror uniformitate calitativa nu poate fi asigurata în suficienta masura în procesul de fabricatie.

Dezavantajul metodei este faptul ca aceasta este o mare consumatoare de timp.

metoda de control prin sondaj

Consta în prelevarea de probe (mostre)într-un anumit procentaj fata de cantitatea totala de controlat, în conditiile în care:

lotul este uniform,

mostrele sunt prlevate la întâmplare,

mostrele reprezinta cât mai bine lotul.

Avantajele controlului prin sondaj sunt urmatoarele:

• se bazeaza pe o fundamentare stiintifica, examinarea unei parti din productie permitând generalizarea rezultatelorla întraga masa de produse;
• controlul facându-se pe esantioane reduse ca volum, poate sesiza la timp abaterile parametrilor produselor fabricate, de la valorile prevazute în specificatiile standardelor (STAS, STR, etc);
• permite depistarea si înlaturarea cauzelor perturbatoare din proces, limitând riscul obtinerii unei productii necorespunzatoare;
• conduce la economii de personal si timp care se rasfrân pozitiv asupra rentabilitatii productiei.

metoda de control statistic

Metoda se aplica eficient la: - controlul de receptie al materiilor prime, auxiliare, ambalaje;

- controlul desfasurarii procesului de fabricatie, în vederea prevenirii obtinerii de rebuturi;

- controlul produselor finite.

Controlul statistic se concepe si se efectueaza în variante al caror specific este determinat de:

modul de exprimare a calitatii, care poate conduce la controlul prin masurare sau atribute;

procedeele de sondaj: simplu, secvential si variante ale acestuia;

parametrii statistici folositi pentru aprecierea calitatii: media aritmetica, mediana, abaterea medie patratica, amplitudinea;